Dosar internațional | Coreea de Nord, povestea unei lumi în care domină absurdul
Un astfel de congres nu a mai avut loc în 36 de ani. La precedentul congres, condus de Kim Ir Sen în 1980, a fost invitată şi o delegaţie din România comunistă. De-acolo s-a întors Nicolae Ceauşescu mai impresionat ca de niciunde altundeva.
Zilele acestea la Phenian străzile au fost luminate de torţele miilor de oameni ieşiţi la defilare. Cerul s-a aprins sub lumina focurilor de artificii. A fost un spectacol uluitor regizat: mii de oameni păreau că au fost convinşi nu doar să se mişte, ci şi să respire ca unul singur. Este măsluirea absolută a realităţii dintr-o ţară care are lumină doar pentru ca liderul absolut să se vadă şi mai bine.
O imagine celebră, publicată de NASA, a scos la iveală care este realitatea pentru nord-coreeni. China, observată din satelit în timpul nopții, este ca o pată mare de lumină. Lângă ea, o fâşie mică din Rusia şi, mai jos, Coreea de Sud. Între ele, întuneric. O pată neagră. Este Coreea de Nord, o ţară cufundată în întuneric, care pare să aibă o singură ambiţie nebunească: să obţină arma nucleară.
Primul congres al Partidului Muncitorilor după 36 de ani
Mii de membri ai partidului comunist au răspuns la chemarea liderului suprem.
Cu câteva zile înainte de deschiderea congresului, armate de oameni au sosit în gările din Phenian.Imaginile prezentate de televiziunea stat au demonstrat încă o dată că nimic nu este lăsat la voia întâmplării în statul comunist. Debarcarea pe peroane s-a făcut ca la un semn. În pas de marş, membrii Partidului Muncitorilor s-au îndreptat spre lucrările celui de-al şaptelea congres.
A fost primul congres din viaţa lui Kim Jong-un. Un moment atent ales şi pregătit de liderul comunist pentru a declara supremaţia militară şi economică a ţării sale şi pentru a-şi avertiza rivalii că e gata să riposteze chiar şi nuclear.
În ziua deschiderii, Kim Jong-un a renunţat la obişnuitul său costum de tip uniformă, pentru o apariţie mai occidentală, cu sacou şi cravată. A ţinut un discurs fluviu şi a prezentat noua doctrină a regimului: dezvoltare economică şi program nuclear.
Kim Jong-un continuă astfel tradiţia bunicului şi tatălui său. Kim Ir Sen a pus bazele ideologiei regimului nord-coreean, combinând marxismului cu naţionalismul extrem, iar Kim Jong-il a condus după sloganul „puterea militară pe primul loc".
Deloc surprinzător, în stradă, noua doctrină a fost primită cu entuziasm de nord-coreenii obişnuiţi, care spun că datorează totul partidului şi liderului suprem.
„Acest congres va trece în revistă reuşitele de până acum ale Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord şi va contura direcţiile viitoare pentru dezvoltarea ţării”, a spus un nord-coreean.
La capitolul reuşite, regimul se laudă cu creşterea nivelului de trai.
„În ultimii patru ani, salariul meu lunar a crescut de cinci ori. Cu cât muncesc mai mult, cu atât câştig mai mult. Acesta este principiul”, a adăugat un alt nord-coreean.
Congresul de la Phenian a fost, spun analiştii, o strategie de imagine a lui Kim Jong-un. Vrea să fie vizibil şi luat în seamnă de comunitatea internaţională. Doar face parte din dinastia Kim, singura dinastie comunistă din lume.
Dar, spre deosebire de tatăl său - care a fost anunţat ca succesor cu 14 ani înainte de a prelua frâiele ţării - Kim Jong-un a ieşit din culisele regimului cu puţin timp înainte să ajungă lider suprem, în 2011. Deci, încă trebuie să convingă lumea că reprezintă o forţă politică şi militară.
