Săptămâna Nobelurilor

Medicină, Fizică, Chimie, Pace, Economie şi Literatură sunt domeniile şi ordinea acordării Premiilor Nobel 2016, începând de luni, de către fundaţia care poartă numele marelui savant suedez. „În beneficiul omenirii” este deviza şi crezul lui Alfred Nobel, justificarea sa pentru acordarea prestigiosului premiu, care a fost acordat din 1901 pentru 900 de personalităţi, scrie News.ro.

Programul anunțării premiilor

Luni, 3 octombrie, Fundaţia Nobel va anunţa cine este laureatul premiului Nobel pentru Medicină, începând cu ora 12.30 (ora României).

Premiul Nobel pentru Fizică va fi acordat marţi, 4 octombrie, începând cu ora 12.45.

Premiul Nobel pentru Chimie va fi acordat miercuri, 5 octombrie, începând cu ora 12.45.

Premiul Nobel pentru Pace va fi acordat vineri, 7 octombrie, de la ora 12.00.

Premiul Nobel pentru Economie va fi acordat luni, 10 octombrie, de la ora 12.45. 

Premiul Nobel pentru Literatură va fi anunțat la 13 octombrie, la ora 14.00. 

Cum a început decernarea premiilor

Măreţia lui Alfred Nobel consta în abilitatea de a combina inteligenţa omului de ştiinţă cu cea a inventatorului, a celui care vede în viitor. Nobel a fost interesat de problemele societăţii, de literatură, el a scris poezie şi teatru, iar premiul pe care l-a instituit a devenit o extensie şi o împlinire a intereselor sale de-o viaţă.

Pe 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel semnează al treilea şi ultimul său testament la clubul suedez-norvegian din Paris. Când a fost deschis şi citit după moartea sa, testamentul a creat o mare controversă atât în Suedia, cât şi în toată lumea, mai ales că Nobel lăsase mult din averea sa unui premiu. Familia s-a opus atunci.

Conform actului, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, în zilele noastre înseamnă 1,702 milioane de coroane suedeze, adică 265 de milioane de dolari, au alcătuit un capital ale cărui dividende anuale trebuie distribuite „celor care, pe parcursul anului precedent, au făcut omenirii cele mai mari servicii”, scrie nobelprize.org.

Potrivit testamentului, premiul va fi împărţit în cinci părţi egale: „Prima parte va fi distribuită autorului descoperirii sau invenţiei celei mai importante în domeniul fizicii; a doua, autorului sau descoperirii celei mai importante în chimie; a treia, autorului descoperirii celei mai importante în domeniul fiziologiei sau medicinei; a patra parte, autorului celei mai remarcabile opere literare cu o tendinţă idealistă; a cincea, personalităţii care a acţionat cel mai bine pentru apropierea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, iniţierea şi multiplicarea congreselor pentru pace”.

Savantul suedez a mai specificat în testament cine urma să acorde premiile. Din 1901, acordarea premiilor Nobel se bazează pe un sistem de nominalizări, coordonat de patru instituţii. Astfel, Academia Suedeză acordă premiul pentru Literatură, Institutul Karolinska pe cel pentru Medicină, Academia Regală suedeză pentru Ştiinţe se ocupă de premiile pentru Fizică şi Chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian oferă premiul pentru Pace.

În testamentul său, Alfred Nobel a menţionat că o parte din averea sa să fie oferită „persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire în domeniul psihologiei sau medicinei”.

Primele premii Nobel au fost acordate prima dată la 10 decembrie 1901, după moartea creatorului lor. Ele constau într-o medalie, o diplomă şi o sumă, care la început a fost în valoare de câteva zeci de mii de dolari, iar apoi a crescut la zece milioane de coroane suedeze (SEK). În iunie 2012, Fundaţia Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane coroane suedeze, adică 800.000 de euro, pentru fiecare domeniu. 

Cine a fost Alfred Nobel

Alfred Nobel s-a născut la Stockholm, în 21 octombrie 1833. Tatăl său, Immanuel Nobel, a fost inginer şi inventator care a construit poduri şi clădiri în capitala Suediei. În legătură cu activitatea sa, Immanuel Nobel a experimentat diferite tehnici de a dinamita roci.

Mama lui Alfred, Andriette Ahlsell, provenea dintr-o familie înstărită. Din cauza unor probleme cauzate de pierderea unor barje pentru construirea de material, Immanuel Nobel a fost forţat să intre în faliment în acelaşi an în care se năştea Alfred Nobel.  În 1837, Immanuel Nobel a părăsit Stockholm împreună cu familia, pentru a începe o nouă viaţă în Finlanda şi Rusia. Pentru a-şi întreţine familia, Andriette Nobel a deschis o băcănie, care aducea un venit modest. Între timp, Immanuel Nobel a înregistrat succes cu noua sa întreprindere în Sainkt Petersburg. A deschis un atelier mecanic care producea echipament pentru armata rusească şi l-a convins pe Ţar şi pe generalii săi că şantierele navale ar putea fi folosite pentru a bloca atacul navalor militare.

