Fostul ambasador Mark Gitenstein: Pe ruși îi îngrijorează că România va deveni un centru energetic în regiune şi va oferi securitate
În ultima vreme România este dată drept exemplu, nu neapărat pozitiv, de politicieni din SUA. Bernie Sanders era invidios pe viteza internetului nostru, iar senatorul John McCain compara instituţiile funcţionale din ţara lui cu cele nefuncţionale, după părerea domniei sale, de la noi. Am vrut să aflăm cum se vede totuşi România din America şi am cerut răspunsuri de la fostul ambasador Mark Gitenstein.
România și Statele Unite au o relație puternică și toată lumea este de acord cu acest lucru. Dar, ca în orice relație, sunt și multe lucruri pot fi îmbunătățite.
Balazs Barabas: Putem spune că SUA acordă o atenţie mai specială, mai aplicată României decât altor ţări din Europa de Est?
Mark Gitenstein: Este greu de spus. Este un dialog foarte constructiv. Dacă eşti vicepreşedintele sau preşedintele SUA şi vrei să contactezi pe cineva în regiune şi vrei să fii sigur că se va face, atunci e mai probabil că vei obţine acest lucru cu România decât cu oricare ţară din regiune. Şi cred că acesta este motivul pentru care rachetele au fost amplasate acolo. Ştiau că este o democraţie stabilă, eficientă, o economie de piaţă, că România este un aliat puternic, nu e intimidat de nimeni. E vorba de un cadru politic multilateral, bipartizan, neafectat de naţionalismul, xenofobia, demogagia pe care o vezi în alte ţări din regiune. Ceea ce oferă siguranţă pentru SUA. Deci dacă cineva caută cel mai puternic aliat potenţial în regiune, cel mai echilibrat, atunci cred că este România.
Balazs Barabas: Premierul Cioloş a făcut o vizită recentă în SUA, unde l-a întâlnit pe vicepreşedintele Joe Biden, pe lângă alţi oficiali de rang înalt şi alţi oameni de afaceri. Aţi numit această vizită una de succes. Ce face vizita unui premier dintr-o ţară est-europeană în SUA, una de succes?
Mark Gitenstein: Ca în orice vizită bilaterală este ca discuţiile care au loc să fie productive şi substanţiale şi în acest caz au fost în mod clar. Sunt câteva elemente de bază, avem în mod clar, şi o spun fără să fiu părtinitor, deci avem o relaţie profundă între SUA şi România şi avem un dialog robust pe foarte multe domenii în care ne putem susţine reciproc, începând de la siguranţa naţională, până la relaţii comerciale şi oportunităţi de investiţii. Sunt multe de discutat. La nivelul securităţii România rămâne un aliat de bază al SUA, atât în Afghanistan, cât şi în Irak. Iar în regiune, inaugurarea noului scut antirachetă de la Deveselu, operaţiunile care au loc la Constanţa la baza de la Mihail Kogalniceanu sunt lucruri foarte importante pentru SUA, România şi NATO. Peste toate acestea mai este şi chestiunea fundamentală de creare a unei pieţe libere şi a unei democraţii puternice în România, iar România cred eu este un model pentru întreaga regiune şi s-a transformat în aşa ceva în ultimii 4-5 ani. Iar acest premier şi preşedintele României sunt dedicaţi acestei agende. Agenda pieţei libere este despre o piaţă transparentă, supusă legilor.
Balazs Barabas: Aţi menţionat câteva aspecte pozitive pentru România. Care sunt aspectele negative pe care le doriţi îmbunătăţite în România?
Mark Gitenstein: Cred că România se descurcă în ambele direcţii menţionate. Problemele sunt influenţele externe în ambele situaţii. De exemplu, în ceea ce priveşte securitatea naţională, nu există îndoială că activităţile ruseşti în regiune pun presiune pe România. SUA şi NATO sunt gata să susţină fără echivoc România în această privinţă. La nivel economic, România continuă să fie afectată de economia europeană, care încă este slabă, şi într-o anume măsură, criza refugiaţilor, care după părerea mea a ocolit România, în mod ironic, din moment ce ţara nu este încă în Schengen. Deci, acestea sunt zonele în care SUA, NATO şi EU vor să ajute România, la nivelul ambelor situaţii. Cred că noi deja ajutăm mult România, dar acesta este un subiect de dialog continuu.
