Dosar internațional | Arma lui Kim Jong-Un
A fost sau n-a fost? Şi, dacă a fost, ce-a fost, de fapt: bombă cu hidrogen sau o altă armă nucleară? Acestea sunt necunoscutele după anunţul făcut de cel mai închis regim din lume. Nimeni nu ştie în acest moment dacă Phenianul minte sau nu, dacă este vorba de încă o cacealma a dinastiei Kim. Dar este foarte important să înţelegem pericolul, să analizăm faptele concrete. Este ce ne-am propus să facem în continuare. Veţi vedea ce e, de fapt, o bombă cu hidrogen, ce a făcut Coreea de Nord până acum şi care sunt ameninţările. Începem, însă, cu ultimele reacţii ale comunităţii internaţionale.
„Testul nuclear subteran anunţat de Republica Populară Democrată Coreeană în 6 ianuarie este foarte îngrijorător. Testul încalcă încă o dată numeroase rezoluţii ale Consiliului de Securitate, în ciuda apelurilor unanime din partea comunităţii internaţionale de încetare a acestor activităţi. Este, de asemenea, o încălcare gravă a normelor internaţionale privind testele nucleare. Acest gest destabilizează profund securitatea regională şi afectează grav eforturile internaţionale de neproliferare. Îl condamn fără echivoc!” spune Ban Ki-moon, secretarul general al ONU.
Totuşi, Casa Albă priveşte cu scepticism anunţul de la Phenian. Primele informaţii colectate de americani de la staţiile de monitorizare din Asia nu arată că ar fi fost testată, într-adevăr, o bombă cu hidrogen. A fost în mod cert un test nuclear, dar se pare că nu cu o bombă de asemenea putere.
„Prima analiză efectuată a evenimentelor anunţate nu susţine afirmaţiile făcute de Coreea de Nord cu privire la testarea reuşită a unei bombe cu hidrogen. Adaug, însă, că depunem eforturi în continuare pentru a afla mai multe despre testul nuclear efectuat de Coreea de Nord. Dar, după cum probabil aţi văzut deja, analizele ample şi independente efectuate în Statele Unite şi în alte ţări conţin, în mod firesc, doze semnificative de scepticism cu privire la afirmaţiile Coreei de Nord, scepticism cu privire la afirmaţiile regimului nord-coreean,” declară Josh Earnest, purtătorul de cuvânt al Casei Albe.
Între timp, Coreea de Sud a anunţat că va relua propaganda în megafoanele de la graniţa dintre cele două Corei, ca răspuns la acest al patrulea test nuclear al comuniştilor din Nord.
„Guvernul a decis să reia, din 8 ianuarie, la prânz, propaganda prin intermediul megafoanelor. Armata noastră este în alertă maximă, iar în cazul în care Coreea de Nord ne va provoca, pedeapsa va fi fermă,” spune Cho Tae-yong, oficial guvernamental sud-coreean.
Bomba atomica vs bomba cu hidrogen
Dacă se confirmă că regimul nord-coreean a testat cu succes prima bombă cu hidrogen, înseamnă că Phenianul şi-a dus programul nuclear la un cu totul alt nivel. Motivul: o bombă cu hidrogen sau bombă termonucleară, cum se mai numeşte, este mult mai puternică decât cea atomică. Bomba atomică este cea folosită, cu efecte nimicitoare, în 1945, împotriva oraşelor Hiroshima şi Nagasaki din Japonia.
Aproximativ 200.000 de oameni au murit în aceste atacuri, iar gândul că un dictator precum Kim Jong-un ar putea avea ceva de mii de ori mai puternic dă fiori comunităţii internaţionale.
Dar ce este, exact, o bombă cu hidrogen? Pentru a înţelege mai bine această armă ne întoarcem tot la bomba atomică. Aceasta foloseşte fisiunea nucleară, adică ruperea nucleului unui atom în mai multe fragmente, un proces care duce la eliberarea unei cantităţi uriaşe de energie. Cu alte cuvinte, la o explozie.
