EXCLUSIV. Volkan Bozkir, ministrul turc pentru afaceri europene: Riscăm o mișcare a 3,5 milioane de refugiați
Nevoia Europei de a reduce numărul de refugiaţi care ajung zilnic în spaţiul comunitar a readus în prim-plan negocierile Turciei cu Uniunea Europeană, pentru statutul său de membru cu drepturi depline. Cancelarul german, Angela Merkel, vrea să vadă din partea conducerii de la Ankara rezultate concrete în privinţa problemei celor care fug de război. În semn de bunăvoință, UE a decis să pună la dispoziţia partenerului său un fond de 3 miliarde de euro, ca sprijin în efortul uriaş pe care turcii îl fac pentru ajutorul refugiaţilor. Cu toate acestea, Angela Merkel a subliniat că Turcia are de parcurs un drum foarte lung în încercarea sa de a deveni membru al Uniunii Europene.
Cristina Cileacu: Sunteţi ministrul pentru Afaceri Europene şi, totodată, negociatorul-șef al Turciei în relația cu UE. Cât de aproape este ţara dvs de statutul de membru al Uniunii Europene?
Volkan Bozkir: Este bineînţeles o poveste diferită. Am aplicat prima oară în 1959 şi sunt deci mai mult de 50 ani de relaţii. Acest lucru arată cât de decisă, încăpăţânată, tolerantă şi răbdătoare este Turcia, dar cred că în orice relaţie punctul comun este cel legat de interese. Şi cred că Turcia are nevoie mai mult ca niciodată de Uniunea Europeană. Şi la rândul ei, Uniunea Europeană are nevoie mai mult ca niciodată de Turcia, sub diferite aspecte. Deci, procesul este important, continuarea acestui proces ne aduce beneficii şi facem tot ce putem să atingem standardele europene cât mai curând. La nivel politic, am schimbat mai mult de 2000 de legi, Codul penal, Codul civil, Legea obligaţiilor, abolirea pedepsei cu moartea, reforma sistemului judiciar, reforme în diferite domenii, deci practic este un beneficiu pentru Turcia şi, de asemenea, pentru Europa.
Şi avem, de asemenea, relaţia cu Uniunea Vamală. Nicio ţară nu intră în această Uniune înainte de a deveni membru UE. Turcia are acest statut de mai bine de 20 de ani şi este o poveste de succes, avem schimburi comerciale de peste 150 de miliarde de euro, peste 40.000 de bunuri sunt obiectul acestor schimburi şi ne vom dezvolta mai mult în acest an, vom include agricultura, achiziţiile publice şi serviciile. Deci vrem să ajungem la 300 de miliarde de dolari. Vizele pentru UE nu vor mai fi obligatorii din acest an, deci ne îndreptăm spre „finalul jocului”, sper că va fi mai repede decât ne aşteptăm. Vom încerca să îndeplinim condiţiile până atunci şi sper că Uniunea Europeană va lua decizia corectă.
Cristina Cileacu: Care a fost scopul vizitei dvs aici, la Bucureşti?
Volkan Bozkir: Bineînţeles, după ce am fost repus în funcţia de Ministru pentru Afaceri Europene, după alegeri, călătoresc în toate ţările UE. Am fost în Italia, Franţa, Germania, la Strasbourg, în Olanda, dar ar fi fost imposibil să nu vin şi în România. Am vrut să vin în această ţară prietenă şi să avem un schimb de păreri pentru că ne confruntăm cu multe momente dificile şi cred că este absolut necesar ca Turcia şi România să continuie susţinerea reciprocă. Desigur, ne vom susţine reciproc, chiar dacă ne confruntăm cu foarte multe probleme, cum este imigraţia ilegală, lupta împotriva terorismului, în regiunile noastre sunt probleme, cum ar fi Republica Moldova sau Irak, Siria, Georgia, sau cu Rusia sau cu alte ţări, deci cred că această relaţie foarte bună, care este neîntreruptă de zeci de ani, va fi un instrument util ca să depăşim aceste dificultăţi.
De sâmbătă a intrat în vigoare un acord de încetare a focului în Siria. Vladimir Putin, omul care a prelungit practic durata războiului sirian prin decizia de a-l susţine pe preşedintele Bashar Al-Assad, joacă acum rolul de pacificator. Preşedintele rus a avut mai multe discuţii telefonice cu liderii lumii şi se implică personal în realizarea armistiţiului. Organizaţiile teroriste de pe teritoriul Siriei, ISIS şi brigăzile Al-Nusra, nu sunt implicate în acest acord. Grupările de rebeli sirieni consideră că Rusia îi poate bombarda mai departe sub pretextul continuării luptei antiteroriste.