***
Rusia consideră amenințătoare prezența scutului antirachetă de la Deveselu. Chiar dacă oficialii americani i-au asigurat că nu sunt vizați de prezența acestei facilități, rușii cred că aceasta este o metodă de slăbire a capacităților lor nucleare. Așa că intimidează la rândul lor, mai ales prin vocea președintelui Vladimir Putin.
***
Balazs Barabas: În ceea ce priveşte scutul antirachetă pe care NATO îl implementează în România şi aţi menţionat situaţia delicată a relaţiilor cu Rusia, aş vrea să îl citez pe preşedintele Putin, ca să exprim exact ceea ce a spus: „Ieri, în acele zone din România nu se ştia ce înseamnă să fii în vizor. Astăzi suntem nevoiţi să luăm anumite măsuri ca să ne garantăm securitatea”. Bineînţeles, nu putem vedea ce este în mintea preşedintelui Putin, dar după părerea dvs. care ar fi acele măsuri?
Mark Gitenstein: Cred că este o naivitate din partea lui Putin să spună că România nu ştie ce înseamnă să fie în vizorul Rusiei. România a fost în vizorul Rusiei pentru câteva sute de ani, deci nu este ceva nou pentru România. Această ţară vrea un dialog mai potrivit cu Rusia şi pare că este greu pentru ruşi să facă acest lucru, din anumite motive. În ceea ce priveşte sistemul scutului antirachetă nu este ceva diferit faţă de nivelul de isterie al ruşilor pe care l-am auzit în ziua în care SUA şi România au anunţat că vor să construiască scutul la Deveselu. Ruşii au fost mereu înspăimântaţi de un sistem antirachetă care nu are nimic de a face cu Rusia. Sincer nu am înţeles niciodată, din postura omului care încă învaţă cum este regiunea şi cum este România, dar cred că miezul problemei este faptul că ruşii sunt supăraţi că o ţară semnatară a Tratatului de la Varşovia este acum parte din NATO şi este considerată un aliat puternic în regiunea de sud-est, inclusiv pentru construirea unui sistem de apărare strategic, care să apere Europa de rachete ne-ruseşti.
Balazs Barabas: Vă rog să dezvoltaţi puţin ideea că Rusia, cel puţin în timpul mandatului preşedintelui Putin, a fost mai degrabă neprietenoasă cu NATO, ca să nu spun ostilă. De ce nu poate exista o cooperare între Rusia şi NATO, de ce trebuie să fie mereu opoziţie între cele două părţi? De ce trebuie să fie două laturi când vine vorba despre securitate şi solidaritate în Europa?
Mark Gitenstein: Nu trebuie să fie, sunt de acord cu dvs. Noi am vrut mereu să avem un dialog mai constructiv între NATO şi Rusia. Nu sunt un expert în această zonă, ştiu mai mult despre relaţiile României cu NATO decât despre relaţiile NATO cu Rusia, dar din câte am înţeles de la experţii cu care am discutat este că ne-am gândit la un astfel de dialog, dar ruşii nu par dornici şi interesaţi de participarea la un astfel de dialog şi fac lucruri de genul celor pe care le-au făcut în Crimeea şi în estul Ucrainei, care sunt ameninţări la adresa democraţiei şi a statului de drept şi a securităţii statelor între graniţele lor. Bineînţeles NATO va fi alături de aliaţii săi. Moldova nu este membru NATO, dar România este.
***
Rusia este o uriașă piață de desfacere. Motivul pare suficient pentru ca țări din Uniunea Europeană să-și reconsidere poziția legată de sancțiunile economice impuse rușilor după anexarea ilegală a Crimeii. Este o alegere între încălcarea principiilor și valorilor europene și restabilirea relațiilor cu o economie semnificativă.
***
Balazs Barabas: Uniunea Europeană se va decide în curând dacă va păstra sau nu sancţiunile impuse Rusiei. Rusia nu pare a fi prea afectată de aceste sancţiuni, cel puţin la nivelul retoricii pe care o practică. Care sunt perspectivele acestor sancţiuni?
