Un debarcarder din Rio de Janeiro, un episod întunecat din istoria sclaviei pe continentul american, a fost declarat „patrimoniu mondial” de către UNESCO.
Debarcaderul Valongo a funcționat timp de trei secole, devenind în istorie cel mai mare punct de intrare a sclavilor din Africa în Brazilia. Rămășițele debarcaderului, constând într-o groapă comună, au fost aduse la lumină în timpul lucrărilor de renovare pentru Jocurile Olimpice din 2016, informează BBC.
După călătoriile lungi pe Atlantic, sclavii africani emaciați erau aduși în Valongo, unde erau ținuți în zona cheiului și hrăniți pentru a-și recăpăta forțele și a luat în greutate, iar apoi erau vânduți pe „piața sclavilor”.
Reprezentanții UNESCO spun că debarcaderul Valongo ar trebui să ocupe același loc în istorie precum Hiroshima sau Auschwitz, „pentru a ne face să ne reamintim acele file din istoria umanității care nu trebuie date uitării”.
„Este un memorial unic, care conține ultimele vestigii ale sosirii sclavilor”, a declarat antropologul Milton Guran pentru agenția de știri AFP.
La câteva străzi distanță de zona debarcaderului se alfă un cimitir unde, între 1770 și 1830, au fost îngropați mii de sclavi africani.
Comerțul cu sclavi a fost interzis în Brazilia în 1831, după dobândirea independenței de Portugalia, însă a continuat ilegal până în anul abolirii sclaviei, 1888.
Aproximativ 40% dintre sclavii aduși în Americi au trecut prin Valongo.