Mai multe exemplare de diavoli tasmanieni au fost eliberate în sălbăticie, în Australia continentală, la 3.000 de ani de la dispariție, scrie BBC. 26 de astfel de mamifere carnivore au fost lăsate libere într-un sanctuar de 400 de hectare din Barrington Tops.
Preşedintele Aussie Ark, Tim Faulkner, a explicat că această operaţiune "istorică", desfăşurată în lunile iulie şi septembrie, este prima etapă a unui program de conservare ex situ menit să creeze o populaţie protejată, în condiţiile în care mamiferul este ameninţat pe insula Tasmania cu o formă gravă de cancer contagios.
După 16 ani de eforturi, care au implicat implementarea în Australia continentală a celui mai mare program de creştere a diavolilor tasmanieni, Faulkner consideră că este "incredibil" să fi ajuns aici, scrie Agerpres.
Cu o greutate de până la 8 kilograme, diavolul tasmanian vânează în general alte animale native sau se hrăneşte cu carcasele animalelor moarte.
Sarcophilus harrisii nu este periculos pentru oameni sau animale, dar se apără dacă este atacat, ceea ce poate provoca răni grave.
Acest marsupial nocturn cu blană neagră sau brună, care degajă un miros puternic atunci când este stresat, a fost lovit din 1996 de o boală - tumoarea facială transmisibilă a diavolului tasmanian (DFTD) - fatală în aproape 100% din cazuri, care a decimat 85% din populaţie, făcând în prezent din diavolul tasmanian o specie în pericol de dispariţie.
Acest cancer contagios este transmis prin muşcăturile provocate de alţi diavoli tasmanieni - foarte agresivi şi cu fălci puternice - atunci când se împerechează sau se luptă.
Animalele mor de foame când tumora le ajunge la gură, împiedicându-le să mănânce. Se estimează că 25.000 de exemplare de Sarcophilus harrisii trăiesc încă în sălbăticie, comparativ cu 150.000 înainte de apariţia acestei boli. Pe de altă parte, în Australia continentală, diavolii tasmanieni au dispărut probabil acum 3.000 de ani, decimaţi de dingo.
Programul îşi propune să creeze o "populaţie de rezervă" în faţa unei boli în prezent incurabile, participând în acelaşi timp la refacerea faunei native.
Editor : Iulia Iancu
