Nushu, scrierea secretă pe care o cunoşteau doar femeile

Acum este obiect de studiu în universităţi, însă cu sute de ani în urmă era modalitatea prin care femeile puteau comunica una cu alta, fără ca bărbaţii de care erau obligate să asculte să ştie ce spun. Nushu, sistemul de scriere creat de un grup de femei fără educaţie din centrul Chinei fascinează lingviştii şi în ziua de astăzi.

Data exactă la care acest sistem de scriere a apărut este încă un subiect de dezbatere. Unii cercetători spun că exista deja în secolul secolul XIII, însă cele mai multe dovezi arată că a început să fie folosit cu regularitate în urmă cu 400 de ani.

Apariţia limbajului coincide cu o perioadă în care femeile din provincia Hunan duceau o viaţă plină de restricţii. Erau obligate să nu iasă din cuvântul soţului, al tatălui sau chiar al fiului şi să ducă o viaţă casnică. Se practica, de asemenea, obiceiul legatului picioarelor.

Încă de la vârste fragede, tălpile le erau legate strâns, în bandaje, lucru care ducea la deformarea picioarelor. Această practică era făcută din rațiuni estetice, însă avea ca efect și limitarea posibilității de deplasare a femeilor, care deveneau, astfel, prizoniere în propriile case. De aceea se crede că au inventat un limbaj special, pentru a se putea consola una pe alta.

"Toate femeile din lume fac parte din aceeași familie"

Ceea ce îi surprinde pe lingvişti este că acest sistem de scriere a fost inventat de femei care nu aveau acces la educaţie. Nushu înseamnă "scrierea femeilor", iar caracterele în sine au trăsături feminine. Este o scriere fonetică, fiecare caracter reprezentând o silabă.

De regulă, acestea erau brodate pe batiste sau pictate pe evantaie cu ajutorul beţigaşelor de bambus. Batistele sau evantaiele erau apoi oferite în dar altor femei, care primeau în felul acesta şi un mesaj.

"Operele scrise în Nushu prezintă aspecte din viaţa de zi cu zi - căsnicie, familie, dar şi anecdote, cântece şi ghicitori", spune Zhao Liming, profesoară la Universitatea Tsinghua din Beijing, care a studiat acest sistem de scriere. Existau însă şi mesaje de susţinere pentru femeile care duceau o viață dificilă.

Unul dintre cele mai vechi texte în Nushu, găsit pe o monedă de bronz din secolul XIX, spune: "Toate femeile din lume fac parte din aceeaşi familie".

O altă poezie scrisă în acest limbaj, descoperită pe o broderie, are un mesaj de solidaritate.

"Lângă o fântână nu îţi este sete, lângă o soră nu eşti tristă".

"Este o cultură solară, care le permitea femeilor să vorbească cu propriile voci şi să lupte împotriva şovinismului masculin", spune profesoara Zhao Liming.

Un limbaj care inspiră femeile şi în ziua de astăzi

Limbajul a început să fie studiat de experţi abia în anii 1980, când deja mai trăiau foarte puţine practicante. Aproximativ 95% dintre mesajele rămase au fost traduse la Universitatea Tsinghua din Beijing. O problemă a fost standardizarea caracterelor, pentru că fiecare practicantă tindea să îşi dezvolte un stil propriu. În 2006, limbajul a fost inclus în patrimoniul cultural al Chinei, iar în prezent Nushu are şi propriul muzeu.

Cântecele transmise prin acest tip de scriere au fost adaptate şi într-un poem simfonic de compozitorul Tan Dun.

Iar regizoarea Violet du Feng a realizat filmul documentar "Hidden Letters" care prezintă felul în care femeile din ziua de astăzi receptează mesajele înaintaşelor lor.

"Nushu este un spaţiu care le permite femeilor să îşi spună secrete, să fie vulnerabile împreună, să vorbească despre suferinţe şi provocări, în care să se simtă surori", spune Violet du Feng.

Editor : D.R.