Secretarul general al MAE din Austria: „Este important să avem controlul asupra înregistrării refugiaţilor”
Uși deschise versus garduri din sârmă ghimpată. Așa am putea descrie pe scurt tema discuțiilor purtate de liderii europeni despre criza refugiaților care continuă să ajungă pe continentul nostru. Solidaritatea cu cei care fug de război, pe care o arată Angela Merkel, nu mai este sprijinită de principalul partener al Germaniei, Franţa. Premierul Manuel Valls a anunţat că ţara sa nu va accepta niciun refugiat în plus faţă de numărul agreat de guvernul de la Paris. Ţările est-europene sunt la rândul lor tot mai hotărâte să îşi protejeze frontierele cu garduri şi să respingă propunerea Bruxelles-ului de a accepta cota parte de refugiaţi. Dincolo de această dispută, statele comunitare sunt însă de acord să lucreze împreună la securizarea graniţelor Uniunii Europene, pentru a controla mai bine fluxul de oameni care ajung aici din zonele afectate de conflicte.
Cristina Cileacu: Dle ambasador, Cancelarul Austriei a declarat recent că va trebui accentuat controlul la graniţele ţării. Ce va face mai exact Austria, ce fel de măsuri va lua?
Michael Linhart: Cred că suntem într-o situaţie foarte dificilă în acest moment. Am văzut în ultimele luni un val mare de refugiaţi care vin spre Europa şi merg spre nord. Avem aproximativ 700.000 de refugiaţi care au ajuns la graniţa Austriei, cei mai mulţi dintre ei au trecut mai departe, dar aproximativ 90.000 au cerut azil şi sunt acum în Austria. Credem că este foarte important să existe o cooperare europeană legată de chestiunea migraţiei. Cred că avem nevoie de o soluţie europeană şi cred că centrul acestei soluţii este protecţia graniţelor noastre, mă refer la graniţele externe ale Uniunii Europene. Dacă nu facem acest lucru şi dacă Europa ca întreg nu va fi în stare să facă asta, vedem ce se întâmplă acum, încet-încet în anumite ţări care încep să îşi securizeze graniţele naţionale.
Cristina Cileacu: Cu garduri.
Michael Linhart: Cu garduri, cu tot felul de măsuri care se iau sub forme diferite, cu diferite motive, dar dacă vrem să facem faţă - şi noi suntem în favoarea Schengen -, dacă vrem să păstrăm libera circulaţie în Europa, libertatea de mişcare a oamenilor şi a forţei de muncă, trebuie să ne protejăm graniţele externe. Şi de aceea am decis acum câteva luni să începem să controlăm mai bine graniţele şi acum am început să organizăm controlul frontierelor. Până acum doar atât am făcut. Dar este foarte important să ne unim forţele în Europa şi să realizăm un control eficient al frontierelor externe ale Uniunii Europene. Trebuie să le securizăm, sunt o serie de măsuri care vor fi necesare, vom avea şi de cooperarea partenerilor externi, a ţărilor care au pe teritoriul lor mulţi refugiaţi, dar trebuie să acţionăm într-o manieră europeană.
Cristina Cileacu: Şi cum se va proceda cu ţările care au declarat deja că nu vor refugiaţi?
Michael Linhart: Nu cred că sunt ţări care nu vor refugiaţi, cred că problema este legată de felul în care organizăm metodele prin care vom putea să avem grijă de refugiaţii care au nevoie de siguranţă. Cred că ar trebui să facem şi diferenţierea între cei care vin pentru că au nevoie de protecţie şi cei care vin pentru că vor o viaţă mai bună într-o altă ţară. Pot să înţeleg că oamenii au nevoie de asta, dar nu vom fi în stare să ne ocupăm de influxul a milioane de oameni care caută o ţară diferită în care şi-ar dori să trăiască. Dar, pentru cei care chiar au nevoie de siguranţă, cred că Europa şi toate statele membre sunt gata să contribuie într-o manieră solidară.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
3200 este numărul maxim de refugiaţi şi emigranţi pe care guvernul de la Viena îi lasă să intre zilnic pe teritoriul ei, din această săptămână. Cifra îi include atât pe cei care vor să tranziteze ţara în drum spre alte state, cât şi pe cei care vor să obţină azil în Austria. În ceea ce îi priveşte pe doritorii de statut de azilant, numărul lor nu va fi mai mare de 80 pe zi. Preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, a anunţat deja că această măsură nu este pe placul său şi a subliniat că va discuta subiectul împreună cu Werner Faymann, cancelarul austriac.
Cristina Cileacu: Ţara dvs a anunţat de asemenea că va limita influxul de refugiaţi în Austria. Veţi renunţa să mai primiţi alte cereri de azil după ce se ajunge la un anume număr de refugiaţi?
