Sistemul de protecție socială al nordicilor, atât de invidiat, sucombă sub propria greutate. Guvernele sunt acum în poziția de a reduce beneficiile, pentru că această protecție a devenit prea costisitoare.
Au fost mulți ani modele la care se uitau toate statele lumii, dar acum se dovedește că pe termen lung nu pot să supraviețuiască. Pe lângă părțile sale bune, a generat și monștri. A încurajat nemunca. Sunt tineri care când ies de pe băncile școlii preferă să stea cu părinții și să se distreze din banii de ajutor social, care se duc la sute bune de euro, foarte aproape de mie. Și de fapt vorbim despre o problemă mai largă, a Europei, căci în sine Europa are trăsăturile unei organizări concentrate pe protecția socială.
Guvernele din Danemarca și Finlanda au anunțat în același timp că vor lua măsuri de reducere a programelor sociale foarte costisitoare.
Finlanda, care se poate lăuda cu unul dintre cele mai moderne sisteme, pregătește tăieri drastice. Guvernul vrea să determine tinerii să se angajaze cât mai repede după absolvire, prin reducerea ajutorului social. Mamele vor fi și ele determinate, tot financiar, să se întoarcă mai repede la muncă după ce au născut.
Una dintre măsurile care vor stârni valuri este creșterea vârstei minime de pensionare, cu doi ani și jumatate, la 62 de ani și patru luni.
Reducerea beneficiilor este singura soluție pentru Finlanda. Cu un sistem fiscal în care statul confiscă peste 44% din PIB, nu era loc de creșteri de taxe fără a accidenta mediul de afaceri. Iar economia nu are nevoie de asemenea impedimente, în condițiile în care, deși există o sănătate a finanțelor publice, nu există o creștere susținută.
Danemarca, la rândul său, va face schimbări. Aproximativ 250.000 de danezi nu sunt „stimulați economic" să renunțe la ajutoarele de șomaj și să-și găsească un loc de muncă. Iar ei reprezintă aproape 10% din numărul de angajați. Costul forței de muncă a crescut cu 30% în Danemarca, față de o creștere de numai 11% în principalele țări concurente. Cu un nivel de trai foarte ridicat, Danemarca pierde din competitivitate pentru că nu generează creșterea de care are nevoie pentru a susține un sistem social costisitor. În medie, danezii lucrează mai puțin și câștigă mai mult față de cetățenii altor țări cu economii dezvoltate, în timp ce unii șomeri din Danemarca primesc ajutoare mai mari decât salariile lucrătorilor necalificați sau cu pregătire redusă.
Această regândire se produce și în Norvegia sau Suedia. Important este însă că aceste țări iau măsuri de când au început să apară semne de oboseală, nu când boala devine cronică.