Cristina Cileacu: Situaţia din Siria se înrăutăţeşte. Din câte ştim, situaţia din Alep se înrăutăţeşte. Care ar fi cel mai rău scenariu şi cel mai bun scenariu, dacă Alep este pierdut?
Volkan Bozkir: Din păcate, problema siriană se înrăutăţeşte, chiar dacă, din nou, noi am avertizat că Assad va trebui să plece de la putere, din cauză că este un lider al unei ţări care a ucis peste 300.000 oameni. Dacă rămâne, aceşti refugiaţi nu se vor întoarce. Nu se vor simţi în siguranţă pentru că el este cel care i-a forţat să îşi părăsească propriile case şi să trăiască în tabere. Familiile lor au murit din cauza bombardamentelor. Nu este nicio şansă pentru pace în Siria, dacă Assad rămâne la putere. Ce ar trebui să facă comunitatea internaţională este să găsească o cale prin care Assad să nu mai fie acolo şi să fie fondat un nou regim sirian, care să transforme Siria într-un stat de drept, democratic. Din păcate era simplu la început, era opoziţia versus forţele regimului şi după câţiva ani a devenit locul în care au apărut Hezbollah, Al-Qaida, Al-Nusra, Daesh, toate entităţile teroriste au venit acolo să îşi arate forţa în acest laborator al terorii. Este complex acum, Rusia şi Iran sunt acolo, deci... Ar fi fost mult mai simplu dacă am fi înţeles complexitatea şi tendinţele de periculozitate. Acum este mult mai dificil, dar trebuie să fie rezolvat, într-un fel sau altul. Primul pas ar trebui să fie în direcţia opririi Rusiei să colaboreze cu regimul sirian, Rusia a venit acolo să lupte împotriva terorismului, dar dacă ne uităm la numărul atacurilor aeriene şi al locurilor în care au căzut bombele, 92% sunt asupra forţelor opoziţiei, doar 8% sunt ţinte Daesh. În primul rând Rusia trebuie oprită şi trebuie să respecte motivul pentru care a venit în Siria. Bineînţeles, încetarea focului nu va însemna sfârşitul poveştii, atrocităţile reprezintă o definiţie vagă a lucrurilor, încetarea focului, apoi pace, apoi transformarea Siriei într-o ţară democratică, aceasta este scopul. Sper ca Alep să nu mai fie bombardat, pentru că, cu cât este mai bombardat, cu atât va creşte presiunea de a avea noi refugiaţi. 1.500.00 de oameni trăiesc acolo. Dacă toţi se vor teme pentru vieţile lor, atunci situaţia existentă care este o ameninţare reală pentru noi, va fi dublată şi ne vom confrunta cu o situaţie în care poate vom spune că aceste zile sunt mai bune decât ceea ce va veni. Sunt 3.500.000 de oameni pe coasta Siriei, deci, dacă lucrurile merg prost, riscăm o mişcare de 3.500.000 de oameni.
Cristina Cileacu: Puterile din vest se bazează pe Turcia pentru negocierile de pace cu Siria. Turcia are probleme cu populaţia kurdă. SUA susţine Partidul Kurd de Uniune Naţională din Siria, care luptă împotriva lui Bashar al-Assad. Pe de altă parte, SUA este cel mai mare partener al Turciei în lupta împotriva Daesh. Cum funcţionează toate acestea împreună?
Volkan Bozkir: În primul rând, Turcia nu are o problemă cu populaţia kurdă. Avem cetăţeni turci de origine kurdă. Nu avem o problemă. Problema noastră este cu organizaţiile teroriste. Luptăm împotriva Daesh, care este o organizaţie teroristă. Luptăm împotriva PKK, care este o organizaţie teroristă. Şi avem dovezi că PYD (Partidul Democrat Kurd), care luptă împotriva Daesh după cum se pare, este o ramură a PKK în Siria. Şi tot ei sunt cei care ajută PKK în Turcia să ucidă soldaţi turci. Am pierdut 300 de soldaţi ucişi de PKK şi mulţi dintre ei sunt omorâţi cu arme trimise prin tuneluri, în Turcia, de PYD. Deci, încercăm să le explicăm Statelor Unite că nu se poate face o diferenţă între organizaţiile teroriste. Daesh a făcut multe atacuri teroriste. Faptul că ei controlează o parte din teritoriile siriene nu înseamnă că nu sunt o organizaţie teroristă. Daesh controlează de asemenea o parte a teritoriilor siriene. Al-Qaida şi Al-Nusra de asemenea, la fel şi PYD. Deci, dacă îi considerăm nevinovaţi şi spunem că avem nevoie de ei ca să lupte împotriva Daesh înseamnă că închidem ochii în faţa faptului că sunt organizaţii teroriste şi după o vreme, când îşi ating obiectivele şi îşi arată adevărata faţă, atunci nu vom avea niciodată pace în regiune. Asta spunem noi. Deci, SUA şi Turcia suntem parteneri model. SUA este o ţară foarte importantă, este o super putere şi avem nevoie de SUA pentru a rezolva problema siriană, pentru a îmbunătăţi situaţia din Irak, ca să rezolvăm problema cu Ciprul, pentru pacea mondială, peste tot. Şi avem relaţii bune cu SUA. Dar încercăm să îi convingem, le arătăm dovezi, documente, cât de asemănătoare sunt aceste structuri, cum sunt controlate aceste teritorii de organizaţiile teroriste. Pentru moment însă, nu sunt de acord cu noi în această privinţă, dar este o ţară prietenă, le vom explica şi le vom aduce mai multe dovezi şi vom încerca să îi facem să înţeleagă pericolul care este acolo.
