"Valul de căldură este fără milă." Canicula de acum 100 de ani. Peste 40.000 de persoane au murit, în marea lor majoritate copii

Deși valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, ele nu sunt o noutate în istorie.

Unul dintre cele mai mortale valuri de căldură din Europa a avut loc acum peste 100 de ani, în Franța, în vara anului 1911, când au murit peste 40.000 de persoane, în special copii nou-născuți.

Acum 21 de ani, în august 2003, Franța a suferit una dintre cele mai lungi și mai mortale valuri de căldură din istoria sa. Aceasta a durat 15 zile și a ucis peste 15 000 de persoane în Franța. A fost a doua cea mai mortală caniculă din istoria Franței, după cea din vara anului 1911…

Anul 1911. Temperaturi cuprinse între 35°C și 40°C la umbră în Paris

Pe 30 iulie, Le Petit Parisien titra: "La Paris se moare de căldură, este un adevărat flagel"; pe 7 septembrie, Le Matin titra: "1911 bate toate recordurile de căldură". Franța a suferit mai mult de două luni de secetă extremă și temperaturi ridicate în timpul verii 1911. Țara a fost zdrobită de un val intens de căldură care a durat aproape două luni și jumătate, de la începutul lunii iulie până la jumătatea lunii septembrie, scrie Radiofrance.

Cotidianul Excelsior din 5 iulie 1911 relata că arșița a făcut numeroase victime în Statele Unite. Ea a afectat mai întâi coasta de est a Statelor Unite, înainte de a se răspândi rapid în Franța și în restul Europei. La acea dată, temperatura la Paris era de 34°C, iar fizicianul Joseph Jaubert, director al Observatorului Tour Saint-Jacques, raporta că arșița era deja mai mare decât media observată din 7 iulie, variind între 33 și 35°C de dimineața până seara devreme.

Numeroase articole din presă au comentat caracterul fără precedent al acestui val de căldură. Le Figaro din 24 iulie, de exemplu, descria modul în care parizienii făceau față caniculei: "Departe de a fi mai puțin violentă, căldura crește, dimpotrivă, și în proporții aproape surprinzătoare [...] Să ne închidem sau să căutăm prin oraș câteva fâșii de umbră, câteva oaze de aer cald în care să putem respira! [...] Magazine închise. Străzi pustii. Înghesuială în gări [...] De la amiază încolo, e îngrozitor și comic. Soarele frenetic pare să încălzească un oraș mort [...] Noaptea cade, dar căldura nu".

Trebuie spus că termometrul cochetează treptat cu 37°C la umbră în Paris, 38,5°C în Nantes, 37°C în Le Mans și Nancy, 36°C în Toulouse și Limoges, 35°C în Clermont-Ferrand, 38°C în Lyon…

Temperaturi „aproape” obișnuite pentru vremurile astea, nu?

"Valul de căldură este fără milă"

După câteva furtuni timide la sfârșitul lunii iulie, valul nu s-a potolit, iar L'Excelsior titrează pe 30 iulie "La canicule est sans pitié" ("Valul de căldură este fără milă"), însoțit de fotografia unei pariziene care se refugiază în metrou pentru a se răcori, precum și de parizieni adunați lângă fântâni, răcorindu-se în Sena sau pe malul Tuileries.

La 10 august, "este o căldură sufocantă" titra Le soleil, temperatura apropiindu-se de această dată de 38°C la Paris, potrivit termometrului de la observatorul Montsouris, "cea mai ridicată înregistrată la umbră și cea mai caldă lună august din ultimii 154 de ani", după cum relata La Gazette de France din 11 august 1911.

Le Radical din 11 august 1911 prezenta o fotografie în care un număr mare de tineri se răcoreau făcând o baie în Sena, în timp ce La Petite République din 11 august 1911 imortaliza un grup de parizieni adunați în jurul unei fântâni Wallace, bând un pahar de coco (un ceai proaspăt din lemn dulce și lămâie). Multe cotidiene prezentau oameni plimbându-se sau muncitori stând pe bănci sau pe jos, amețiți de căldura sufocantă. O fotografie publicată la 20 august 1911 de Le journal des Annales politiques et littéraires arăta parizienii adunați în jurul unui termometru care indica o temperatură record de 39°C la umbră!

Ce spun oamenii de știință

Este important să ne amintim că, totuși, conștientizarea încălzirii globale și dezbaterea cu privire la responsabilitatea omului nu erau încă de actualitate în 1911. Deși climatologia contemporană era în curs de stabilire încă de la primele studii meteorologice efectuate în anii 1870, efectul dăunător pe care societatea industrială l-ar putea avea asupra climei nu era un subiect de discuție. Deși suntem departe de a ignora influențele pe care activitatea umană le poate avea asupra climei, precum și procesul natural al efectului de seră, aceste subiecte sunt încă larg înțelese într-o cultură optimistă în care omul, datorită științei, poate triumfa asupra a tot ceea ce îl înconjoară.

În plus, atunci când presa vremii le cerea oamenilor de știință să explice ce se întâmplă, aceștia nu erau deloc alarmiști. Aceștia își linișteau cititorii făcând referire la temperaturile similare înregistrate în Franța în timpul anumitor veri din secolul al XIX-lea.

