The Guardian: Nistrul ar putea deveni noul Zid al Berlinului. Ce trebuie să ştie Europa

Jurnalistul de la postul britanic Channel 4 susține că a vizitat Transnistria săptămâna trecută și a filmat clandestin grație șoferului care le-a spus grănicerilor că vrea să urmărească un meci de fotbal. Primul lucru care l-a frapat pe jurnalist într-un sat moldovenesc de la graniță este sărăcia. Află de la localnici că se trăiește mai bine în Transnistria și că era mai bine pe timpul sovieticilor. „20 de ani de orientare către Vest au făcut din Moldova cea mai săracă țară din Europa, cu o treime din populația adultă a satelor lucrând în străinătate”, scrie Paul Mason.

Jurnalistul spune că în ciuda aspectelor care amintesc de epoca sovietică – monumente cu Lenin, partid politic dominant aliniat în spatele unui club de fotbal - ceea ce contează pentru femeile cu basma, în nopțile de iarnă cu minus 30 de grade Celsius, este prețul la gaz. Mulțumită lui Vladimir Putin, este neglijabil. Pensiile sunt mai mari decât în Moldova. Și este de lucru – armata plăteste 300 de euro pe lună și susține economia, arată jurnalistul.

Adevărata bătălie este cea economică, subliniază el. „Lui Putin îi pasă de noi, pe când Europa nu dă doi bani pe noi”, este fraza pe care Paul Mason susține că a auzit-o de ambele părți ale Nistrului.

Jurnalistul vorbește în comentariul său și despre Alexandru Ursu, un polițist moldovean care a avut ideea proastă de a-și cumpăra un apartament în Transnistria. În 2007, apartamentul a fost confiscat de poliție, pe motiv că Alexandru Ursu l-a înșelat pe cel de la care cumpărase locuința. Autoritățile transnistrene l-au dus la închisoare, l-au sufocat cu o mască de gaze și l-au bătut atât de rău, încât a avut nevoie de spitalizare. L-au obligat să scrie o mărturisire și și-a petrecut trei ani în închisoare. Apartamentul a fost ocupat chiar de către polițistul care l-a arestat. Alexandru a fost eliberat numai după presiuni internaționale, iar cazul său se judecă în prezent la CEDO.

Închisorile sunt pline de oameni care încearcă să strângă 100.000 de ruble (cam 2.000 de euro) pentru a plăti ceea ce este efectiv o răscumpărare a libertății, susține Alexandru.

Pentru oameni ca Alexandru și pentru alții încă aflați în închisorile transnistrene, un îngheț diplomatic ar fi sfârșitul unei pârghii occidentale. Apelul făcut de Putin duminică pentru reglementarea statutului enclavei ar pune drepturile omului, în mod paradoxal, pe un teren mai stabil, pentru că răspunsul standard al Moscovei la plângerile adresate de oamenii din închisorile transnistrene este „noi nu controlăm regiunea”, arată jurnalistul britanic.

În partea moldoveană, unde steagul cenușiu al sărăciei triumfă peste toate simbolurile, Europa trebuie să decidă ce oferă. Probabil Moldovei i se vor da garanții de securitate și va fi adusă mai aproape pe orbita UE. Însă totul va suna cumva așa: „trimiteți-ne fiicele pentru a ne mătura podelele în timp ce noi vă distrugem modul vostrul de viață cu afaceri în agricultură”, scrie Mason. „Aici, la noua frontieră a Europei, va trebui să se vină cu ceva mai bun”, conchide jurnalistul.