Mark Gitenstein: Nu ştiu răspunsul legat de ceea ce vor face ţările Uniunii Europene legat de sancţiuni. Ştiu că SUA susţin păstrarea sancţiunilor, la fel şi România. Cred că aceste sancţiuni sunt un răspuns important la ceea ce au făcut ruşii şi sincer cred că sancţiunile ar trebui să meargă mână în mână cu reformele pe care le are de făcut Ucraina, reforme pentru care tinerii de acolo şi-au sacrificat vieţile pe Euromaidan, pentru a opri corupţia, pentru a impune transparenţa, pentru a construi o democraţie puternică, robustă, cu un sistem de piaţă efectiv. Cred că aceasta ar fi o ameninţare mai mare la adresa Rusiei decât sunt sancţiunile. Dacă ar avea la graniţă un sistem democratic, de pieţe libere, cu un standard de viaţă ridicat al ucrainenilor de rând, lucru care este valabil şi pentru Moldova, ar fi o ameninţare mai mare pentru Rusia, pentru că ruşii nu ştiu să obţină aceste lucruri în Rusia sau în aparenţă, aceşti lideri nu ştiu cum să facă asta. În această situaţie, dacă le arăţi ruşilor de la graniţă că pot trăi o viaţă mai bună în democraţie, transparenţă, într-un stat de drept, aceasta ar fi o ameninţare reală pentru un stat autoritar.
***
Prea multe mâini în același loc. Expresia este folosită chiar de sirienii care văd cum de cinci ani țara lor a devenit teren luptă pentru grupări de teroriști, rebeli, dar mai ales puteri mondiale care susțin militar și financiar părțile implicate în conflict. Se discută mult despre găsirea unei soluții de pace, dar războiul continuă. Iar cea mai evidentă consecință a lui este valul tot mai mare de refugiați.
***
Balazs Barabas: Uniunea Europeană negociază intens un acord cu Turcia pentru a opri valul de refugiaţi şi a-i ţine în Turcia. Din câte vedeţi din Statele Unite, dacă se va întâmpla, va fi aceasta o soluţia viabilă, de a ajunge la un acord cu Turcia?
Mark Gitenstein: Sper destul de tare. Cred că criza refugiaţilor pune la încercare economia ţărilor europene, democraţia şi sistemul european pe de o parte. Pe de altă parte, se pare că turcii vor să ajute, cu avantajul de a integra mai mult Turcia în sistemul european. Şi cred că amândouă sunt scopuri lăudabile, într-o situaţie în care, cum spunea fostul meu şef Joe Biden, „convenabilul şi dezirabilul se intersectează”. Şi avem un exemplu perfect aici când putem atinge ambele scopuri printr-un acord de genul acesta. Sper să funcţioneze.
Balazs Barabas: Unii spun că SUA a abandonat UE în criza refugiaţilor şi că America ar trebui să preia o parte din refugiaţii blocaţi în Occident. Sunteţi de acord cu aceste opinii?
Mark Gitenstein: Eu cred că SUA a preluat o parte dintre imigranţi, ceea ce este un lucru pozitiv, dar adevărata soluţie ar fi găsirea unei rezolvări finale a crizei din Siria şi din Orientul Mijlociu, la care SUA lucrează intens. Cred că aceasta va fi sarcina următorului preşedinte. Actualul preşedinte a început acest proces, dar atât timp cât nu rezolvi sursa problemei, chestiunea migraţiei nu va fi rezolvată prin preluarea a 10 mii sau 20 de mii de imigranţi de către SUA. Cel mai eficient lucru pe care SUA poate să-l facă este să aducă părţile implicate la un loc în Siria.
Balazs Barabas: Aţi spus că următorul preşedinte va trebui să contribuie la găsirea unei soluţii în Siria, dar nu este aceasta o situaţie care trebuie rezolvată la nivel local, de poporul sirian, de cei din Orientul Mijlociu?
Mark Gitenstein: Este perfect adevărat, iar rolul SUA este de a aduce la aceeaşi masă părţile implicate şi de a media între forţele care urmăresc să menţină conflictul între diferitele miliţii şi grupuri. Este un domeniu în care SUA a depus mari eforturi. Nu sunt la curent cu negocierile care sunt în curs, dar cred totuşi că sunt în curs.
***
America își va alege un nou președinte în toamna acestui an. Principalii candidați, Hillary Clinton și Donald Trump, au viziuni diferite despre cum ar trebui conduse Statele Unite, dar și despre relațiile cu țările problematice pentru SUA.
***
Balazs Barabas: Dacă tot vorbim de următorul preşedinte, ce credeţi că se va întâmpla în cazul victoriei lui Hillary Clinton, respectiv Donald Trump?
