Cuba pune punct erei Castro. Cine este noul lider

Președintele Cubei, Raul Castro, în vârstă de 86 de ani, predă joi ștafeta unei noi generații, pentru o tranziție care va marca sfârșitul celor șase decenii de putere împărțită cu fratele său, Fidel, mort în 2016. 

Raul era fratele mai mare și i-a succedat la putere lui Fidel în 2006, după ce acesta din urmă s-a îmbolnăvit. „Am parcurs un drum lung, lung, lung și dificil”, declara Raul Castro în martie, dând asigurări că scopul a fost „fericirea” generațiilor care le vor urma.

În timpul celor șase decenii de putere a fraților Castro, Cuba a fost asimilată numelui lor. Insula din Caraibe a devenit un actor central în timpul Războiului Rece și a reușit să mențină regimul comunist, în ciuda șocului adus de prăbușirea Uniunii Sovietice.

Convocată miercuri și joi într-o plenară istorică, Adunarea Națională (parlamentul) va alege un nou președinte al Consiliului de Stat, principalul organ executiv cubanez, și va deschide țării porțile unei noi ere. Raul Castro anunțase deja de mai multă vreme că nu va mai candida pentru un nou mandat.

Citiți și: Apune era Castro. Cuba se pregătește de înlocuirea conducătorului

Primul pas către un nou lider în Cuba

Prim-vicepreședintele țării și numărul doi în Guvern, Miguel Diaz-Canel, în vârstă de 57 de ani, este cel ales și pregătit să devină noul chip oficial al Cubei.

Aparatcic-model, Miguel Diaz-Canel este, spre deosebire de înaintașii săi, un civil care a trecut discret prin eșaloanele puterii, înainte ca, în 2013, spre surpriza generală, să fie desemnat oficial ca fiind brațul drept al președintelui, un fel de succesor cât se poate de firesc al fraților Castro.

„Va exista o reînnoire, dar și continuitate”, spunea recent ministrul cubanez de externe, Bruno Rodriguez, subliniind că Raul Castro va păstra conducerea puternicului Partid Comunist Cubanez (PCC). Actualul lider nu va pleca de la conducerea partidului unic până la viitorul congres, prevăzut în 2021, atunci când va împlini 90 de ani. De ce? Tocmai pentru a asigura o tranziție bine ținută în frâu, în condițiile în care provocările ce se arată nu sunt puține.

Cel mai probabil, Raul se va concentra pe partea ideologică, iar Diaz-Canel pe partea guvernamentală, pe sarcini complexe și dificile, care au nevoie de susținere. 

Cea mai grea misiune a succesorului fraților Castro va fi, fără îndoială, să continue indispensabila actualizare a unui model economic învechit, într-un moment în care Cuba se confruntă cu o slăbire a aliatului său venezuelean, cu embargoul american care-i împiedică dezvoltarea și cu o oprire - impusă de republicanul Donald Trump - a apropierii între SUA și Cuba, apropiere pe care o începuse în 2014 Barack Obama.

Pe insula cubaneză, tranziția alimentează dezbateri, dar fără prea mare implicare emoțională din partea localnicilor, fie ei castriști fervenți sau critici ai regimului. Populația nu se așteaptă la mari răsturnări de situație după votul la care, de altfel, nici nu participă. În martie, alegătorii au fost chemați să aleagă Adunarea Națională, din rândurile căreia provine noul președinte, dar cei 605 candidați (pentru tot atâtea locuri) fuseseră desemnați în prealabil de adunările regionale și de „organizațiile de masă”.

Tinerii sunt sceptici că se va schimba ceva. Chiar dacă Raul lasă locul unuia mai tânăr, Raul nu pleacă nicăieri, va fi mereu, ca și Fidel, spun și pensionarii.

De altfel, ca pentru a sublinia absența unei „mari revoluții” în cadrul Revoluției cubaneze, autoritățile nu au pregătit o ceremonie cu mare pompă pentru votul din parlament, iar vizele acordate jurnaliștilor străini au fost limitate la patru zile. „Vom urma calea revoluției, mersul victorios al Revoluției va continua”, dădea asigurări însuși Miguel Diaz-Canel în urmă cu o lună.

Totuși, pentru prima oară după zeci de ani, președintele nu se va numi Castro și nu face parte din generația „istorică” a lui 1959, nu va purta uniformă militară și nu va fi prim-secretar al PCC. Va putea recupera însă un anumit deficit de legitimitate grație lui Raul Castro, care ar urma să strângă rândurile vechii gărzi de generali „istorici”, mulți dintre ei reticenți față de reforme mai îndrăznețe. În funcție de responsabilitățile pe care le vor primi în noul Consiliu de Stat și de Guvern vom putea ști care este voința de reformare a regimului și marja de manevră a noului președinte. 

Semn că regimul nu lasă nimic la întâmplare, joi, 19 aprilie, ziua desemnării noului lider de la Havana este ziua când se împlinesc 57 de ani de la victoria din Golful Porcilor, considerată de Cuba drept „prima înfrângere a imperialismului yankeu în America Latină”.

Miguel Diaz-Canel, care vineri va împlini 58 de ani, a studiat ingineria electronică şi şi-a început cariera politică când încă nu împlinise 30 de ani, înscriindu-se în Liga Tinerilor Comunişti din Santa Clara. La vârsta de 33 de ani, devenea secretar-adjunct al Ligii. A fost ministru al învățământului superior din 2009 până în 2012, când a fost propulsat în fruntea ierarhiei statului.

Este la a doua căsătorie și are doi copii cu prima soție.