Marile firme din industria armamentului se confruntă, în prezent, cu o nouă provocare: crearea de vehicule militare terestre autonome, pe șenile, care seamănă cu niște tancuri în miniatură și testarea acestora pentru a fi vândute și folosite, cu succes, de către armatele lumii, informează BBC.
Prima tentativă a armatei americane de a realiza un astfel de vehicul, în 1985, s-a dovedit a fi un fiasco. Militarii au fost nevoiți atunci „să scoată din priză” un sistem antiaerian montat pe un șasiu de tanc, controlat doar de computer care, dintr-o eroare de soft, a luat la țintă o tribună plină de oficiali și generali care asistau la demonstrație.
Din fericire, tancul nu a tras. În schimb, a făcut praf o toaletă portabilă atunci când a primit misiunea de a ataca o dronă care zbura la joasă înălțime.
Chiar dacă prototipul vehiculului militar, botezat „Sergentul York” a fost, la acea vreme, un eșec, în timp, tehnologia și inteligența artificială au continuat să evolueze.
Iar companiile de armament investesc sume serioase de bani în proiecte similare.
Militarii estonieni aflați în misiune în Mali folosesc, de pildă, în misiunile de patrulare un astfel de vehicul pe șenile, UGV („Unmanned Ground Vehicle” - vehicul autonom de teren”), de dimensiunea unei mașini de tuns iarba, folosit doar pentru transport de marfă sau muniție.
Respectivul vehicul autonom poate fi prevăzut și cu o mitralieră grea, senzori în infraroșu și camere termale.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
„Avem roboți de ani de zile, dar adevărata revoluție, în acest caz, este că acesta se poate deplasa autonom, fără nicio intervenție din partea vreunui operator uman”, a declarat, pentru BBC, Keith Mallon, șeful companiei care a construit acest vehicul militar, botezat „Titan”.
Astfel, Titanul este prevăzut cu un soft de inteligență artificială de învățare automată („Machine learning”, în engleză). Datele furnizate de senzori și camere sunt introduse într-o bază de date, astfel încât vehiculul poate recunoaște diverse zone sau destinații și se poate deplasa, de unul singur într-o anumită direcție.
Atunci când vine vorba de a trage cu arma sau de a lansa o rachetă anti-tanc, este, însă, nevoie de intervenția unui operator uman.
„Nu îi vom da niciodată unui software libertatea de a trage”, a precizat Mallon.
În acest timp, dincolo de Atlantic, FLIR, o companie americană din domeniul apărării , cumpără firme de robotică în încercarea de a construi un UGV similar, destinat programului armatei americane pentru Vehiculul Robot de Luptă (VRL), care urmează a fi livrat la jumătatea anilor 2020.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Mini-tancul autonom va avea rol de „bodyguard” pentru tancurile clasice și este considerat o „dronă terestră” ideală pentru misiuni de infiltrare și recunoaștere.
Tancul-robot dispune, în acest sens, de senzori extrem de sofisticați. Marea provocarea o constituie, în prezent, planificarea unei misiuni și „lăsarea” tancului-robot să plece în misiune de unul singur, fără nicio intervenție umană, doar pe baza softului de învățare automată.
Conform șefului companiei FLIR, marea provocare, pentru inteligența artificială, o reprezintă „detectarea obiectelor”.
„Dar cum poate un soft de inteligență artificială să facă deosebirea dintre o mătură și țeava unei arme?”, este marea întrebare, dar și principalul motiv pentru care acest tip de „drone terestre” trebuie controlate, de la un anumit punct încolo, de oameni.
Editor web: Mihnea Lazăr
