Pașaport diplomatic | Interviu cu directorul AIEA: „ Am trimis oameni în misiune, ca să observăm activităţile pe care le faceţi aici”
„Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică are singura bază de date autorizată cu tranzacţiile de materiale nucleare şi radioactive. Câteva dintre aceste tranzacții sunt în mod clar de vânzare ilegală şi credem că aceasta este o ameninţare reală", a spus directorul general al Agenţiei, în interviul pentru „Paşaport diplomatic”. El a detaliat și raporturile dintre România și AIEA, apreciind buna cooperare. La cererea României, agenția ONU a trimis o misiune în România pentru a verifica activitățile centralei de la Cernavodă. Între altele, AIEA ajută România la analiza apei Mării Negre, prin folosirea de tehnologii nucleare, dar și la îmbunătăţirea controlului cancerului la nivel naţional.
SUA au înţeles după atacurile din 9 septembrie 2001 că ameninţările teroriste pot afecta în egală măsură şi capacităţile nucleare ale statelor. Europa este încă în urmă în acest domeniu. Experţii în securitate fac scenarii posibile şi spun că, deşi centralele nucleare sunt construite să reziste la agresiuni, acestea pot fi serios avariate dacă, de pildă, peste ele se prăbuşeşte un avion. Acelaşi efect s-ar obţine şi dacă, în apropierea lor ar sări în aer mai multe camioane pline cu explozibili. Pagube şi mai mari pot fi obţinute cu ajutorul atacurilor cibernetice. Sunt şi variante mai simple pentru a afecta funcţionarea unei astfel de facilităţi nucleare. De exemplu, în 2014, o centrală nucleară din Belgia a fost închisă timp de cinci luni pentru că un sabotor a folosit un lubrifiant fals pentru o turbină.
Cristina Cileacu: „Noua normalitate" pe care o are de înfruntat lumea noastră, include ameninţările teroriste, mai ales după 9/11. Iar ameninţările teroriste includ de asemenea crearea de bombe nucleare făcute artizanal sau planuri de atac ale centralelor nucleare. Cât de mare este posibilitatea ca astfel de planuri să devină realitate?
Yukiya Amano: AIEA are singura bază de date autorizată în care sunt înregistrate tranzacţiile cu materiale nucleare şi radioactive. Din 1995 am adunat peste 3000 de informaţii legate de traficul ilicit de rachete şi materiale radioactive. Nu toate, dar câteva dintre ele sunt în mod clar făcute pentru vânzarea de materiale şi credem că aceasta este o ameninţare reală. Şi pentru că aceasta este o ameninţare reală, trebuie să stabilim un răspuns şi avem responsabilitatea de a asigura cel mai înalt nivel de siguranţă nucleară. Este de asemenea şi obligaţia statelor membre. Dar AIEA poate oferi asistenţă. De exemplu am făcut un ghid, oferim pregătire pentru poliţie, poliţia de frontieră şi ofiţerii de vamă, menţinem baza de date, oferim echipamente de detectare a materialelor nucleare. Acestea sunt lucrurile pe care le putem face şi trebuie să cooperăm unii cu alţii. Este o veste bună. Există o convenţie numită Convenţia pentru protecţia fizică a materialelor nucleare. Dar această convenţie se ocupă doar de transport, pentru că materiale nucleare există peste tot, deci un amendament care s-a agreat în 2005 acoperă o zonă mult mai largă. Acesta va intra în vigoare din data de 8 mai a acestui an. Iar acest lucru va întări cadrul legal care se ocupă de securitatea nucleară.
***
Este nevoie de mai puţin de opt kilograme de plutoniu pentru a face o bombă nucleară, spun experţii Institutului de Control Nuclear de la Washington. Fostele instalaţii nucleare sovietice sunt vulnerabile şi astfel devin o sursă pentru obţinerea de materiale radioactive. Şi lipsa de protecţie corespunzătoare pe care o au mai multe facilităţi din Occident poate duce la acelaşi rezultat. Specialiştii sunt de părere că un terorist care are suficiente cunoştinţe tehnice şi substanţe fezabile poate face o bombă nucleară în cel mult un an.
Cristina Cileacu: În fiecare domeniu care are legături cu terorismul există şi o piaţă neagră. Putem spune că există o piaţă neagră de vânzare a materialelor radioactive?