Declaraţiile tot mai tăioase pe care preşedinţii de la Ankara şi Moscova şi le fac în ultima vreme, i-au determinat pe liderii din vest să-şi exprime îngrijorarea legată de izbucnirea unui conflict între Turcia şi Rusia. Fiecare din cele două puteri susţine deschis principalii combatanţi din Siria: rebelii au sprijinul Turciei iar regimul oficial, pe cel al Rusiei. În momentul de faţă, avantajul în războiul din Siria este de partea ruşilor.
Cristina Cileacu: Şi în ceea ce priveşte Rusia? Pentru că pare să controleze tot mai mult războiul din Siria.
Volkan Bozkir: Cu Rusia până acum o lună două, am avut cele mai bune relaţii din ultimii 300 de ani. Erau bazate pe interese comune, 32 de miliarde de dolari schimburi comerciale comune etc, chiar erau rezultate bune. Dar din păcate, ţinta de 300 de ani a Rusiei a fost mereu să ajungă la apele calde, adică Mediterana. Şi au ajuns acolo datorită guvernului sirian care le-a pus la dispoziţie o bază militară în Latakia. În mod sigur nu vor dori vreodată să renunţe la această oportunitate, care a fost scopul lor timp de 300 de ani. Când au văzut că Assad se prăbuşeşte, forţele opoziţiei câştigă teren şi vor transforma Siria într-o ţară paşnică, au ajuns în Siria cu scuza că sunt acolo ca să lupte împotriva teroriştilor Daesh. De fapt, o dată ce au ajuns aici, s-au alăturat regimului Assad şi au început bombardamentele. Cred că ei vor să fie o parte a soluţiei, dar nu vor să rişte ceea ce au obţinut. Folosirea dreptului de veto în Consiliul de Securitate în care sunt membri, a fost motivul pentru care nu am putut rezolva încă problema din Siria până acum. Ei au blocat toate deciziile Consiliului de Securitate, fiecare încercare de pace. Acum vor să arate părţilor care doresc pacea, că fără ei nu se poate ajunge acolo, aşa că daţi-mi ceea ce doresc.
Cristina Cileacu: Până acum au reuşit.
Volkan Bozkir: Da, până acum au reuşit. Dar, nu ştii niciodată, în politică sau în diplomaţie, „o imagine" poate părea într-un anume fel astăzi, dar trebuie să nu uitaţi că în Afghanistan au fost forţaţi să plece de aceleaşi forţe.
Atentatele teroriste de pe teritoriul Turciei s-au înmulţit. De la începutul anului şi-au pierdut viaţa peste 40 de oameni, turci şi alte naţionalităţi deopotrivă, în atacuri comise de terorişti ISIS sau ai grupărilor rebele kurde. Pe lângă problemele de securitate, puterea de la Ankara are de rezolvat şi o serie de situaţii extrem de complexe, pe paliere foarte diferite. Prezenţa refugiaţilor rămâne în continuare cea mai complicată. Cu toate eforturile pe care le face Turcia, numărul celor care ajung ilegal în insulele greceşti este de aproximativ 2500 pe zi, conform datelor emise de Naţiunile Unite. Se înregistrează totuşi o scădere semnificativă, prin comparaţie cu vara anului trecut, când în Grecia intrau în medie 6000 de refugiaţi pe zi.
Cristina Cileacu: Aşa cum aţi spus, ţara dvs. este în faţa multor provocări, terorism, Daesh, refugiaţi, Europa mizează pe Turcia să oprească fluxul mare de refugiaţi, fricţiunile cu Rusia. Are Turcia suficiente resurse pentru a face faţă acestor probleme?