Acum, despre bomba cu hidrogen. Aceasta funcţioneaază în două faze: o fisiune iniţială, menită să producă temperaturi foarte mari. După aceea, se foloseşte un alt proces, numit fuziune nucleară, care nu rupe, ci combină atomi de hidrogen. Puterea ei este devastatoare. Americanii au fost cei care au testat prima astfel de bombă, în 1952.
„Asistaţi acum la unul dintre cele mai importante momente din istoria ştiinţei. În mai puţin de un minut, veţi vedea cea mai puternică explozie observată vreodată. Explozia se va vedea la orizont, cam în direcţia aceasta. Şi acum, ca să înţelegeţi importanţa momentului: acesta este primul test complet al unui dispozitiv cu hidrogen. Dacă reacţia are loc, intrăm în era termonucleară. Pentru binele tuturor şi pentru binele ţării noastre, ştiu că vă doriţi, la fel ca noi, să avem parte de un deznodământ fericit. 30 de secunde până la momentul 0. Puneţi-vă ochelarii de protecţie sau întoarceţi-vă.” (Trinity and Beyond: documentar 1995)
Explozia primei bombe cu hidrogen fost echivalentă cu explozia a 10 megatone de trinitrotoluen. Forţa bombei de la Hiroshima echivala cu doar 15 mii de tone de TNT.
Cu alte cuvinte, o bombă termonucleară este o armă 2 în 1: şi bombă atomică, şi bombă cu hidrogen. Este. de departe, cea mai nimicitoare armă inventată de om.
Coreea de Nord | Dictatura testelor nucleare
Programul nuclear al Coreei de Nord provoacă una dintre cele mai mari îngrijorări din lume. Că a fost sau nu bombă cu hidrogen, vom afla, probabil, la un moment dat. În acest moment, ştim că a fost vorba de un test nuclear. Al patrulea din istoria acestei ţări.
Actualul lider nord-coreean avea doar 15 ani în 1998, când tatăl său, Kim Jong-il, lansa o rachetă deasupra Japoniei, atrăgând atenţia lumii întregi asupra capacităţilor militare ale Phenianului. A urmat momentul 2006, când Phenianul a efectuat primul său test nuclear, după ani de neînţelegeri cu Statele Unite.
George W. Bush, fost preşedinte al Statelor Unite: „Statele Unite condamnă acest act provocator.”
La acel moment, Coreea de Nord anunţa că a efectuat un test nuclear subteran. Cu toate acestea, experţii spun că dispozitivul a avut la bază plutoniu, şi nu uraniu îmbogăţit. De altfel, oficiali din serviciile secrete americane au declarat că puterea bombei nord-coreene a fost de cel puţin zece mai mică decât cea lansată asupra Hiroshimei în 1945.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre cel de-al doilea test nuclear al Phenianului. Bomba testată în mai 2009 a avut puterea celor din Hiroshima şi Nagasaki. De altfel, seismografele din Coreea de Sud au înregistrat un cutremur cu magnitudine cinci ca urmare a testului din nord. În consecinţă, Organizaţia Naţiunilor Unite a înăsprit sancţiunile împotriva regimului comunist.
Spre deosebire de testele anterioare, de această dată explozia a fost mai puternică, dar bomba nucleară a fost mai mică, mai compactă. Acest test nuclear a fost extrem de sofisticat, sigur, a fost perfect şi nu a produs efecte negative în vecinătate.
Alt anunţ triumfător, un nou test. Se întâmpla în februarie 2013, când regimul a anunţat că a folosit un dispozitiv miniaturizat şi mai uşor, tocmai pentru a putea fi montat pe rachete. Acest lucru a alarmat în plus comunitatea internaţională, care se teme că Phenianul va dobândi capacitatea de a produce un dispozitiv nuclear care să poată fi instalat pe rachete cu rază lungă de acţiune.
David Albright, fost inspector ONU: „Situaţia este extrem de periculoasă, nu există constrângeri asupra acestui program, iar Coreea de Nord pare foarte hotărâtă să-şi construiască un arsenal nuclear.”
Statele Unite urmăresc îndeaproape regimul de la Phenian. Oficialii americani cred că Phenianul îşi îmbunătăţeşte rachetele cu rază lungă de acţiune, sub pretextul cercetărilor aerospaţiale. Nord-coreenii dau, însă, asigurări că nu există niciun motiv de îngrijorare.