În Le Siècle din 11 iulie 1911, Alfred Angot, directorul biroului central de meteorologie, afirma cu certitudine că nu va dura: "Stați liniștiți și nu vă speriați de căldura care vă copleșește în acest moment, nici de căldura de care americanii suferă atât de mult. Valul care face atât de multe victime printre ei nu va veni la noi. Am avut mulți ani această temperatură. Durează câteva zile, apoi vine o furtună și se revine la normal".

Explicații

În ceea ce privește motivele invocate pentru a explica fenomenul științific din spatele caniculei, La Petite République din 11 august titra "Le soleil a une tache" ("Soarele are o pată") și relata că Oficiul central de meteorologie făcea o legătură ciudată cu "influența petelor asupra constanței solare și că această căldură ar fi legată de cantitatea de căldură radiată de soare care influențează temperatura atmosferei noastre într-o anumită regiune".

Când L'Excelsior din 15 august 1911 îl întreabă pe astronomul și directorul Observatorului din Meudon, Henri Deslandres, de ce este atât de cald, acesta răspunde că "soarele nu este mai fierbinte astăzi decât pe timp normal și singura diferență este că, acum, căldura emisă de soare ajunge la noi mult mai abundent".

La 13 august 1911, în cotidianul Le Journal, Joseph Jaubert susținea de asemenea că temperatura este absolut normală: "Suntem în vară. Vara, este cald. Dacă ar îngheța și ați veni să-mi spuneți că se pregătește o petrecere de patinaj pentru 1 august în Bois, aș fi uimit".

Seceta a provocat atât de multe incendii de pădure, până în Île-de-France, încât ministrul agriculturii, Jules Pams, a cerut ofițerilor de la ape și păduri să nu-și părăsească posturile sub nicio formă. Le Gaulois din 3 septembrie relata că "anul 1911 va rămâne în memoria Franței pentru frecvența incendiilor de pădure. De la nord la sud, de la est la vest, focul a făcut ravagii în inima pădurilor magnifice care sunt ca bijuteria verde a Franței", fără a crea mai multă teamă sau întrebări în opinia publică.

Mortalitate infantilă fără precedent

Într-un studiu foarte detaliat, Observations démographiques et médicales et réactions politiques (Observații demografice și medicale și reacții politice), istoricul Catherine Rollet ne spune că puțin peste 40 000 de persoane au murit în urma acestei lungi și teribile secete și că, spre deosebire de 2003, nu bătrânii au fost cele mai numeroase victime, ci bebelușii sub doi ani.

Numărul deceselor de sugari a crescut de la peste 10.000 în iulie la peste 20.000 în august și septembrie. Trei sferturi din cele 40.000 de decese au fost înregistrate la copii mici. Folosind datele privind mortalitatea prin diaree publicate de Statisticile generale de sănătate, istoricul notează că această infecție a fost într-adevăr principala cauză a mortalității infantile excesive.

Numeroși medici îndeamnă părinții să acorde o atenție sporită igienei alimentare a sugarilor lor. Căldura alterează alimentele și favorizează proliferarea multor microbi infecțioși, care afectează în special copiii, care suferă de crize severe de diaree. De aceea, medicii recomandă să nu se dea copiilor decât lapte și apă care au fost fierte în prealabil.

"Mulți copii foarte mici mor, diareea îi ucide fără milă"

La 21 august, La Dépêche de Toulouse a anunțat că "mulți copii foarte mici mor, că diareea îi ucide fără milă, că bebelușii sunt decimați de căldura persistentă și copleșitoare, majoritatea nefiind alăptați". Numeroși medici îndeamnă mamele să acorde prioritate alăptării cât mai mult posibil. În Le Journal din 20 august, doctorul Jacques Bertillon, șeful statisticii municipale din Paris, ne spune că "mortalitatea infantilă s-a triplat la Paris de la începutul verii din cauza creșterii temperaturii, care alterează calitatea alimentației sugarilor".

Într-un interviu publicat în Le Journal pe 3 august, un medic de la spitalul de copii, Pr A. Lesage, descrie, de asemenea, consecințele tragice ale caniculei asupra sugarilor, ajungând chiar să numească epidemia de diaree care afectează sugarii "holeră infantilă".

În Le Matin din 27 iulie, un medic și profesor de igienă, profesorul Davenière, le vorbește părinților despre regulile de igienă pe care trebuie să le respecte pentru a proteja sugarii de consecințele teribile ale caniculei și pentru a elimina cel mai mic risc de dezvoltare a microbilor. El avertizează: "Căldura este deosebit de periculoasă pentru sugari. Laptele, care constituie întreaga lor alimentație, este un mediu de cultură excelent pentru microbi. Drojdiile și bacteriile se dezvoltă foarte rapid și s-a demonstrat că, astfel, căldura crește considerabil această proliferare microbiană. Pentru a evita teribilele diaree ale sugarilor, laptele trebuie sterilizat cât mai curând posibil după muls, biberoanele și tetinele trebuie păstrate cât mai curate și nu trebuie ezitat să se apeleze la medic de îndată ce apare cea mai mică tulburare intestinală".

Ca să nu mai vorbim de faptul că vremea caldă provoacă și o epidemie de febră aftoasă la vaci. Acest lucru duce la o penurie de lapte, care, la rândul său, are un impact direct asupra sugarilor hrăniți în principal cu lapte de vacă.

Citește și: HARTĂ Cod roșu de caniculă în mai mult de jumătate din țară, cel mai extins emis vreodată de meteorologi

Editor : Sebastian Eduard