Yukiya Amano: Sunt oameni care încearcă să vândă astfel de materiale, în anumite cazuri oferă doar mostre şi este evident că vor să vândă mai mult. Avem o bază de date cu 3000 de informaţii, dar nu pretindem că ştim totul. Acesta poate fi doar "vârful icebergului", deci este un pericol real.
***
Coreea de Nord, una dintre cele mai puţin previzibile ţări din lume, deţine capacităţi nucleare. De la începutul acestui an, statul comunist a făcut patru teste nucleare şi, după cum au anunţat oficial, unul dintre ele este pentru o bombă cu hidrogen. O astfel de armă este mai puternică decât una atomică, pentru că poate degaja cantităţi enorme de energie.
Cristina Cileacu: Coreea de Nord este de asemenea un pericol real, pentru că această ţară nu prea are relaţii cu comunitatea internaţională şi continuă să facă foarte multe teste nucleare. Sunt canale de comunicare deschise? Şi o întrebare importantă, este Coreea de Nord capabilă să producă un atac nuclear?
Yukiya Amano: Coreea de Nord a cerut inspectorilor noştri să părăsească ţara în aprilie 2009 şi de atunci nu avem niciun inspector pe teritoriul lor. Deci, capacitatea noastră de monitorizare este limitată, dar continuăm să monitorizăm activităţile nucleare ale Coreei de Nord prin satelit. Menţinem un canal de dialog la Viena, la nivel mai scăzut, dar putem comunica cu ei. Testele nucleare sau ameninţările nucleare ale Coreei de Nord sunt o chestiune foarte serioasă. Faptul că ei continuă să facă teste nucleare arată că încalcă rezoluţiile de securitate ale Consiliului Naţiunilor Unite. Coreea de Nord trebuie să observe şi implementeze toate rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU.
Cristina Cileacu: Da, dar ei fac ce vor ei. Cine îi poate opri?
Yukiya Amano: Comunitatea internaţională trebuie să se ocupe de acest lucru. AEIA menţine o echipă dedicată pentru monitorizarea activităţilor lor şi o dată ce va fi o cerere pentru a ajunge la o înţelegere, suntem gata să trimitem înapoi inspectorii noştri, la Yongbyon.
Cristina Cileacu: Şi ca să reiau întrebarea despre posibilitatea ca Phenianul să aibă o bombă nucleară, în acest moment, cât este de reală?
Yukiya Amano: Au testat echipamente cu explozibili nucleari şi este responsabilitatea unei alte organizaţii, care se numeşte CTBTO, de a monitoriza testele nucleare, dar Coreea de Nord a declarat că îşi vor rezuma activităţile nucleare în centrul de cercetări de la Yongbyon, unde au detonat echipamente cu explozibili nucleari, deci trebuie să fim foarte atenţi.
***
O emisie masivă de radiaţii dintr-o centrală nucleară poate contamina viaţa de pe sute de mii de kilometri pătraţi. Dezastrele provocate de exploziile de la Cernobîl şi Fukushima sunt încă nerezolvate. Au fost însă pe planetă accidente nucleare la fel de grave, cu efecte teribile, care s-au păstrat secrete mult timp. Un astfel de exemplu este în sudul Siberiei, unde aproape 300.000 de oameni au fost expuşi la niveluri cronice de radiaţii, în urma exploziei unui depozit de deşeuri nucleare de la uzina Mayak, în 1957. Zona este şi astăzi afectată.
Cristina Cileacu: Toată lumea îşi aminteşte două accidente nucleare tragice, unul acum 30 de ani, la Cernobîl, Ucraina şi unul mai recent, în urmă cu 5 ani, la Fukushima. Învaţă ceva omenirea din aceste evenimente tragice?
Yukiya Amano: Da, am învăţat foarte multe din aceste accidente. Chiar după accidentul de la Fukushima, AIEA a organizat o conferinţă ministerială şi a adoptat o declaraţie. Apoi s-a adoptat un plan de acţiune şi toate ţările au fost supuse unui aşa-numit test de stres pentru a se examina şi rezistența la dezastrele naturale severe. Anul trecut, în 2015, AIEA a emis un raport legat de accidentul de la Fukushima, cu scopul de a învăţa lecţii. Datorită funcţiei pe care o ocup, am vizitat foarte multe ţări şi peste tot merg să văd centralele nucleare. Pot să văd diferenţele de după accidentul de la Fukushima, iar siguranţa nucleară este acum întărită.