Michael Linhart: Cred că trebuie să ne orientăm spre două feluri de management al refugiaţilor care vin. Este important să avem controlul şi înregistrarea refugiaţilor. Nu ne putem permite să îi lăsăm pur şi simplu să intre în ţările noastre într-o manieră necontrolată. Cea mai bună metodă de a face acest lucru este la frontierele Uniunii Europene. Aici trebuie să facem aceste controale, cu puncte de verificare şi prin cooperarea cu Frontex, ca să vedem cum îi putem înregistra. Apoi, din nou, vom putea să oferim siguranţă tuturor acestor oameni care vin în Europa. Dar nu vom fi în stare să găzduim un număr necontrolat de oameni care vin în Europa. Aceasta este situaţia cu Austria şi la fel şi cu alte ţări din Europa.
Cristina Cileacu: Aţi menţionat zona Schengen. Credeţi că Schengen va mai fi o zonă activă, la dispoziţia oamenilor, până când va fi soluţionată această chestiune a securizării graniţelor Uniunii Europene?
Michael Linhart: Bineînţeles, ţinem la zona Schengen, avem o serie de măsuri pe care le putem impune pe termen scurt, asta facem noi şi acelaşi lucru îl fac şi ţările partenere. Dar bineînţeles, susţinem sistemul Schengen. Trebuie să vedem cum ne organizăm în viitor, cum vom coopera, trebuie să ne adunăm şi să luăm decizii comune, dar noi vrem să avem această circulaţie liberă în Europa, pentru oameni şi pentru forţa de muncă.
Angela Merkel, susţinătoarea „politicii uşilor deschise”, mizează mult pe înțelegerea pe care Uniunea Europeană a parafat-o cu Turcia, pentru controlul fluxului de refugiaţi. Aşa cum a declarat, cancelarul german consideră acest pact o prioritate pentru comunitatea europeană şi a anunţat că unul dintre partenerii care sprijină acest proiect este Austria.
Cristina Cileacu: Uniunea Europeană şi Turcia au negociat o sumă de bani pe care ar trebui să o primească Turcia pentru a opri refugiaţii pe teritoriul ei. Este Austria de acord cu această măsură?
Michael Linhart: Turcia este în acest context o parte importantă. Turcia şi-a asumat multe îndatoriri, multe responsabilităţi. A găzduit un număr foarte mare de refugiaţi pe teritoriul ei. Cred că au contribuit foarte mult la această situaţie şi trebuie să le mulţumim, atât Turciei dar şi altor ţări, pentru că trebuie să menţionăm Libanul şi Iordania, care au luat o parte din această povară. Trebuie să realizăm că aceste ţări au făcut foarte mult. Dar trebuie să vedem şi cum organizăm refugiaţii care sunt deja în aceste ţări pentru viitor şi cum putem coopera cu aceste ţări. După cum am spus, Turcia are un rol foarte important, pentru că mulţi sau cei mai mulţi refugiaţi vin prin Turcia, şi trebuie să îi susţinem, să avem grijă împreună de aceşti refugiaţi. Cred că este de asemenea mai simplu să avem grijă de refugiaţi într-o manieră responsabilă, în ţările unde refugiaţii ajung la început. Ştim că, cu acei bani de care avem nevoie ca să susţinem un refugiat în Austria, putem susţine 19 în Turcia şi în alte ţări poate chiar mai mulţi. Şi cred că este foarte important pentru că dacă vrem să dăm şansa acelor oameni să revină în ţara lor o dată ce criza este gata, de exemplu în Siria, vrem să le oferim această şansă şi cea mai bună metodă este să îi păstrăm mai aproape de ţara lor natală şi nu să îi facem să meargă la distanţe lungi în Europa şi uneori în feluri periculoase. Deci, este nevoie să susţinem Turcia în acest sens, sunt multe probleme pe care trebuie să le rezolvăm împreună cu ei, inclusiv atunci când vorbim despre siguranţa graniţelor europene. Dar un lucru este foarte clar, nu putem lăsa grija securizării frontierelor noastre pe seama altei ţări, de exemplu în grija Turciei. Aceasta este responsabilitatea noastră.
Cristina Cileacu: Criza refugiaţilor a fost pe prima pagină a presei în toată lumea şi a pus în umbră criza datoriilor din Europa. Putem spune că această situaţie este încheiată?
Michael Linhart: Nu, consider că acest lucru este încă în atenţia Uniunii Europene. Problema refugiaţilor este separată de problema crizei financiare. Consider că acţionăm destul de bine în această privinţă. Europa se dezvoltă bine. Desigur, trebuie să acordăm atenţie acestei probleme, facem acest lucru, dar una nu o exclude pe cealaltă. Europa ar trebui să fie suficient de puternică să se ocupe de ambele crize.
Pentru mulţi europeni prezenţa refugiaţilor a devenit sinonimă cu terorismul. Un înalt reprezentant al Naţiunilor Unite a declarat de curând că atunci când oamenii spun că nu pot primi refugiați sirieni, pentru că sunt musulmani, ajută la sprijinirea organizațiilor teroriste și le permite să fie mult mai eficiente în recrutatea de oameni.
Cristina Cileacu: Mulţi dintre vest-europeni au început să amestece noţiunea de terorism cu prezenţa migranţilor. Să spunem că toţi emigranţii sunt terorişti sau să admitem că politicile de integrare ale Uniunii Europene nu funcţioează prea bine?
