Apariţia Statului Islamic pe scena mondială a avut loc la începutul verii lui 2014 în urma unui adevărat război-fulger dus în nordul Irakului. În numai câteva luni, militanţii islamişti aveau să cucerească cel mai important oraş din nordul ţării, Mosul, pentru a-şi continua apoi înaintarea spre Erbil, Kirkuk sau Tikrit. Spre surprinderea lumii întregi, trupele Statului Islamic reuşiseră să ajungă la sfârşitul verii la numai 25 de kilometri de aeroportul din Baghdad.
În faţa ripostei coaliţiei internaţionale conduse de Statele Unite, al cărei obiectiv este bombardarea teritoriilor acaparate de Statul Islamic, militanţii au urmat o strategie-şoc: decapitările filmate ale unor cetăţeni americani şi britanici, fie ei jurnalişti sau simpli voluntari în activităţi umanitare. Ceea ce nu a provocat oprirea raidurilor aeriene, aşa cum şi-ar fi dorit teroriştii.
Din acest moment, lumea a început să se întrebe cine este Statul Islamic şi care sunt scopurile mişcării.
Gruparea teroristă îşi are începuturile în perioada tulbure de după căderea regimului lui Saddam Hussein, când armata americană încerca să ţină sub control un teritoriu vast şi neuniform. Precursorul mişcării este Statul Islamic din Irak format în 2006 ca urmare a unirii mai multor grupări radicale sunnite din nordul Irakului. Patru ani mai târziu, gruparea îl alegea drept conducător pe Abu Bakr al-Baghdadi, actualul lider al Statului Islmic, care a reuşit să revitalizeze mişcarea într-un timp extrem de scurt. El a numit conducători în fruntea grupării decimate de loviturile americanilor.
La un an de la numirea lui Al-Baghdadi izbucnea războiul civil din Siria, iar liderul grupului nu a pierdut şansa ivită. A trimis mai mulţi luptători experimentaţi în războiul de gherilă care au reuşit în scurt timp să formeze în ţara vecină Frontul al-Nusra.
Gruparea din Siria a crescut rapid, devenind până în 2013 cea mai puternică grupare rebelă din Siria. În acest moment, Al-Baghdadi anunţă unirea Statului Islamic din Irak cu Frontul al-Nusra, unire care va fi realizată abia după opt luni de lupte intensive pentru putere.
Un an mai târziu, însă, orice opoziţie fusese redusă la tăcere, iar noua grupare putea să treacă la ofensiva care avea să uimească lumea întreagă. Îşi schimbă numele în „Statul Islamic în Irak şi Levant” - ISIL, pentru ca apoi să se autoproclame califat şi să-şi schimbe din nou numele în Statul Islamic din Irak şi Siria - ISIS. În calitate de califat autoproclamat, gruparea teroristă pretinde nici mai mult nici mai puţin decât conducerea întregii lumi islamice şi urmăreşte supunerea întregului mapamond.
„În ultimii ani, în urma haosului din timpul războiului civil sirian, cu regiuni întinse neguvernate din această ţară, ei au fost capabili să strângă rândurile, să profite de acest haos şi să atragă luptători stăini care cred în inepţiile lor jihadiste”, spune Barack Obama, preşedintele SUA.
Între timp, slăbit de condamnarea lumii occidentale, regimul sirian condus de Bashar al-Assad pierde tot mai mult teren, iar Statul Islamic reuşeşte să cucerească întreaga zonă de graniţă între Siria şi Irak. Acest lucru avea să deschidă calea spre un atac asupra Irakului dinspre vest. Ceea ce se şi întâmplă la începutul acestui an, când ISIS reuşeşte să cucerească Ramadi. Nici măcar implicarea miliţiilor şiite iraniene de partea Irakului nu avea să reuşească recucerirea acestui oraş-cheie.
Pe de altă parte, organizaţia teroristă s-a extins în ultimul an nu numai în Siria şi Irak, ci şi în Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Yemen şi Afganistan. Şi nu doar atât, dar cea mai puternică organizaţie teroristă din Africa de Nord, Boko Haram, a jurat credinţă Statului Islamic, în condiţiile în care gruparea africană controlează deja regiuni întinse din Nigeria, Ciad, Niger şi Camerun.