Cristina Cileacu: Sunt 31 de ţări în lume care folosesc puterea nucleară pentru a crea energia de care au nevoie. Cât de sigură este folosirea energiei nucleare în acest moment?
Yukiya Amano: Fiecare stat are responsabilitatea să asigure un nivel de siguranţă cât mai ridicat. AEIA ajută. În ceea ce ne priveşte, am revizuit standardele de siguranţă, am avut multe misiuni pentru a învăţa din bunele practici ale altor ţări şi am văzut o îmbunătăţire a măsurilor de siguranţă. Putem spune că acum centralele nucleare sunt mult mai sigure decât până acum.
Cristina Cileacu: Ce se întâmplă cu deşeurile nucleare?
Yukiya Amano: Deşeurile nucleare sunt unul dintre motivele de îngrijorare ale oamenilor şi faţă de care, ţările lumii trebuie să ia măsuri. Aş spune că există o percepţie greşită legată de faptul că nu sunt metode să ne ocupăm de această problemă. Este adevărat că este dificil să ne ocupăm de o cantitate mare de deşeuri nucleare. Dar în Finlanda, Suedia şi Franţa sunt proiecte într-un stadiu foarte avansat. Există de exemplu facilităţi în Onkalo, în Finlanda, unde au făcut un proiect de depozitare la mare adâncime în pământ. Iar acesta va deveni operaţional în următorii ani. Acesta este pentru deşeurile cu risc mare. Pentru cele cu risc mediu sau mic există deja soluţii în mai multe ţări şi va deveni operaţional. Problema este acceptul din partea societăţii. Trebuie să împărtăşim informaţii şi comunicarea este necesară.
***
La sfârşitul anilor 1970, România a început construcţia unei centrale nucleare formate din cinci unităţi, la Cernavodă, pe malul Dunării. S-a studiat atent tehnologia rusă şi pe cea canadiană şi a fost preferată cea de-a doua. Acum sunt funcţionale doar două reactoare, care produc cam 20% din energia de care avem nevoie.
Cristina Cileacu: România are propriul ei program nuclear. Care este nivelul de cooperare între ţara mea şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică?
Yukiya Amano: AEIA şi România cooperează foarte bine. Am trimis aici oameni în misiune, la cererea părţii române, ca să observăm activităţile pe care le faceţi aici. Voi vizita centrala nucleară şi am mai văzut-o şi în 2010, dar de data aceasta voi vedea facilităţile pentru deşeurile nucleare. Deci, eu personal sunt foarte implicat în cooperarea dintre ţara dvs şi AEIA, bineînţeles şi o parte din personalul nostru. Ţara dvs este un partener foarte important pentru AIEA, sunteţi membru în principalele convenţii internaţionale şi ne bucurăm de o cooperare foarte bună.
Cristina Cileacu: Ce probleme are România în acest domeniu?
Yukiya Amano: Nu aş spune că sunt probleme, dar ţara dvs este într-o poziţie foarte bună pentru a oferi asistenţă altor state. Şi faceţi deja acest lucru, dar ştiu de asemenea că aveţi planuri pentru a întări cooperarea generală şi apreciez acest lucru. De ce? Pentru că România foloseşte tehnologia nucleară de 60 de ani şi aveţi întregul spectru de utilizare a acestei tehnologii, inclusiv o centrală nucleară operaţională. Aveţi universităţi unde se învaţă foarte bine şi institute de cercetare, deci ar fi o idee foarte bună întărirea cooperării regionale.
***
Iranul nu are voie să facă teste cu rachete convenţionale sau nucleare timp de opt ani. Cei care critică afacerea nucleară iraniană sunt de părere că această ţară, care deţine deja capacităţi de îmbogăţire a uraniului, nu poate fi considerată un partener de încredere. Unul dintre argumentele care susţin această teorie este că Iranul nu a distrus echipamentele nucleare, ci doar le-a demontat.
Cristina Cileacu: Afacerea nucleară iraniană a fost un succes diplomatic al anului trecut şi vreau să vă întreb dacă puteţi să ne împărtăşiţi câteva informaţii de culise din timpul negocierilor. Cât de dure au fost negocierile de-a lungul întregii perioade?