Michael Linhart: Este complet greşit să amestecăm problema terorismului cu problema refugiaţilor. Noi nu facem acest lucru, guvernele europene nu fac acest lucru, aceste idei apar în anumite media populiste. Am văzut deja că multe atacuri teroriste nu au avut nicio legătură cu refugiaţii. Am văzut că atacatorii erau cetăţeni ai acelor ţări. De cele mai multe ori. A fost un raport din partea Europol care spunea că unele dintre centrele în care se antrenează teroriştii sunt chiar şi pe teritoriul Europei unde anumite situaţii permit dezvoltarea unor astfel de situaţii. Dar trebuie să fim foarte atenţi să nu amestecăm terorismul cu problema refugiaţilor.
Rusia rămâne în centrul atenţiei mondiale, indiferent dacă facem referire la intervenţia militară din Siria sau la sancţiunile economice pe care Uniunea Europeană i le-a impus în urmă cu doi ani. Se vorbeşte tot mai puţin despre motivele care au determinat aceste măsuri împotriva puterii de la Moscova şi tot mai mult despre o eventuală anulare a aceastei pedeapse. Problemele create de Rusia în Ucraina, care au dus la apariţia situaţiei, rămân în continuare fără rezolvare, dar reprezentanţi ai Uniunii Europene aduc des în discuţie renunţarea la sancţiuni.
Cristina Cileacu: Dacă ne uităm spre est, vedem Rusia care foarte multe probleme economice, pe de o parte din cauza scăderii preţului petrolului, pe de altă parte din cauza sanţiunilor impuse de UE. Ce se va întâmpla cu aceste sancţiuni, pentru că Europa nu are nevoie de o Rusie nefuncţională?
Michael Linhart: Părerea noastră, ca ţară mică şi neutră, este că legile internaţionale trebuie respectate strict. De aceea, noi condamnăm anexarea Crimeei şi de aceea s-au implementat şi sancţiunile. Nu putem accepta nici situaţia din Ucraina, unde anumite zone au fost ocupate în mod nedemocratic de rebeli. Cred că fiecare dintre noi are obligaţii şi ni le cunoaştem, sunt cele parafate de acordul de la Minsk, în cazul conflictului din Ucraina. Ambele părţi trebuie să le respecte şi este clar că atunci când toate prevederile acordului de la Minsk sunt îndeplinite, va fi un efect asupra sancţiunilor. Dar cred că este de asemenea important pentru noi să ne uităm spre Rusia ca la un partener. Rusia este o ţară importantă de care avem nevoie pentru soluţionarea mai multor conflicte, dar de asemenea şi ca partener economic, politic, cultural şi în alte privinţe. Trebuie să luăm în calcul în mod serios îngrijorările lor, ale oamenilor din această ţară, trebuie să ne ocupăm de ele şi de aceea trebuie să avem un dialog cu Rusia în viitor.
Cristina Cileacu: Sunt deja voci în Uniunea Europeană care spun că sancţiunile împotriva Rusiei trebuie ridicate. Este Austria de acord cu această variantă, pentru că situaţia din Ucraina nu este încă rezolvată.
Michael Linhart: Pentru noi este foarte clar. Cum am spus, acordul de la Minsk trebuie să fie îndeplinit de ambele părţi implicate. Abia după aceea sancţiunile pot fi ridicate.
Cristina Cileacu: Sunteţi în România. Puteţi să ne spuneţi vă rog de ce aţi venit şi cum a fost vizita?
Michael Linhart: Am avut o întâlnire foarte reuşită cu secretarul de stat din Ministerul de Externe, George Ciamba, un prieten vechi de-al meu, cu care am legături vechi şi ne-am întâlnit să discutăm mai multe chestiuni de interes comun, inclusiv chestiuni asupra cărora avem păreri diferite, dar România este un partener important şi puternic pentru noi, în multe privinţe. România este poziţionată într-o zonă strategică, în sud-estul Europei, este o ţară cu economie puternică unde avem interese mari. Austria este implicată cu mai multe afaceri aici, avem investiţii de peste 9 miliarde de euro în România. Avem peste 100.000 de locuri de muncă direct legate de investiţiile austriece şi 6-7.000 de companii au şi capital austriac. Ei sunt interesaţi de dezvoltările care se fac aici, de poziţia pe care România o ocupă şi de dezvoltarea economică a ţării. România este de asemenea un partener politic important, la nivelul Uniunii Europene, dar şi aici în sud-estul Europei.
Cristina Cileacu: Între România şi Austria se face şi trafic de carne vie. Multe femei şi mulţi copii sunt traficaţi din România spre Austria. Există vreun fel de cooperare măcar pentru a controla acest fenomen, dacă nu pentru a-l stopa?
Michael Linhart: Acesta este o chestiune importantă pentru noi şi pentru guvernul României. În toate aspectele respectării drepturilor omului colaborăm îndeaproape. Drepturile omului şi în mod special traficul de fiinţe vii şi drepturile copiilor sunt o prioritate pentru noi, în strategiile Austriei şi vedem România ca pe un partener puternic în această privinţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
