Imediat după lăsarea nopţii, terminalul de îmbarcare din Calais devine teren pentru un joc de-a şoarecele şi pisica. Imigranţii se împart în grupuri: unii distrag atenţia poliţiştilor, în timp ce alţii se furişează în tunel. Călătoria periculoasă presupune un slalom printre liniile de cale ferată intens circulate, ori escaladarea platformelor de transport de mărfuri. Mii de oameni îşi riscă viaţa cu bună ştiinţă, convinşi că la celălalt capăt al tunelului vor găsi o viaţă mai bună.
„În toată Europa se ştie că cel mai bine se trăieşte în Anglia. Acum nu am niciun ban, nu am niciun viitor. Nu mai am nimic”, spune un imigrant.
„Ştiu că este periculos. Dar nu am documente de călătorie, aşa că încerc să mă urc într-un tren”, spune un altul.
Dar premierul britanic are un mesaj categoric pentru cei care încearcă să ajungă ilegal în ţara sa.
„În niciun caz nu le vom da permise de muncă celor care ajung ilegal în ţara noastră. Eu înţeleg perfect frustrarea oamenilor în privinţa acestei situaţii. De aceea, Theresa May, ministrul de Interne, conduce reuniuni ale grupului de urgenţă Cobra pentru a se asigura că graniţele noastre sunt protejate”, a declarat David Cameron, premierul Marii Britanii.
Aceste avertismente nu-i descurajează pe imigranţi, cum nu-i sperie nici perspectiva că vor fi reţinuţi şi expulzaţi în ţările de unde au reuşit cu greu să fugă.
Cert este că dorinţa lor de a ajunge cu orice preţ în Regatul Unit a stârnit o vie controversă între Paris şi Londra. La nivel oficial, autorităţile franceze şi cele britanice fac front comun pentru a opri migraţia, însă surse din lumea politică spun că cele două ţări se acuză reciproc de proasta gestionare a situaţiei.
Cei care au de suferit, în mod direct, sunt însă călătorii şi transportatorii. De la începutul săptămânii, traficul prin Eurotunel se desfăşoară cu întârzieri de câteva ore.