Volkan Bozkir: Cred că ne confruntăm cu o tipologie nouă de dificultăţi, dacă pot spune aşa. Dacă ne uităm la imigrarea ilegală, din păcate de-a lungul mai multor ani am fost conştienţi de venirea acestui "tsunami". Dar, din păcate, ţările europene, chiar dacă am discutat, am scris scrisori, am vorbit despre această problemă în diferite medii, nu şi-au dat seama cât de periculoasă este situaţia, până acum câteva luni. Chiar şi în iulie-august (n.r. anul trecut) această situaţie nu a fost înţeleasă pe deplin, chiar dacă noi am avertizat. Deci, când spunem că ne confruntăm cu această situaţie, aceasta este una dintre cele mai mari mişcări ale refugiaţilor pe care am văzut-o în ultimii ani. Dar aceste lucruri nu se întâmplă de la graniţele Turciei până în Grecia sau de pe coasta turcă până în insulele greceşti. Dacă considerăm că este aşa atunci facem o greşeală şi nu vom fi niciodată în stare să rezolvăm situaţia. Această situaţie are multe movitaţii şi multe consecinţe, deci trebuie să ne gândim la cinci filtre. Primul este Siria. Dacă în Siria nu ar fi fost acest război, nu am fi ajuns să ne confruntăm cu această imigraţie ilegală, cu refugiaţii şi cu terorismul. Deci, primul filtru ar fi să ne ocupăm de ce se întâmplă în Siria. Numărul doi este graniţa turcă dintre Turcia şi Siria. Al treilea este între graniţa turcă cu Siria şi coasta turcă spre marea Egee. Al patrulea filtru este Grecia, al cincilea filtru este din Grecia spre Germania. Este ceva complex, deci cred că întâi trebuie să "secăm mlaştina" din Siria şi dacă nu putem face asta atunci acest val de refugiaţi şi de atacuri teroriste va continua. Ce facem pe teren? De pildă am reţinut peste 146.000 de imigranţi ilegali anul trecut şi am arestat 4300 traficanţi şi cred că aceasta este un număr semnificativ. Numărul zilnic al imigranţilor ilegali care ajung pe teritoriul european a scăzut de la 3000 la 300 în ultima vreme. Asta arată că măsurile şi cooperarea pe care le dezvoltăm, dau rezultate. În plus, am anunţat că le vom da locuri de muncă cetăţenilor sirieni în Turcia, refugiaţilor sirieni sau musafirilor noştri, cum le spunem noi. Prin urmare, va scădea şi presiunea în ceea ce priveşte imigrarea ilegală, pentru că vor câştiga bani din muncă. Avem 2.630.000 de sirieni în Turcia. Este un număr mare. 700.000 dintre ei au nevoie de educaţie. Oferim facilităţi şcolare pentru 250.000 dintre ei şi vom ajunge la nivelul de 450.000 anul acesta. 150.000 de copii ai "musafirilor" sirieni s-au născut pe teritoriul nostru. Vă dau exemplul doar ca să înţelegeţi cât este de dificil. Dar, partea bună este că nimeni din Turcia nu se plânge. Sunt oraşe unde sunt mai mulţi sirieni decât cetăţeni turci şi nu am auzit nicio plângere. Este bine că societatea turcă i-a absorbit, se gândeşte că este o obligaţie umană, aceştia sunt musafirii noştri, au venit aici pentru că au fugit de terorism şi bombardamente, şi-au părăsit casele ca să fie în siguranţă. Prin urmare, aceste măsuri au redus tensiunile şi intenţiile de imigrare ilegală şi alături de contribuţia Uniunii Europene de 3 miliarde de euro, pentru cauza refugiaţilor, cred că vom putea construi noi şcoli, spitale noi, vom creşte capacitatea taberelor şi calitatea standardelor de acolo de asemenea. Şi toate acestea vor duce la rândul lor la scăderea imigraţiei ilegale. Dar bineînţeles, Europa trebuie să decidă şi asupra cotelor şi aceşti oameni vor crede că dacă aşteaptă, vor avea şansa să meargă într-o ţară europeană, în mod legal, ca orice cetăţean şi nu vor fi nevoiţi să îşi rişte viaţa ca imigranţii care se îneacă în mare.
Cristina Cileacu: Dar, multe ţări europene, în mod deosebit din partea de est a Europei, refuză să primească refugiaţi.
Volkan Bozkir: Este bineînţeles decizia fiecărei ţări. Este un lucru care are nevoie de atenţia omenirii. Se pot construi ziduri şi mulţi refugiaţi pot fi opriţi de ziduri. Dar ceea ce se întâmplă? Într-o noapte 3000 de oameni pot muri din cauza frigului. Sau 2000 pot muri de foame. Şi acea ţară, oamenii de acolo, au de asemenea conştiinţă. Vor critica propriile guverne care au ridicat gardul, pentru că acela este motivul din cauza căruia mor oamenii în faţa lui. Nu cred că vreo ţară îşi permite luxul să spună aceasta nu este problema mea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
