Tabăra din Gevgelija este locul în care mii de oamenii îşi trag sufletul după o călătorie lungă şi riscantă. Kamran are 19 ani şi vine de la patru mii de kilometri depărtare, din Afghanistan. E pe drum de mai bine de o luna şi vrea să ajungă în Germania să se angajeze ca inginer. Speră ca oamenii să fie deschişi, în ciuda faptelor comise de unii refugiaţi.
Kamran Malikzda, refugiat: „Nu sunt toţi la fel. Unii sunt răi, iar oamenii cred că sunt toţi. Vreau să îmi îmbunătăţesc studiile acolo în domeniul ingineriei mecanice”.
Şi Yaghobi Naim caută o viaţă mai bună. A plecat din Afganistan cu cei doi copii ai săi. Cel mic are doar şase luni.
Yaghobi Naim: „Nici dacă mă omori nu mă mai întorc. Mai bine mor decât să mă întorc în Afganistan”.
În drumul spre Occident, pericolele sunt la tot pasul. Refugiaţii spun că nu au altă opţiune pentru că în ţările lor moartea pândea la tot pasul.
În tabăra din Macedonia, refugiaţii ajung în grija voluntarilor. Igor Ciobanu este din Republica Moldova şi a venit în Macedonia acum două luni.
Igor Ciobanu, reprezentant Comisariatul pentru Refugiaţi: „Avem fluxuri de persoane între 1.000 si 3.000 de persoane in 24 de ore, trenurile circula in mod regulat”.
Slobodan Mitrovic, medic la Crucea Roşie: „Cei mai mulţi vin cu tuse, cu probleme respiratorii, dureri în gât, în special cei mici. Stau mai multe ore în ploaie şi în vânt. În aceste zile, avem cam 200 de intervenţii pe schimb”.
Tabăra din Gevglija, Macedonia, este foarte bine organizată. Aici refugiaţii primesc apa, mâncare, asistenţă medicală şi există chiar şi WiFi gratuit.
De doi ani, de când refugiaţii au început să traverseze Macedonia, Lence Zdravkin face tot ce-i stă în puteri să îi ajute. I-a cazat chiar la ea acasă. Maica Tereza din Balcani, cum îi spun refugiaţii, face zilnic 100 de kilometri dus-întors până la tabără şi împarte haine, mâncare sau bani. Pentru eforturile sale, în 2015, Guvernul macedonean i-a acordat titlul „Personalitatea anului”.
Lence Zdravkin: „La început toţi veneau în casa mea şi le dădeam mâncare. Au venit din ce în ce mai mulţi şi a devenit din ce în ce mai greu să gătesc pentru toţi care intrau la mine în casă”.
După un scurt răgaz, refugiaţii o iau de la capăt. Peste 500 de oameni - bătrâni, tineri şi copiii - vor intra în acest tren cu doar patru vagoane, care are ca destinaţie un orăşel la graniţa dintre Serbia şi Macedonia. Acolo vor fi din nou identificaţi şi îşi continua călătoria spre vestul Europei.