Regionalizarea la alții. Cehia și Polonia, două povești de succes

Ce a pățit un șofer care a chemat un urs să vină spre el

Un ieșean și-a dat fiul în judecată și i-a cerut înapoi banii dați pentru facultate

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 2 iunie

Val de aer tropical în toată țara

Cine sunt cei trei tineri luați de viitură în Italia

O femeie lovește cu mașina un motociclist cu care se certase în trafic

Atac cu cuțitul în orașul german Mannheim

Salarii mai mari din 1 iulie pentru aproape 1,8 milioane de români

Legătura istorică a CIA cu Bucureștiul și cum au capturat ideologii sovietici România

Revoluţia de Catifea din Republica Cehă a eliminat cele peste 70 de districte în care era împărţită ţara în timpul comunismului. Procesul a fost dificil şi de durată.

„Au existat numeroase discuţii, pentru că uneori nici măcar în interiorul aceluiaşi partid politic nu a existat un consens, din cauza intereselor diferite la nivel local”, explică Jiri Sitler, ambasadorul Cehiei la Bucureşti.

Legea de reorganizare teritorială a Cehiei a fost adoptată după cinci ani, iar regiunile au apărut după încă cinci ani.

Cehii au avut de ales între refacerea provinciilor istorice şi împărţirea în mai multe regiuni de mai mici dimensiuni. S-a ajuns la 14 regiuni, ale căror consilii decid programele de dezvoltare.

Guvernul alocă banii, cooperarea dintre guvern şi regiuni funcţionează, iar rata de absorbţie a fondurilor europene este excelentă: 72 la sută din cele aproape 31 de miliarde de euro puse la dispoziţie de Buxelles.

Atribuțiile instituțiilor centrale poloneze, transferate celor regionale

Redesenarea structurii teritoriale a Poloniei a început imediat după căderea comunismului, în 1990.

Adevărata reformă administrativă a avut loc în 1998, când atribuţiile instituţiilor centrale au fost transferate la nivel regional. Cele 49 de unităţi teritoriale anterioare s-au transformat în 16 voievodate mari, cu bugete proprii şi capacitate să elaboreze aşa-numitele programe operaţionale, care în România există doar la nivel naţional.

Noile regiuni îşi stabilesc politicile economice şi de dezvoltare şi tot ele gestionează fondurile comunitare. Aşa a fost posibil ca Polonia să fie campioana Europei în cheltuirea fondurilor structurale.

Politizarea, marea capcană

Regionalizarea a avut însă capcanele sale. Cea mai mare a fost politizarea, iar contracarerea ei este simplă.

„Să nu creeze noi oportunităţi de angajare pentru prietenii şi rudele lor la nivel regional. Este cea mai mare problemă”, explică expertul polonez Tomasz Pisula.

Pe de altă parte, de competenţa autorităţilor locale a depins dezvoltarea regiunilor, aşa că au apărut mari diferenţe între regiuni.