Frăția Musulmană, o organizație cu o istorie de 85 de ani

Mohammed Morsi FOTO: MEDIAFAX

Frăția Musulmană a fost fondată în Egipt, la Ismailia, în martie 1928. Fondatorul, Hassan al-Banna, a dorit inițial ca organizația să fie un fel de club al tinerilor, relatează Euronews. 

Din 1936. Frăția Musulmană a început să ia poziții pro-arabe și să sprijine lupta palestinienilor împotriva așezărilor sioniste. Frăția Musulmană se transformă într-o entitate politică, iar în 1940 organizația își creează o aripă militară, „Aparatul secret”.

În 1948, în timpul războiului arabo-israelian, organizația își începe activitățile teroriste. Guvernul egiptean arestează 32 de lideri și interzice Frăția Musulmană. La 12 februarie 1949, Hassan-al Banna este ucis la Cairo de agenții serviciilor secrete egiptene.

În 1951, Hassan Ismail al-Hudaybi, fost judecător, devine al doilea conducător suprem al Frăției.

La 23 iulie 1952, monarhia egipteană este răsturnată printr-o lovitură militară condusă de Muhammad Naguib și Gamal Abdel Nasser. Frăția salută lovitura de stat militară, în care vede o subminare a imperialismului britanic.

În 1954, după o tentativă eșuată de asasinare a președintelui Nasser, este învinovățită Frăția și este scoasă în afara legii. Mii de membri sunt trimiși în închisoare și în lagăre de concentrare, alții iau calea exilului sau se ascyund în întreg Orientul Mijlociu.

În 1959, Sayyid Qutb, scriitor și teoretician al islamului, devine unul dintre liderii Frăției. Operele sale literare încep să fie foarte influente și vor deveni mai târziu baza teoretică pentru multe dintre grupurile islamice.

În 1964 - Nasser eliberează din închisori membri ai Frăției Musulmane.

29 august 1966 - Qutb și alți doi membri ai mișcării sunt executați prin spânzurare. În 1965, fuseseră acuzați că au participat la un complot pentru a da o lovitură de stat și a-l asasina pe Nasser.

1967-1970 – Frăția intră într-o perioadă de tăcere.

28 septembrie 1970 – Nasser suferă un atac de cord fatal.

1972 - Umar al-Tilmisani devine cel de-al treilea „ghid general” al Frăției.

11 noiembrie 1973 – Moare Hassan Ismail al-Hudaybi.

1970-1979 – Succesorul lui Nasser, Anwar Sadat, care devine președinte al Egiptului la 15 octombrie 1970, începe să elibereze treptat din închisoare membri ai Frăției Musulmane și caută ajutorul lor împotriva grupărilor de stânga. Frăția se bucură de o oarecare toleranță în timpul lui Sadat, dar încă se află în afara legii din punct de vedere juridic.

1979 – Frăția se opune ferm acordului de pace dintre Egipt și Israel.
6 octombrie 1981 – Sadat este asasinat de gruparea islamistă Tanzim al-Jihad. Frăția este acuzată că a sprijnit asasinatul.

La 14 octombrie 1981 Hosni Mubarak devine președinte. Eliberează alți membri ai Frăției și le oferă o „ramură de măslin” celor moderați.

1984 – Mubarak recunoaște Frăția ca organizație religioasă, dar refuză înregistrarea ei ca partid politic. Frăția își promovează candidații ca independenți și câștigă opt locuri în Parlament. În următorii opt ani, Frăția câștigă mai multă influență politică și înființează asociații profesionale pentru ajutarea tinerilor absolvenți și a celor dezavantajați economic.

1986 - Umar al-Tilmisani moare. Muhammad Hamid Abu al-Nasr devine al patrulea ghid general al Frăției.

1987 – Partidul Laburist Egiptean se aliază cu Frăția.

1992 - Mubarak începe o campanie represivă pentru a limita influența tot mai mare a Frăției. Între 1993-1996 mii de membri sunt arestați și trimiși la muncă silnică în lagăre.

1996 – După moartea lui Nasr, Mustafa Mashhur devine al cincilea conducător suprem al Frăției. Este considerat un exponent al aripii dure și un membru activ al „Aparatului secret”, aripa militară a organizației. Câțiva lideri din generația de mijloc părăsesc Frăția și formează un nou partid politic, Wasat.

2000 – Frăția are 76 de candidați la alegerile parlamentare care concurează ca independenți (inclusiv o femeie). Câștigă 17 din cele 454 de locuri ale Adunării.

2002 - Mamun al-Hudaybi devine al șaselea conducător suprem al Frăției.

2004 - Mohammed Mahdi Akef îi succedă la conducere lui al-Hudaybi.

2005 – Membrii Frăției devin cel mai mare grup de opoziție din Parlamentul egiptean, după ce câștigă 88 din cele 454 de locuri la alegerile din 2005, unde au candidat tot ca independenți. Șocat de rezultatele alegerilor, Mubarak începe prigoana și arestează sute de membri ai Frăției.

Din 2010, Mohammed Badie îndeplinește rolul de conducător suprem al organizației. Este anul când Frăția nu mai câștigă niciun loc în alegeri și organizația denunță o fraudă electorală.

În februarie 2011, Mubarak demisionează sub presiunea străzii și predă puterea armatei. Frăția își înființează o nouă aripă politică, Partidul Libertății și Dreptății. Partidul este condus de Mohamed Morsi.

În mai 2012, Morsi câștigă alegerile prezidențiale cu 52% din voturi. Este primul președinte ales în mod democratic al Egiptului.

3 iulie 2013 – Armata îl înlătură de la putere pe Morsi, după demonstrații de masă care îi cereau demisia. Este înlocuit de Adly Mansour, președintele Curții Supreme Constituționale.

În august 2013, armata și forțele de securitate lansează raiduri pentru a împrăștia două tabere de protestatari care îl susțineau pe Morsi. Sute de oameni sunt uciși și câteva mii sunt răniți.

17 august 2013 - Premierul anunță că va propune scoaterea în afara legii a Frăției Musulmane. Propunerea sa intră în „analiza” guvernului. Islamiștii se răzbună pe creștinii din Egipt, pe care îi acuză că susțin noua putere de la Cairo.