Yukiya Amano: AEIA a început să se ocupe de această chestiune în 2003, şi a fost ceva foarte greu. Şi negocierile au fost foarte dificile. Am început să mă preocup de această problemă, ca director general al AEIA, din 2009, dar timp de mai mulţi ani nu a fost niciun fel de progres. Din 2013, când preşedintele Rouhani a venit la putere, am văzut schimbări de ton şi de substanţă. Din 2013 am început să avem acorduri concrete cu ei şi anul trecut, în 2015 am avut un acord foarte clar cu ei, inclusiv în cazul chestiunilor vechi. Şase ţări, împreună cu Iran, au semnat acest acord. Şi acum avem o sarcină din partea ONU să verificăm şi să monitorizăm angajamentele nucleare pe care şi le-a luat Iran.
Cristina Cileacu: Dar puteţi să împărtăşiţi cu telespectatorii noştri să spunem un secret din timpul negocierilor?
Yukiya Amano: Un secret? Negociatorii iranieni sunt foarte capabili. Am discutat toate elementele, dar negocierea a fost una dificilă. Dar aş spune că preşedintele Rouhani, vicepreşedintele Salehi (al Organizaţiei pentru Energie Atomică), ministrul de externe Zarif sunt ferm angajaţi pentru o soluţie paşnică pentru această chestiune, prin dialog. AIEA este de asemenea hotărâtă şi ambele părţi vor să rezolve problema prin mijloace diplomatice. Ce a condus la succes a fost rolul celor şase ţări care s-au ocupat de aspectele politice ale problemei.
***
Tehnologia nucleară are mult mai multe aplicaţii, nu doar pe cea de producere de energie. Acestea sunt, după părerea specialiştilor, mult mai importante pentru viitorul omenirii şi de aceea ar trebui ca statele lumii să se implice în dezvoltarea lor.
Cristina Cileacu: Ce alte utilizări are puterea nucleară, pentru că ştiu că în laboratoarele instituţiei pe care o conduceţi, cercetătorii fac foarte multe experimente.
Yukiya Amano: Sunt multe. Naţiunile Unite au adoptat o serie de obiective de dezvoltare sustenabile şi au identificat 17 alte domenii. Putem contribui la dezvoltarea a 17 domenii. Vă pot da câteva exemple concrete. AEIA ajută acum ţările din America Latină şi Centrală în lupta lor împotriva virusului Zika. Tehnologia noastră nucleară este foarte eficientă în detectarea viruşilor într-un timp foarte scurt. Folosim aceeaşi tehnologie pentru a ajuta ţările din vestul Africii în lupta împotriva Ebola. Acum ne gândim să ajutăm Ecuador să salveze oamenii care sunt afectaţi de cutremur....Putem să îi ajutăm pentru a testa rezistenţa clădirilor care au rămas întregi sau a podurilor. Putem contribui în sănătate, la controlul cancerului, viruşilor Zika şi Ebola. Putem contribui în agricultură, în managementul apei, la protecţia mediului.
Cristina Cileacu: Statele lumii ţin cont de ajutorul dvs?
Yukiya Amano: Activităţile noastre în zona aplicaţiilor paşnice sunt cunoscute tot mai mult. În cazul ţării dvs. de exemplu, cooperăm la analiza apei din Marea Neagră, prin folosirea de tehnologii nucleare. Am trimis o misiune în ţara dvs. pentru a îmbunătăţi controlul cancerului la nivel naţional. Acestea sunt exemplele tipice de ajutor pe care AEIA îl poate oferi statelor lumii.
Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a fost creată în 1957, la propunerea preşedintelui american Dwight Einsenhower. Instituţia, care este o parte a Organizaţiei Naţiunilor Unite, are un scop clar: folosirea puterii nucleare în scopuri paşnice.
Cristina Cileacu: De ce este un diplomat la conducerea unei astfel de instituţii?
Yukiya Amano: Am fost diplomat, dar când eram student am vrut să devin cercetător în biochimie. Am lucrat 40 de ani în Ministerul de Externe al Japoniei. Iar AEIA este o organizaţie internaţională formată din 108 ţări, deci răspundem îngrijorărilor multor state şi avem nevoie de echilibru. De asemenea, trebuie să avem iniţiative pentru a face lumea în care trăim mai bună, mai prosperă şi mai sigură. Iar experienţa diplomatică este foarte utilă pentru aceste lucruri.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