Cele şase congrese organizate până acum în Corea de Nord au avut loc sub Kim Ir Sen, considerat părintele fondator al ţării. Ultimul a fost în 1980, când la Phenian au fost invitate delegaţii oficiale din 118 ţări, inclusiv China, Uniunea Sovietică şi România.
Doctrina Partidul Muncitorilor din Coreea de Nord spune că o astfel de reuniunea ar trebui organizată o dată la cinci ani. Dar, după 1980, Kim Ir Sen a ordonat ca următorul congres să aibă loc doar atunci când partidul va fi capabil să asigure poporului orez şi supă de vită la fiecare masă. Urmaşul său, Kim Jong-il, nu a organizat niciunul, mai ales că anii '90 au însemnat foamete pentru Coreea de Nord.
Acum, în 2016, la primul congres sub Kim Jong-un, lumea încă se întreabă dacă nord-coreenii chiar au orez şi supă de vită la fiecare masă.
Fără nunți și înmormântări pe perioada congresului
În Coreea de Nord, congresul marelui şi unicului partid este mai presus de naştere şi moarte. Drept urmare, orice eveniment personal, oricât de important sau de urgent ar fi, trebuie să aştepte. Timp de patru zile, cât a durat congresului, au fost interzise nunţile botezurile şi înmormântările. Din motive de securitate, au explicat autorităţile comuniste.
În schimb, a fost mobilizare generală pentru mare întrunire de partid. În capitală, cine nu a fost direct implicat în organizare, a luat parte la marea curăţenie din oraş şi, bineînţeles, la repetiţiile pentru uriaşele manifestaţii de stradă.
128 de jurnalişti străini, primiţi la Phenian
Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării, mai ales că în oraş s-au aflat şi 128 de jurnalişti străini din 12 ţări. Au fost ziariştii care au primit viză pentru a asista la Congresul Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord.
„De la înălţimea unui monument, zărim mii de dansatori repetând pentru ceremonia de deschidere a Congresului Partidului Muncitorilor. E datoria lor să glorifice regimul lui Kim Jong-un”, a relatat un jurnalist pentru BBC.
Chiar dacă au fost invitați la Congres, jurnaliștii nu au asistat practic la nicio reuniune în cele patru zile şi nu au trecut mai departe de porţile de securitate din clădire. Au fost însoțiți permanent de cineva și erau informat în ultimul moment că au loc schimbări în program.
Aşa că, jurnaliştii străini au văzut doar ce televiziunea de stat nord-coreeană a transmis de la congres pe monitoarele instalate în centrul de presă.
„După trei ore de aşteptare în hotel, ni s-a spus să ne grăbim şi să ne adunăm în faţa monitoarelor pentru asta: o ediţie specială a televiziunii de stat, care s-a dovedit a fi discursul integral ţinut de lider sămbătă, la Congresul Partidului Muncitorilor. Vorbeşte de mai bine de două ore. Evident, noi am citit deja transcriptul complet. E pe primele opt pagini ale ziarului de dimineaţă”, a relatat Will Ripley, corespondent CNN.
Ca să-i ţină ocupaţi pe jurnaliştii străini, autorităţile comuniste au organizat vizite prin capitala Phenian: în fabrici, parcuri de distracţie, şcoli sau spitale. Toate, regizate de la început până la sfârşit.
„Nu poţi scăpa de dinastia Kim nici măcar la spitalul de copii din Phenian. Kim, personal, a comandat tomograful. Dar copiii care ne sunt prezentaţi arată foarte bine. Şi în spital nu e niciun doctor adevărat. Aceasta este provocarea de a înţelege orice despre această ţară. Suntem aduşi în locuri precum acesta, care arată foarte modern, e foarte curat, are echipamente moderne, dar nu suntem lăsaţi să vorbim cu oameni obişnuiţi. Dacă mă întorc să întreb ceva, se îndepărtează. Tot ceea ce vedem pare o punere în scenă”, a spus corespondentul BBC Rupert Wingfield Hayes.