Kim Gun Song, directorul centrului aerospaţial nord-coreean: „De ce Dumnezeu am intenţiona să lansăm bombe nucleare asupra oamenilor din lumea asta, inclusiv asupra Statelor Unite?”
Lansarea de miercuri a stârnit, însă, cu adevărat îngrijorare. Spre deosebire de primele trei teste, acesta este primul în care ar fi fost testată o bombă cu hidrogen. Anunţul triumfător a fost făcut, ca de obicei, de televiziunea de stat.
Armele chimice ale nord-coreenilor reprezintă un alt motiv de îngrijorare pentru comunitatea internaţională. Cu toate că este o certitudine faptul că Phenianul deţine arme chimice, nimeni nu poate spune cât de complexe sunt şi nici cât de multe. Şi nici despre numărul rachetelor balistice nu se ştie nimic. E clar doar că există şi că sunt testate periodic.
Ri Chun-hee, mesagera liderilor de la Phenian
E întruchiparea regimului comunist de la Phenian. Şi este, probabil, cea mai cunoscută nord-coreeancă. O cheamă Ri Chun-hee, are 73 de ani şi transmite din tinereţe cele mai importante mesaje ale liderilor. I se spune "Christiane Amanpour a Coreei de Nord" si, acum câţiva ani, dădea primul ei interviu în presa străină: a vorbit atunci pentru o televiziune din China.
Zeci de ani, Ri Chun-hee a fost chipul şi vocea televiziunii de stat din Coreea de Nord. În ţară, e la fel de cunoscută precum lideri comunişti.
Este femeia care a dat nord-coreenilor şi lumii întregi cele mai importante veşti, de la moartea lui Kim ir Sen şi a fiului său, Kim Jong Il, până la marile decizii luate de liderii supremi.
Ri Chun-hee, prezentatoare TV: „Măreţul nostru tovarăş, Kim Jong-il, secretarul general al Partidului Muncitorilor din Coreea, conducătorul Comitetului Naţional de Apărare şi comandantul suprem al Armatei Poporului din Coreea, a trecut în nefiinţă.”
Nord-coreenii o consideră pe Ri Chun-hee o celebritate de talie mondială. Are 73 de ani, s-a pensionat în 2012.
Ri Chun-hee, prezentatoare TV: „Multe prezentatoare din zilele noastre sunt foarte tinere şi frumoase, aşa că sunt mult mai potrivite să apară în faţa telespectatorilor.”
Dar Ri Chun-hee se întoarce la serviciu ori de câte ori ştirea e peste măsură de importantă. Cum a fost anunţul că Phenianul ar fi testat cu succes bomba cu hidrogen. A făcut anunţul cu mândrie stridentă. De altfel, stilul ei emfatic-agresiv e de neconfundat. Un stil care contrastează cu sfaturile pentru mai tinerele ei succesoare.
Ri Chun-hee: „Noi, prezentatorii din Republica Populară Democrată Coreeană, nu ar trebui să vorbim ca şi cum am striga, ci trebuie să le vorbim blând telespectatorilor.”
Pe cine ameninţă Coreea comunistă
Mesajele agresive de la Phenian au aproape întotdeauna aceeaşi ţintă - Statele Unite. De fiecare dată, nord-coreenii îi ameninţă pe americani cu distrugerea, iar mesaje asemănătoare sunt aruncate ocazional şi în direcţia Coreei de Sud, inamicul istoric al vecinilor din Nord.
Kim Jong-un a semnat planul de pregătire a rachetelor, ordonând ca ele să fie pregătite pentru a lovi oricând teritoriul american, bazele militare din Pacific, inclusiv Hawaii şi Guam, precum şi cele din Coreea de Sud.
George W. Bush, fost preşedinte al Statelor Unite: „ Coreea de Nord este un regim care se înarmează cu rachete şi arme de distrugere în masă, în timp ce îşi înfometează cetăţenii. Asemenea state şi aliaţii lor terorişti reprezintă o axă a răului care ameninţă pacea lumii.”
