Destine de dictatori. Foştii lideri din Orientul Mijlociu, linşaţi, judecaţi sau în exil

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Primul dictator din lumea arabă îndepărtat în urma unei intervenţii militare a Occidentului a fost Saddam Hussein.

La trei săptămâni după declanşarea invaziei din 2003, forţele aliate aveau deja controlul asupra Irakului, însă au avut nevoie de opt luni, pentru a-l captura pe dictator.

După ce a fost descoperit de trupele americane la o fermă de lângă Tikrit, oraşul său natal, Saddam Hussein a fost predat autorităţilor irakiene. Procesul a durat doi ani, iar sentința primită a fost moarte prin spânzurare.

Saddam Hussein a fost executat în decembrie 2006, dar şapte ani mai târziu, Irakul rămâne o ţară profund divizată de conflicte interetnice şi religioase.

În 2011, lumea arabă a fost zguduită de cele mai puternice proteste din istorie. Primul dictator lovit de Primăvară Arabă a fost preşedintele Tunisiei, Ben Ali. Că să scape de închisoare pe viață pentru uciderea protestatarilor, a fugit în Arabia Saudită, împreună cu familia. La scurt timp, tăvălugul protestelor maraton lovea cea mai populată ţară arabă, Egiptul lui Hosni Mubarak.

18 zile de proteste nemaivăzute în spaţiul arab au pus capăt celor 30 de ani de când Ultimul Faraon, cum era poreclit Hosni Mubarak, conducea Egiptul.

Dictatorul a încercat să negocieze cu protestatarii, a promis o reforma constituţională, dar până la urmă a fost forţat să demisioneze, în februarie 2011.

Două luni mai târziu, procurorii au ordonat arestarea fostului preşedinte şi a fiilor săi, pentru corupţie şi abuz de putere.

Au fost primele acuzaţii care i s-au adus, cărora le-au urmat cele de complicitate la uciderea manifestanţilor în timpul protestelor şi subminarea economiei naţionale. A făcut recurs de fiecare dată când sentinţele i-au fost nefavorabile, iar săptămâna trecută a fost eliberat din închisoare şi plasat sub arest la domiciliu.

Procesul în care este acuzat de complicitate la crimă se rejudecă. Pentru mulţi egipteni însă, omul care le-a hotărât destinele timp de trei decenii este departe de a-şi fi epuizat resursele şi influenţa, în condiţiile în care puterea este acum în mâinile armatei egiptene, ai cărei lideri au fost dintotdeauna apropiaţii lui Hosni Mubarak.

Alt destin a avut dictatorul libian. După 4 decenii la putere, colonelul Muammar Gaddafi a devenit o ţintă în urmă intervenţiei occindentale în Libia, în primăvăra lui 2011. În ciuda unor bombardamente asupra capitalei, liderul libian a scăpat cu viaţă. Curtea Penală Internaţională a emis un mandat de arestare pentru Gaddafi şi doi dintre fiii săi, pentru crime împotriva umanităţii.

După ce capitala Tripoli a fost ocupată de rebeli, liderul libian a fugit. A vrut să negocieze cu opoziţia transferul puterii, dar a fost refuzat iar timp de două luni a fost urmărit în locurile de refugiu.

În octombrie, Muammar Gaddafi a fost capturat de rebeli pe un şantier din apropiere de Misrata, la est de capitală. Anunţul oficial al morţii sale a fost făcut de consiliul de tranziţie, care a spus că a fost ucis într-un schimb de focuri.

Alte surse susţin că rebelii l-au torturat şi că ar fi fost împuşcat în stomac şi în cap, după ce a fost capturat.

Corpul sau a fost expus timp de patru zile într-o cameră frigorifică, pentru a fi văzut de libieni, iar apoi a fost înmormântat într-un loc ţinut secret.