Pentru că a avut îndrăzneala să spună astfel de lucruri în corespondenţele sale, reporterul BBC Rupert Wingfield-Hayes a fost reţinut împreună cu echipa sa, interogat timp de opt ore şi apoi expulzat din Coreea de Nord. Autorităţile comuniste i-au reproşat lipsa de respect faţă de regim.
„Însoţitorii noştri sunt supăraţi pe noi pentru că am vrut să înregistrăm ceva în faţa statuii de aici a lui Kim Ir Sen şi consideră că am spus lucruri jignitoare la adresa marelui lider. Iar acum avem probleme”, a explicat jrunalistul.
Toţi jurnaliştii străini care s-au aflat la Phenian au fost urmăriţi pas cu pas, iar însoţitorii lor nu au avut nicio reţinere în a le cere să-şi modifice corespondenţele sau să şteargă fotografii şi imagini înregistrate în oraş.
„Ghidul de la muzeu s-a simţit foarte jignit de fotografia pe care am făcut-o acestui tablou cu Kim Ir Sen. Şi cred că este nemulţumită de faptul că în fotografia pe care am făcut-o nu se vede o mică parte din faţa tânărului Kim Jong-il”, a relatat un jurnalist căruia i-a fost șterse din telefon pozele făcute.
Pentru că imaginea liderilor din Coreea de Nord trebuie să fie perfectă. Oricând, oriunde şi cu orice preţ.
Stratfor: Pariul militar al lui Kim Jong
Liderul de la Phenian, Kim Jong-un, se grăbeşte: vrea să profite de perioada în care SUA este ocupată cu alegerile prezidenţiale, pentru a obţine un program nuclear viabi, potrivit agenţiei Stratfor, care analizează ameninţarea nord-coreeană.
Coreea de Nord îşi va consolida capabilităţile nucleare „atât cantitativ, cât şi calitativ". Este marele anunţ făcut în timpul marelui congres al marelui partidul.
„În calitate de putere nucleară responsabilă, republica noastră nu va folosi arma nucleară decât în cazul în care suveranitatea noastră va fi violată de către forţe ostile agresive care folosesc bombe nucleare. Ne îndeplinim întru-totul obligaţiile de neproliferare şi aspirăm la eliminarea globală a armelor nucleare”, a rostit Kim Jong-un într-unul dintre discursurile sale.
Într-un discurs de 15 minute, dictatorul nord-coreean a ridicat în slăvi progresele militare ale ţării sale. Un salt datorită căruia, spune el, lumea întreagă - dar mai ales duşmanii - se uită acum la Coreea de Nord cu mult mai mult respect.
Deşi Coreea de Nord se prezintă drept putere nucleară, nimeni nu ştie exact în ce stadiu se află programul său nuclear. Totuşi, simpla lui existenţă şi, mai recent, progresele aparente sunt un motiv de îngrijorare pentru întreaga comunitate internaţională.
„Coreea de Nord continuă să ignore avertismentele comunităţii internaţionale şi face afirmaţii exagerate, conform cărora este o putere nucleară şi, mai mult, îşi accelerează programul nuclear”, a spus Park Geun-Hye, preşedintele Coreei de Sud.
„Poziţia noastră, la fel ca a comunităţii internaţionale, este că nu vom accepta niciodată o Coree de Nord devenită putere nucleară. Guvernul nostru va continua eforturile pentru a face Coreea de Nord să renunţe la programul său nuclear, prin intermediul sancţiunilor şi al presiunilor”, a adăugat Moon Sang-Guyn, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din Coreea de Sud.
Coreea de Nord a efectuat până acum patru teste nucleare subterane.
Primul test nuclear a fost făcut acum 10 ani, iar cel mai recent, în luna ianuarie, când Phenianul a anunţat că a testat o bombă cu hidrogen. Adică cea mai nimicitoare armă inventată de om, mult mai puternică decât o bombă atomică.