Prezentatoare: “Informăm oficial Casa Albă şi Pentagonul că politica ostilă a Statelor Unite faţă de Coreea de Nord şi ameninţările lor vor fi zdrobite. Operaţiunea fără milă a forţelor noastre armate a fost, în sfârşit, examinată şi ratificată.”
Prezentatoare: “Statele Unite ar trebui să înţeleagă că, dacă exerciţiile militare "Ulchi-Freedom Guardian" vor avea loc, teritoriul ţării nu va fi sigur. Nu mai suntem aceeaşi forţă militară ca înainte, suntem mai puternici şi putem lupta cu Statele Unite.”
Kim Jong-Un, un lider mereu pe picior de război
Are 32 sau 33 de ani (nimeni nu ştie cu siguranţă anul naşterii), a studiat în Elveţia, duce o viaţă excentrică şi îi conduce - cu mână de fier - pe unii dintre cei mai săraci oameni de pe planetă. Vorbim despre Kim Jong-Un, tânărul lider nord-coreean care-şi serbează chiar mâine ziua de naştere. Fiul lui Kim Jong-il a făcut din ambiţiile sale nucleare ţel suprem al Coreei de Nord, dar până să preia puterea era practic un necunoscut.
De aşa primire are parte Kim Jong-Un de fiecare dată când îşi face apariţia în mijlocul mulţimii, la congresul Partidului Comunist sau la uriaşele parade militare, cu care Phenianul încearcă să-şi impresioneze şi să-şi intimideze duşmanii. Este adulaţie reală sau rezultatul unei maşinării de propagandă care funcţionează perfect? Aplauze de neoprit, lacrimi de bucurie, scandări nesfârşite, haine sfâşiate... nimic nu lipseşte!
Tânărul lider de la Phenian a venit la putere în decembrie 2011, după ce a murit tatăl său, Kim Jong-Il. Kim Jong-Un fusese desemnat drept urmaşul tatălui său încă din 2010, când a apărut în public pentru prima dată. Nimeni nu ştia exact nici măcar câţi ani are.
Elise Labott, corepondent CNN: „Coreea de Nord este celebră pentru cultivarea cultului personalităţii la liderii săi. Iar Kim Jong-Un nu face nici el excepţie. Copil fiind, a fost trimis la studii la o prestigiasă şcoală din Elveţia, unde s-a înscris cu nume fals şi s-a prezentat drept fiul unui diplomat coreean. A intrat apoi la Academia Militară Coreeană şi a fost promovat rapid în conducerea armatei. La moartea tatălui său, în 2011, venirea lui Kim Jong-Un la putere a fost sprijinită de elita politică. În ciuda statutului de paria pe scena internaţională, Kim Joung-Un şi-a creat acasă o imagine de zeu, precum făcuse bunicul său, Kim Il-Sung. Peste tot pe unde merge, e primit cu devoţiune fanatică. Bărbaţii se aruncă în apă doar să se apropie de el. Femeile plâng isteric. E greu de spus cât din acest devotament este real, dar regimul nord-coreean se descurcă foarte bine să menţină cultul personalităţii lui Kim Jong-Un.”
În 2012, tânărul lider a preluat şi funcţia de Prim secretar al Partidului Comunist şi a lansat o temută politică epurare în rândul colaboratorilor săi. L-a trimis în faţa plutonului de execuţie chiar şi pe unchiul său, care-i fusese chiar mentor şi pe care, în final, l-a acuzat de înaltă trădare. Kim i-a eliminat apoi pe toţi cei din anturajul unchiului, iar epurarea continuă la cel mai înalt nivel.
John Everard, fost ambasador britanic la Phenian: „Crede că el controlează tot. Dar, intenţionat sau nu, a transmis mesajul că, pentru prima dată, toţi nord-coreeni au aflat că sunt oameni în conducere care complotează împotriva lui Kim Jong Un şi au tras concluziile că regimul nu este atât de solid pe cât pare.”
Pe de altă parte, propaganda de la Phenian a avut grijă să zugrăvească şi latura sensibilă a lui Kim, omul care vizitează spitale şi orfelinate. Vizite la care, desigur, este forografiat împresurat de copii făericiţi să îl aibă lângă ei.
