Această dezvăluire despre ameninţările Rusiei are loc după ce Moscova a acuzat ţările occidentale că folosesc o „presiune ruşinoasă, până la şantaj politic şi ameninţări economice”, în încercarea de a convinge cele 193 de state membre ONU să sprijine o rezoluţie privind criza din Ucraina.
Potrivit interviurilor cu diplomaţi din cadrul ONU, dintre care majoritatea au preferat să vorbească sub acoperirea anonimatului de teamă să nu înfurie Moscova, ţintele ameninţărilor ruse au fost Republica Moldova, Kîrgîzstan, Tadjikistan dar şi numeroase ţări africane.
Un purtător de cuvânt al Misiunii Rusiei la ONU a negat că Moscova ar fi ameninţat vreo ţară cu repercusiuni dacă susţin vreo rezoluţie: „Noi nu ameninţăm niciodată pe nimeni. Noi doar explicăm situaţia”.
Potrivit diplomaţilor, ameninţările ruse nu au fost specifice. Dar ei susţin că destinatarilor le-au fost clare avertizările de a nu susţine rezoluţia, altfel măsurile Rusiei împotriva lor ar include expulzarea muncitorilor imigranţi de pe teritoriul rus, întreruperea livrărilor de gaz sau interzicerea unor importuri către Rusia pentru a le provoca probleme economice.
În cele din urmă, rezoluţia care declară votul din Crimeea din 16 martie în favoarea separării de Ucraina ca neavând „nicio validitate” a fost adoptată cu 100 de voturi pentru, 11 împotrivă şi 58 de abţineri. Alte 24 de state membre ONU nu au votat.
Delegaţiile Kîrgîzstanului şi Tadjikistanului nu au răspuns solicitării Reuters de a comenta acuzaţiile privind ameninţările ruse. Ambele ţări s-au aflat printre cele 24 care nu au votat miercuri.
Dar ambasadorul Republicii Moldova la ONU, Vladimir Lupan, a acceptat să vorbească despre acest subiect. Întrebat dacă ruşii au sugerat, direct sau indirect, că fostele republici sovietice vor fi pedepsite dacă vor vota în favoarea rezoluţiei, Lupan a declarat: „Nu am fost prezent la această discuţie şi nu pot nega sau confirma acest lucru pentru dumneavoastră”.
Rusia nu este singura ţară acuzată de astfel de tactici la ONU. Înaintea unor decizii importante în Consiliul de Securitate, se ştie că diplomaţii marilor ţări încearcă să cumpere voturi din partea celor zece membri nepermanenţi folosind o combinaţie de ameninţări şi stimulente.