Iranul a câștigat, fără drept de apel, un război simulat cu Statele Unite, în cadrul unui exercițiu militar realizat chiar de către Pentagon, în urmă cu 18 ani. Exercițiul, intitulat „Millenium Challenge”, s-a desfășurat în 2002 și a avut ca principal scop testarea capacităților flotei americane în cazul unui conflict militar cu regimul de la Teheran.
La comanda „forțelor roșii adverse” (care, în cadrul exercițiului, jucau rolul armatei iraniene) a fost pus un general în retragere al Infanteriei Marine, Paul Van Riper, renumit pentru tacticile sale neortodoxe cu ajutorul cărora „învinsese” de mai multe ori forțele americane, în jocuri de război similare.
Conform scenariului original al exercițiului, „forțele albastre” (practic, armata americană) invadau o țară (Iranul). Misiunea forțelor americane consta în redeschiderea și securizarea rutelor maritime, neutralizarea armelor de distrugere în masă ale „roșilor” și eliberarea teritoriilor care, potrivit scenariului, fuseseră ocupate abuziv de membrii aceleiași „echipei roșii”.
Planul era ca americanii să lovească primii. Forțele americane ar fi urmat, astfel, să execute o „lovitură preventivă”, înainte ca amenințarea „forțelor roșii” să crească în intensitate.
În schimb, Van Riper, comandantul „forțelor iraniene” a decis să atace el primul, în momentul în care flota „americană” a ajuns în raza armelor sale.
Van Riper a lansat un baraj de rachete antinavă, lansate de la țărm, din avioane „civile” care zburau la joasă înălțime, sau de pe lansatoare „camuflate” pe nave comerciale. În același timp, a lansat un atac kamikaze asupra grupului naval de luptă american, folosindu-se de mai multe bărci rapide, echipate cu explozivi.
Pe hârtie, exercițiul naval a fost cel mai mare „dezastru” al flotei americane, de la Pearl Harbor încoace
Navele americane erau echipate cu sisteme antirachetă de tip Aegis (similare cu cel instalat la Deveselu, în România), dar acestea au fost rapid copleșite de numărul mare de rachete lansate asupra grupului de luptă naval.
„Toul s-a terminat în cinci, poate zece minute”, a declarat Van Riper.
În total, forțele navale americane „au pierdut” 19 nave de luptă (incluzând un portavion, „mai multe” crucișătoare și cinci nave amfibii de asalt).
Cum s-a ajuns aici? Scenariul exercițiului era ca americanii să lovească ei primii, iar „forțele roșii” care ar fi supraviețuit acestei „lovituri preventive” ar fi urmat să încerce un contraatac. Dar Van Riper a refuzat acest lucru și a decis să lovească el primul. În plus, el nu a folosit, pentru comunicații, transmisii standard radio sau sisteme de moderne, care ar fi putut fi cu ușurință interceptate.
S-a folosit, în schimb, de curieri pe motociclete și mesaje codificate transmise prin intermediul diverselor „apeluri” care chemau „credincoșii” la rugăciune.
După acest episod, organizatorii exercițiului au „reînviat” flota americană și au decis ca totul să decurgă conform planului inițial. Abia în aceste condiții, la care s-au adăugat mai multe restricții impuse „echipei roșii”, forțele „americane” au câștigat confruntarea.
Dacă această confruntare s-ar fi desfășurat în realitate, ar fi fost cel mai mare dezastru al flotei americane, de la Pearl Harbour încoace, conform presei de specialitate americane.
Editor web: Mihnea Lazăr
