Nicolas Henin este unul dintre puținii occidentali eliberați de către Gruparea Stat Islamic. Printre cei care l-au ținut captiv s-a numărut și Jihadistul John, același personaj care se ocupa de decapitările televizate ale prizonirilor.
Ascultând cu atenție interviul pe care Henin l-a acordat celor de la The Guardian, ai putea crede că jurnalistul francez suferă de o formă ușoară a sindromului Stockholm, prin care victimele ajung să empatizeze într-o oarecare măsură cu răpitorii.
Pe de altă parte, cele zece luni petrecute în captivitate oferă o mai bună înțelegere a felului în care ISIS a ajuns să domine un teritoriu de două ori mai mare decât cel al României.
Nicolas Henin, jurnalist francez: „Este rezultatul pasivității comunității internaționale. Aceasta nu a reușit să îi sprijine pe democrații sirieni. În condițiile în care aceștia își strigau cu voce tare dorința de libertate.”
Primăvara Arabă și implicit rebeliunea împotriva regimului Assad au început în 2011, dar gruparea Stat Islamic și-a început expansiunea în Siria abia trei ani mai târziu. Până atunci, comunitatea internațională s-a rezumat în a aplica regimului Assad sancțiuni economice și, când doi se bat, al treilea câștigă. În acest caz, gruparea Stat Islamic, care a reușit să pună stăpânire pe mai mult de jumătate din teritoriul Siriei.
Nicolas Henin mai spune că teroriștii cred într-o profeție care spune că 80 de armate se vor alia împotriva Islamului. Evident, un astfel de pasaj nu există în Coran, dar mulți islamiști nu știu să citească. Primesc informațiile de la un număr limitat de oameni. Cu alte cuvinte, educația ar fi putut să prevină extinderea terorismului.
Nicolas Henin, jurnalist francez: „Bombardarea grupării Stat Islamic este o greșeală. Cel care va câștiga războiul nu o să fie cel care are cele mai sofisticate sau cele mai scumpe arme. Ci cel care va avea populația de partea sa.”
Mesajul principal pe care îl transmite jurnalistul francez este că o greșeală încă și mai mare decât bombardarea fără țintă a zonelor controlate de ISIS este refuzul Occidentului de a primi refugiații. Printre ei ar putea fi și teroriști, dar dacă Europa nu îi ajuta cumva pe refugiați, nu vor avea vreodată sprijinul populației rămase în Irak sau Siria.