Restul lumii a primit cu scepticism această veste, dar îngrijorarea rămâne, indiferent despre ce fel de armă ar construi Coreea de Nord. Dictatorul Kim pare că se grăbeşte, comentează agenţia Stratfor.
„Pe măsură ce Phenianul se apropie de obţinerea unui program nuclear viabil, presiunea de a-l contracara creşte pentru Statele Unite şi pentru celelalte ţări creşte. Prin urmare, ultimele momente ale tranziţiei Coreei de Nord de la un program funcţional la un sistem demonstrat sunt şi cele mai periculoase. Ele sunt ultima şansă pentru a împiedica aceată ţară să devenină o putere nucleară. Pentru Coreea de Nord, aceşti ultimi paşi trebuie parcurşi repede. Dat fiind că 2016 este un an cu alegeri prezidenţiale în SUA, Phenianul ar putea considera că are o fereastră pentru a-şi finaliza programul nuclear, în timp ce Statele Unite sunt prea preocupate cu problemele interne şi, deci, e mai puţin probabil să răspundă prin mijloace militare. Mai mult, cu alegeri parlamentare recent încheiate şi pregătindu-se de prezidenţiale, în 2017, şi Coreea de Sud este în mijlocul unei tranziţii politice", a explicat Stratfor într-o analiză.
Acesta este, deci, pariul nord-coreean, subliniază Stratfor: Kim Jong-un se bazează pe preocupările interne ale americanilor. Este convins că a citit corect situaţia politică din Statele Unite şi că va avea timp să-şi rezolve problemele tehnologice pentru a-şi duce la bun sfârşit programul nuclear.
Marile secrete ale liderilor lumii | Dinastia Kim
În Occident, Coreea de Nord este un nume sinonim cu secretomania. Este ţara despre care ştim doar crâmpeie. Uneori, e vorba de mărturii ale celor care au reuşit să fugă din ea. Alteori, sunt relatările puţinilor străini care au fost primişi în ea şi, mai important, care au reuşit să şi vadă ceva din afara circuitului oficial.
Ne uităm la actualul lider de la Phenian şi la tatăl lui, dictatorul care l-a precedat, în încercarea de înţelege aceste personaje cu un impact devastator asupra ţării lor.
Coreea de Nord are cel mai închis şi represiv regim din lume. Economia, programul nuclear, lagărele, adevărata viaţă a oamenilor - Coreea de Nord este o ţară despre care ştim doar crâmpeie. Nu este de mirare, deci, că şi liderii supremi care au condus această ţară sunt înconjuraţi de mister, de secrete. Cultul personalităţii este rege în Coreea de Nord. Adevărul despre liderii ei contează mai puţin.
Să ne uităm la Kim Jong-un, de exemplu. A venit la putere în decembrie 2011, după ce a murit tatăl său, Kim Jong-Il. Dar lumea a aflat de existenţa lui Kim Jong-un abia în 2010, când a apărut prima oară în public. Nici măcar azi nu ştim cu siguranţă câţi ani are.
„Copil fiind, a fost trimis la studii la o prestigiasă şcoală din Elveţia, unde s-a înscris cu nume fals şi s-a prezentat drept fiul unui diplomat coreean. A intrat apoi la Academia Militară Coreeană şi a fost promovat rapid în conducerea armatei. La moartea tatălui său, în 2011, venirea lui Kim Jong-Un la putere a fost sprijinită de elita politică. În ciuda statutului de paria pe scena internaţională, Kim Jong-Un şi-a creat acasă o imagine de zeu, precum făcuse bunicul său, Kim Ir Sen. Peste tot pe unde merge, e primit cu devoţiune fanatică. Bărbaţii se aruncă în apă doar să se apropie de el. Femeile plâng isteric. E greu de spus cât din acest devotament este real, dar regimul nord-coreean se descurcă foarte bine să menţină cultul personalităţii lui Kim Jong-Un”, a explicat Elise Labott, corepondent CNN.
