Istoria relațiilor dintre cele două Corei

35 de ani de la Revoluție: Balconul Operei din Timișoara s-a umplut de oameni

Klaus Iohannis amână desemnarea premierului. „Coaliția pro-europeană continuă negocierile. Sunt optimist”

George Simion a mers la Palatul Cotroceni, pentru consultări, dar a anunțat că nu intră: „AUR nu recunoaște legitimitatea lui Iohannis”

Consultări la Palatul Cotroceni. Coaliția a stat sub 20 de minute. Partidele extremiste AUR, POT și SOS au refuzat să meargă

Ploi și lapoviță, în aproape toată țara. Meteorologii anunță și temperaturi de până la -15°

Elena Lasconi, după consultările cu Iohannis: „Am fost să îi transmitem că mandatul lui s-a încheiat şi că trebuie să-şi dea demisia”

Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis

Influencerul Makaveli, amenințări din Parlament cu limbaj suburban: „Ascundeți-vă soțiile. Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri”

Surse: Liberalii strâng semnături pentru a-l propune pe Crin Antonescu candidat comun la prezidențiale. PSD nu l-ar refuza

Coreea de Nord şi Coreea de Sud. Ţări surori într-un nesfârşit război fratricid. Un pericol real care, periodic, arată cât de profundă e această criză.

Pentru a înțelege relaţiile de astăzi dintre Phenian şi Seul, trebuie să ne uităm în urmă, la războiul din Coreea, dintre 1950 şi 1953. A fost cel mai sângeros conflict de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Și Statele Unite au avut un rol important în acest conflict. Pe 25 iunie 1950, trupele nord-coreene au invadat sudul. Au trecut paralela 38, linia de demarcaţie dintre cele două state. Invazia a avut loc cu acordul lui Stalin, aflat atunci la conducerea URSS, care instalase la Phenian un guvern comunist.

De ce au intervenit americanii? Decizia Statelor Unite de a se implica în conflict nu a fost luată în virtutea unor sentimente de simpatie faţă de sud-coreeni sau datorită importanţei strategice a ţării, ci dintr-o dorinţă de reglare a raportului de forţe global. Pentru că şi China a avut un rol extrem de important. 

Iniţial, Statele Unite au trimis sprijin aerian şi naval, după care preşedintele Truman a autorizat trimiterea de trupe terestre. Sud-coreenii au trecut graniţa spre Nord, urmaţi de militarii americani, iar avansul acestora către frontierea Coreei de Nord cu China a fost perceput la Beijing drept o amenințare directă. Deşi contraofensiva sud-coreeană a fost un succes, trupele nord-coreene au primit sprijin masiv de la chinezi şi, astfel, au reuşit să cucerească Sudul, inclusiv capitala Seul.

Conflictul s-a prelungit datorită transformării sale dintr-un război local într-unul internațional, și asta tocmai ca urmare a intervenției Statelor Unite în calitate de mandatar al Națiunilor Unite. Slăbite de trei ani de război, cele două părţi au semnat un Armistiţiu în 1953. Dar n-au semnat niciodată un acord de pace.

Sprijinul american faţă de Coreea de Sud s-a consolidat de-a lungul deceniilor următoare, iar în prezent relaţiile sunt excelente. În plus, în Coreea de Sud staţionează 28.500 de soldaţi americani. Paralel, Statele Unite au pus Coreea de Nord pe axa răului, alături de Iran.

Pe de altă parte, Coreea de Nord cere de ani de zile Statelor Unite să-şi retragă trupele din Coreea de Sud şi să renunţe la exerciţiile militare comune cu armata sud-coreeană, pe care le consideră o ameninţare directă la adresa securităţii sale.