Însă fragmente ale portretului real ies la iveală parcă în ciuda acestui uriaş efort propagandistic. Într-o ţară măcinată de foamete şi sărăcie, există informaţii care arată că ar cheltui sume uriaşe pentru luxul său personal. Numai în 2012, bugetul dedicat exclusiv lui Kim a crescut cu 645 de milioane de dolari faţă de anul trecedent. Presa occidentală a comentat deseori stilul de viaţă excentric şi opulent al liderului nord-coreean. Este obez pentru că este îngrozitor de gurmand şi devorează cantităţi uriaşe de brânză franţuzească, scriu jurnaliştii de la Vanity Fair despre cel pe care l-au numit un ,,Fatboy nebun". Îi place să bea băuturi fine şi foarte scumpe şi se spune că şi-ar trata impotenţa cu venin de şarpe.
Dar acestea sunt "doar" excentricităţile unui despot. Un om care pare că nu se dă în lături de la nimic pentru a rămâne cine este: atotputernicul Kim!
Elise Labott, corepondent CNN: „La fel ca şi tatăl său, Kim a supărat comunitatea internaţională cu ambiţiile sale nucleare, cu abuzurile legate de drepturile omului. De când a venit la putere, lagărele de detenţie s-au extins, iar vânătoarea fugarilor a sporit.”
Dosarul coreean: sărăcie ascunsă sub zgomot de arme
Până prin anii '70, cele două Corei nu erau foarte diferite una de alta. Se trăia cam la fel. Acum, diferenţa dintre ele este explicată cel mai bine de această imagine din satelit. Este incredibil! Nordul este cufundat în beznă. Sudul este inundat de lumină. Pare metaforă, dar e o imagine reală. Şi arată cât de diferite sunt cele două lumi din peninsula coreeană.
În 2014, economia din Coreea de Nord a crescut cu 1%, spune Sudul. Chiar şi aşa, nord-coreenii sunt de 40 de ori mai săraci decât cei din sud. 70% dintre nord-coreeni nu au acces la toate alimentele care formează o dietă sănătoasă.
Foarte interesant este că, de la formarea celor două ţări şi până în anii' 70, Coreea de Nord şi cea de Sud aveau aproximativ acelaşi PIB pe cap de locuitor. Transformarea sudului în puterea economică de azi a venit în momentul în care ţara s-a democratizat şi a trecut la un capitalism sprijinit puternic de SUA. În timp ce Sudul s-a reformat şi s-a dezvoltat, Nordul a sărăcit. Este, de altfel, una dintre cele mai sărace ţări din lume. Este rezultatul unui experiment politic unic în lume, care se desfăşoară de 70 de ani: o dinastie comunistă.
Un lucru puţin ştiut este că în ţara condusă de Kim Jong-un există un fel de internet. De fapt, e mai degrabă o o formă de intranet care seamănă cu Internetul din 1994. Se numeşte Kwangmyong. Foarte puţini oameni ştiu însă de el. Ai nevoie de aprobarea statului doar ca să deschizi un calculator. Sunt foarte, foarte puţini cei care ştiu şi care au voie să acceseze internetul nord-coreean.
Sărăcia din Coreea de Nord este, însă, acoperită cu arme şi cu o armată mare. Ambiţiile nucleare ale Coreii de Nord au făcut ţara şi mai izolată de restul lumii. Se estimează că până la jumătate din PIB merge la armată. De decenii, oamenii aud un singur discurs: ţara este ameninţată de tot restul lumii, mai ales de americani. Aşa că are un program nuclear care i-a atras sancţiuni după sancţiuni. Periodic, apar provocări: teste balistice efectuate de Phenian sau ameninţarea Sudului.
Locotenent în armata nord-coreeană: "Ştiu că toată presa este controlată de Statele Unite. Dacă vor cu adevărat să fie pace în lume şi între cele două Corei, ar trebui să îşi retragă cât mai repede posibil armele din Coreea de Nord".
Coreea de Nord a efectuat trei teste nucleare reuşite: în 2006, 2009 şi 2013. Se crede că regimul Kim are material pentru cel puţin şase bombe nucleare. Armata din Coreea de Nord este a cincea cea mai mare din lume după numărul de soldaţi. Are aproape 1,2 milioane militari activi şi 600.000 de rezervişti.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