Despre familia actualului dictator nord-coreea se ştiu şi mai puţine lucruri. Aceasta este Ri Sol-ju, soţia lui. Mulţi analişti străini nu pun serios la îndoială că acesta ar fi numele său real. Nu ştim câţi ani are şi când s-au căsătorit. A apărut pentru prima dată alături de el în public în 2012. Cei doi ar avea unu sau chiar doi copii.
În ciuda uriaşului efort propagandistic de la Phenian, fragmente ale portretului real al lui Kim Jong-un mai ies, din când în când, la iveală.
Într-o ţară măcinată de foamete şi sărăcie, există informaţii care arată că dictatorul ar cheltui sume uriaşe pentru luxul său personal. Numai în 2012, bugetul dedicat exclusiv lui Kim Jong-un ar fi crescut cu 645 de milioane de dolari faţă de anul precedent. Îi plac brânzeturile franţuzeşti şi băuturile fine şi se spune că şi-ar trata impotenţa cu venin de şarpe.
Secretul şi teroarea nu sunt arme inventate de Kim Jong-un. Şi ceilalţi lideri nord-coreeni din dinastia Kim sunt, şi azi, la fel de învăluiţi în mister.
Anunţul, în 2011, al morţii lui Kim Jong-il venea după ani de speculaţii cu privire la sănătatea liderului de la Phenian. Au fost perioade în care nici nu se ştia dacă mai era în viaţă.
Detaliile despre naşterea lui Kim Jong-il sunt secret de stat. Se crede, totuşi, că s-a născut în Siberia, în 1941. Numele lui adevărat este Yuri Irsenovici Kim. Familia lui era în exil în Siberia, în timp ce peninsula coreeană era ocupată de Japonia. Tatăl lui a fost Kim Ir Sen, primul lider suprem al Coreei de Nord, care a condus ţara cu mână de fier timp de 46 de ani. I-a urmat la putere în 1994, iar Coreea condusă de el a devenit mult mai despotică decât pe vremea tatălui.
Dincolo de despotism, însă, a fost vorba şi de multă incompetenţă. Politicile lui economice au fost atât de proaste, încât dezastrul a fost inevitabil. Aşa s-a ajuns la marea foamete nord-coreeană de la mijlocul anilor '90. Nu avem de unde să ştim cu exactitate, dar se crede că două milioane de oameni au murit atunci. Dar foamea trebuia acoperită cumva. Nu cu mâncare, ci cu arme. Iar oamenii nu vedeau în el un lider, ci un zeu.
Acest zeu avea, totuşi, plăceri cât se poate de lumeşti. Filmul era de departe cea mai mare dintre ele. A răpit regizori şi actriţe din Coreea de Sud pentru a construi o industrie a filmului în Nord. Se spune că arhiva lui personală conţinea până la 20.000 de filme. Iată un exemplu dintr-un film cu monştri regizat de un sud-coreean răpit la ordinul lui Kim Jong-il. În toate filmele, producător executiv era el însuşi.
Încă un secret pe care supuşii lui nu-l ştiau: se spune că avea o obsesie pentru Elvis Presley. A fost căsătorit, dar a avut şi multe amante. Unele dintre ele erau tocmai actriţele pe care le-a răpit din Sud. Cei care au fugit din Coreea de Nord au povestit că avea 17 palate. Jurnaliştii de la Sunday Telegraph au dezvăluit că liderul de la Phenian avea depozite de patru miliarde de dolari în băncile europene. Era asigurarea lui în cazul în care ar fi trebuit să fugă.
Nici măcar azi nu ştim cu certitudine câţi copii a avut Kim Jong-il. Se spune că a lăsat în urmă cel puţin trei băieţi şi două fete. Multă vreme, s-a crezut că întâiul născut, Kim Jong-nam, îl va succeda, şi nu Kim Jong-un. Dar totul s-a schimbat când acesta a fost prins cu paşaport fals pe un aeroport din Japonia. Încerca să viziteze în secret Disneyland-ul din Tokio. Un secret pedepsit dur într-o ţară în care secretomania este un stil de viaţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
