Tratatul Schengen, prin care este reglementat spaţiul cu acelaşi nume, a fost semnat în iunie 1985 în Luxemburg de cinci state. Controalele la graniţe au fost înlăturate, efectiv, abia zece ani mai târziu. În acest interval au mai aderat la tratat Spania şi Portugalia. Au urmat extinderi succesive ce au culminat, în 2007, cu includerea în spaţiul fără graniţe a nouă state, cel mai mare val de aderare. Spaţiul Schengen a rămas neschimbat din 2011 când acestui grup i s-a alăturat şi Liechtenstein.
Dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, şase sunt în afara Schengen. Două dintre ele, Marea Britanie şi Irlanda, şi-au rezervat dreptul de a nu adera la această zonă, în timp ce România, Bulgaria, Cipru şi Croaţia sunt obligate să îndeplinească cerinţele impuse de tratatul Schengen înainte de a fi primite în spaţiul fără graniţe.
Zona este formată acum din 26 de state. 22 sunt şi membre ale Uniunii Europene, iar Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția fac parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb. Pentru a asigura fluiditarea deplasărilor dintr-un stat în altul, ţările Schengen au eliminat controalele vamale, au sporit cooperarea la nivelul ministerelor de Interne şi de Justiţie şi au armonizat sistemul de vize pentru cetăţenii non-UE.
Tratatul Schengen nu specifică circumstanţele şi procedurile aferente în cazul în care un stat şi-ar dori să părăsească spaţiul de liberă circulaţie. Există însă prevederi pentru reintroducerea temporară a controalelor la graniţe. Uzual, acest lucru se întâmplă în cazul unor evenimente de anvergură, precum summit-uri sau competiţii sportive. Dar un stat membru poate lua această decizie şi în cazul în care consideră că există o ameninţare la adresa interesului naţional sau a securităţii interne.