Procedură de destituire lansată împotriva președintelui celei de-a șaptea economii a lumii

©FOTO:GULLIVER/GETTYIMAGES

După ce a amenințat timp de trei luni cu această procedură, președintele camerei inferioare a parlamentului a sfârșit prin a da curs unei cereri a opoziției de dreapta, care o acuză pe Dilma Rousseff că, în plină campanie electorală, a falsificat în mod conștient conturile de stat din 2014 și 2015 pentru a da impresia că impactul crizei economice este mai mic decât în realitate. Ea ar fi făcut ca băncile publice să suporte cheltuielile care reveneau guvernului – un total de 41 de miliarde de reali în 2014. Aceste practici ar fi continuat și la începutul lui 2015, după realegerea sa.

Dând aripi opoziției, Curtea de Conturi a recomandat, de altfel, deputaților să respingă raportul de conturi pe 2014.

Decizia de a lansa această procedură de destituire aruncă Brazilia într-o criză politică foarte gravă, ce ar putea paraliza luni bune cea de-a șaptea economie mondială, deja confruntată cu o severă recesiune și zguduită de un imens scandal de corupție țesut în jurul grupului petrolier de stat Petrobras, scrie AFP.

„Nu fac asta cu bucurie”, a declarat Eduardo Cunha, adversarul jurat al Dilmei Rousseff. „Știu că este un gest sensibil, într-un moment în care țara trece printr-o situație dificilă, în care economia trece printr-o criză, în care guvernul este un guvern ce trece prin numeroase crize, de natură politică, de natură economică...”, a spus el.

Cei care susțin ideea destituirii președintelui se bazează pe articolul 85 al Constituției braziliene, care prevede responsabilitatea președintelui, în caz de încălcare a legii finanțelor publice.

Reacția președintelui

„Am aflat cu indignare despre decizia președintelui Camerei Deputaților de a da curs unei cereri de destituire a mandatului care mi-a fost conferit în mod democratic de poporul brazilian”, a reacționat Dilma Roussef într-o alocuțiune solemnă adresată națiunii. „Argumentele care motivează această cerere sunt inconsistente și nu au niciun fundament. Nu am comis niciun act ilicit și nu există asupra mea nicio suspiciune de deturnare de fonduri publice”, a adăugat ea, miercuri, într-o intervenție televizată în care a apărut înconjurată de cei 11 membri ai cabinetului său.

Ce urmează

Potrivit Constituției braziliene, dacă inițiativa lui Cunha, a patra persoană ca putere în stat, nu este contestată la instanța supremă, urmează să fie constituită o comisie specială a Camerei Deputaților, în care vor fi reprezentate proporțional forțele politice din forul legislativ. Nu este clar în cât timp ar urma să fie alcătuită această comisie, dar odată constituită, ea va avea ca termen 15 zile din sesiunea parlamentară pentru a vota un raport ce recomandă destituirea sau nu a președintelui.

Raportul va fi înscris apoi pe ordinea de zi a plenului deputaților și ei sunt cei care vor trebui să voteze o eventuală punere sub acuzare a șefului statului. Pentru ca procedura să-și urmeze cursul, va fi nevoie de două treimi din voturile deputaților, mai precis de 342 de voturi pentru din totalul de 513 deputați.

Pe hârtie, coaliția parlamentară are 314 deputați, ceea ce teoretic i-ar asigura Dilmei Rousseff supraviețuirea politică, însă în practică această alianță e foarte șubredă.

Pe de altă parte, opoziția mizează și pe presiunea străzii pentru a-i face pe deputații coaliției să părăsească nava prezidențială cât mai au timp. Ar trebui racolați cel puțin 28 de deputați ai coaliției. 

În cazul în care va fi pusă sub acuzare, Dilma Rousseff va fi suspendată din funcție timp de maximum 180 de zile.

Senatului îi revine rolul să judece, în plenul condus de președintele instanței supreme, dacă președintele este destituit sau nu. E nevoie tot de două treimi din voturile senatorilor, adică 54 din 81, pentru destituirea imediată a președintelui. În caz că nu se întrunește această majoritate, Dilma Rousseff va fi imediat repusă în funcție.

În Senat, Dilma Roussef are o majoritate de 51 de senatori, care, la fel, ar putea schimba tabăra.

În cazul destituirii, șef al statului devine vicepreședintele Michel Temer, membru al Partidului Mișcării Democratice Braziliene (PMDB, de centru), care va asigura conducerea până la următoarele alegeri din 2018.

Suspiciuni de corupție și la adresa președintelui Camerei Deputaților

Eduardo Cunha, deputat evanghelic ultraconservator, este și el membru al PMDB, un aliat constant în Parlament al Partidului Muncitorilor (PT, de stânga, aflat la putere) de la alegerea, în 2003, a fostului președinte al țării Luiz Inacio Lula da Silva, mentorul politic al Dilmei Rousseff.

De la alegerea sa în funcția de șef al parlamentului, în februarie, Cunha a adoptat o atitudine vădit ostilă față de Dilma Rousseff, provocând guvernului mari dificultăți în a adopta impopularul său program de austeritate economică. În august, când a izbucnit scandalul Petrobras, el a devenit și mai înverșunat, mai ales când el însuși a fost acuzat de corupție și spălare de bani.

Acuzat că a deschis conturi secrete în Elveția, prin intermediul cărora a spălat milioane de dolari provenind, spun anchetatorii, de la întreprinderile implicate în scandalul Petrobras, Eduardo Cunha face el însuși obiectul unei proceduri în fața comisiei de etică a Camerei, ceea ce în final ar putea duce la îndepărtarea lui din funcție.

Luni de zile, Cunha a șantajat partidul prezidențial amenințând că va declanșa procedura de destituire a Dilmei Rousseff, dacă deputații PT din comisia de etică vor vota în favoarea demiterii sale din funcție.

Luptătoarea de gherilă

Realeasă în funcție cu emoții în 2014, Dilma Rousseff și-a văzut popularitatea scăzând sub 10 la sută, sub efectul conjugat al triplei crize politice, economice și morale care marchează Brazilia.

Dilma Rousseff nu s-a ferit să denunțe în repetate ocazii că destituirea sa ar fi o lovitură de stat deghizată a opoziției, care nu acceptă înfrângerea electorală.

Supranumită „doamna de fier” pentru calmul său și pentru marea putere de muncă, Dilma Rousseff, a devenit, la 63 de ani, în 1 ianuarie 2011, prima femeie președinte al Braziliei.

Provine dintr-o familie din clasa mijlocie. Tatăl său a fost un om de afaceri bulgar, dar Dilma a îmbrățișat socialismul în tinerețe și după lovitura de stat din 1964, s-a alăturat diverselor grupuri de gherilă marxiste, luptând împotriva dictaturii militare. A fost prinsă și a făcut închisoare între 1970 și 1972, iar în detenție ar fi fost torturată.

Mai „îmblânzită” după detenție, a pus bazele, alături de cel care i-a fost partener timp de 30 de ani, Partidului Democratic Muncitoresc, pe care, în urma unei dispute, l-a părăsit în anul 2000 pentru Partidul Muncitorilor.

Știind că o campanie se câștigă și datorită televiziunii, Dilma s-a supus mai multor operații de chirurgie estetică, prezentându-se în campania din 2010 mai tânără, mai suplă și fără ochelarii săi cu dioptrii mari. A admis public că a urmat un tratament împotriva cancerului, dar medicii o consideră vindecată, ceea ce i-a adus un plus de imagine.

Este divorțată, după ce a fost căsătorită de două ori. Are o fiică, Paula, și este bunică.