Mark Gitenstein: Sfatul meu pentru cei care urmăresc politica din SUA este acelaşi pe care l-aş da în cazul României: acordaţi mai puţină atenţie la ceea ce oamenii spun şi mai multă la ceea ce fac. Politica din SUA şi din România tind să fie foarte isterice, câteodată demagogice. Eu nu aş da multă atenţie la ceea ce se spune. Dacă Donald Trump se va instala la Casa Albă, şi sper că n-o va face, cred că îl vor trezi la realitate deciziile şi opţiunile care îi vor sta în faţă. Probabil că nu va avea aceleaşi opinii pe 22 ianuarie dacă Doamne fereşte va deveni preşedintele SUA, ca cele pe care le are acum.
Balazs Barabas: Dar Hillary Clinton? Am văzut-o în poziţia de şef al diplomaţiei, cum credeţi că ar funcţiona ca preşedinte?
Mark Gitenstein: S-ar descurca foarte bine. Am lucrat cu ea când conducea afacerile externe, e foarte pregătită, are principii foarte ferme, care sunt şi ale mele, pe planul politicii externe, şi cred că ar fi un foarte bun preşedinte, mai ales în domeniul securităţii naţionale. Cunoaşte bine şi politica internă, mai ales inegalităţile de venituri, care provoacă multe tensiuni aici în SUA.
***
În cei opt ani de mandat la Casa Albă, Barack Obama nu a făcut nicio vizită în România, dar a avut întâlniri cu liderii de la București. Țara noastră este în continuare considerată cel mai stabil partener al Americii din regiune.
***
Balazs Barabas: Cum aţi rezuma activitatea şi rezultatele preşedintelui Obama?
Mark Gitenstein: A obţinut mari rezultate în domeniul sănătăţii, reforma financiară şi salvarea economiei SUA de cel mai mare pericol de la criza economică din 1929. Totuşi, să rămânem la România, despre care am cunoştinţe. Vicepreşedintele ţine mult la România, a fost de mai multe ori în România, discută des la telefon cu primul ministru şi cu preşedintele României. După cum ştiţi, prim-ministrul a avut o întâlnire aici cu vicepreşedintele, care a menţinut în centrul discuţiei câteva subiecte esenţiale. Nu doar cele legate de securitatea naţională, de Afganistan, Irak şi în regiune, dar şi un focus pe statul de drept şi transparenţă, la care ţin foarte mult, după cum ştiţi, mai ales în politica energetică. Prim-ministrul şi preşedintele s-au concentrat pe politica energetică, care cred că este tot mai mult sursa independenţei în regiune, iar România are resurse mari de energie şi care necesită investiţii masive din exterior pentru reconstrucţia infrastructurii energetice. Premierul şi preşedinţii în funcţie sunt foarte atenţi la aceste chestiuni, la fel ca vicepreşedintele Biden şi preşedintele Obama la noi. Ba chiar aceasta a fost una din temele discuţiei ce a avut loc de curând şi a fost foarte constructivă. România va deveni un centru energetic în regiune şi va oferi un element în plus pentru securitatea regiunii. Iar acest lucru îi îngrijorează pe ruşi.
Balazs Barabas: Prim-ministrul Cioloş a fost primit de vicepreşedintele Biden şi au discutat. Ceea ce nu a fost cazul unor prim-miniştri din regiune care au dorit foarte mult să se întâlnească cu vicepreşedintele sau preşedintele SUA. Putem privi acest lucru ca un semnal informal că Washingtonul îl sprijină pe dl. Cioloş şi ar vrea să îl vadă din nou prim-ministru şi după următoarele alegeri?
Mark Gitenstein: SUA are o relaţie bilaterală cu poporul român. Nu e cu niciun partid sau personalitate politică în mod special. Aceleaşi întâlniri le-a avut şi Victor Ponta cu vicepreşedintele şi alte întâlniri cu membri ai guvernului SUA. Atât timp cât oricare premier împărtăşeşte aceleaşi principii fundamentale, şi a fost cazul tuturor celor cu care am lucrat în ultimii șase ani, au avut aceleaşi întâlniri şi aceeaşi atenţie pe care SUA le-au acordat actualului, foştilor şi tuturor prim-miniştrilor cu care a lucrat. Românii şi-au ales guvernul, nu SUA l-au ales. Nu au interesul să facă acest lucru.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