Având succes în afacerile sale industriale, Immanuel Nobel a fost capabil ca în 1842 să-şi ducă familia la Sankt Petersburg. Aici, fiul său a urmat prima clasă cu profesori particulari. El a studiat ştiinţele naturale, literatura. Până la vârsta de 17 ani, Alfred Nobel a vorbit fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Interesele sale erau în domeniul literaturii engleze şi al poeziei, precum şi în chimie şi fizică. Tatăl său, care şi-a dorit ca fiul să-i urmeze cariera de inginer, a dezaprobat interesul lui Alfred pentru poezie şi l-a catalogat drept introvertit. În loc să-i lărgească orizontul, l-a trimis pe Alfred în străinătate, pentru a studia inginerie chimică. Timp de doi ani, Alfred Nobel a vizitat Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris, oraşul pe care a ajuns să-l iubească cel mai mult, a lucrat în laboratorul privat al profesorului T.J. Pelouze, un faimos chimist.

Inventarea dinamitei

Acolo, l-a întâlnit pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero care, cu trei ani înainte, inventase nitroglicerina, un foarte puternic exploziv lichid. Nitroglicerina era produsă prin amestecul de glicerină cu acid sulfuric şi acid nitric. Era considerată prea periculoasă pentru a fi folosită în mod curent. În 1852, Alfred Nobel se va întoarce şi va lucra alături de afacerea familiei care înflorea datorită livrărilor către armata rusească. Împreună cu tatăl său, a încercat să dezvolte nitroglicerina ca explizibil comercial.

Mai multe explozii, inclusiv cea din 1864 în care a murit fratele său Emil şi alte persoane, au convins autorităţile că producerea nitroglicerinei era extrem de periculoasă, interzicând experimentele. Ca să transforme nitroglicerina în ceva mai puţin periculos, a amestecat-o cu kieselgur, un tip de rocă, şi a obţinut o pastă, care putea fi modelată astfel încât să fie introdusă într-o tijă.

În 1867, Alfred Nobel şi-a patentat materialul sub numele de dinamită. Ca să poată folosi praful, a inventat şi un detonator.

Din 1873, Alfred Nobel se va stabili la Paris, iar în 1881, a instalat la Servan un laborator, unde a continuat cercetările în vederea îmbunătăţirii formulei dinamitei, laborator pe care l-a transferat, în 1890, la San Remo.

El a brevetat 355 de invenţii, a făcut fotografii aeriene, a dezvoltat metode de obţinere a mătăsii sintetice, a cauciucului sintetic şi a pielii sintetice. Pasionat şi de literatură şi poezie, el a scris poezie, o tragedie şi câteva romane.

Savantul suedez spunea despre el că este „un umanist care iubeşte umanitatea” şi era convins că „prosperitatea lumii ar putea combate toate relele”.

Alfred Nobel a fost conştient de pericolele reprezentate de folosirea defectuoasă a invenţiilor sale şi a calificat războiul „cea mai mare dintre toate crimele”.

Nu s-a căsătorit niciodată. Munca intensivă şi călătoriile nu i-au lăsat timp lui Alfred Nobel pentru o viaţă de familie.

Alfred Nobel a încetat din viaţă la San Remo, Italia, la 10 decembrie 1896.

La nouă ani după moartea lui Alfred Nobel, Parlamentul norvegian a decis să acorde, în 1905, Premiul Nobel pentru Pace Berthei von Suttner.

Prin testamentul de o pagină, redactat la Paris, în 1895, Alfred Nobel cerea ca toate fabricile sale să fie vândute şi banii încasaţi să fie plasaţi într-un depozit bancar destinat acordării de premii anuale acelora care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii omenirii.

Din 1901 până în 2015, au fost acordate 106 premii Nobel pentru Psihologie sau Medicină. 38 de premii au fost acordate unui singur laureat. Până acum, 12 femei au primit premiul Nobel pentru Medicină. Cel mai tânăr laureat pentru Medicină a fost Frederick G. Banting, 32 de ani, care a fost recompensat cu distincţia în 1923, pentru descoperirea insulinei. Iar cel mai în vârstă laureat, 87 de ani, al premiului Nobel pentru Medicină a fost Peyton Rous, în 1966, pentru descoperirea unor virusuri cancerigene.

Cea mai tânără laureată este Malala Yousafzai, de origine pakistaneză, care la 17 ani a câştigat prestigioasa distincţie pentru Pace.

În total, au fost acordate până în 2015, 573 de premii pentru 900 de laureaţi. 

Laureaţii de origine română ai premiului Nobel sunt: medicul George Emil Palade, în 1974, Elie Wiesel a câştigat premiul Nobel pentru Pace în 1986, Hertei Muller i-a fost acordat în 2009 premiul Nobel pentru Literatură, iar Stefan Hell a primit premiul Nobel pentru Chimie în 2014, alături de alţi doi cercetători.