Criza care a schimbat lumea. Șomaj, austeritate și căderi de guverne
După colapsul băncii Lehman Brothers, numeroase bănci au dat faliment, iar guvernele s-au grăbit să acorde fonduri de urgenţă, pentru a menține stabilitatea sistemului. Primul a fost executivul de la Washington, care a scos din vistieria statului 700 de miliarde de dolari.
Lucrurile nu s-au calmat, pentru că, odată cu prăbuşirea marilor fonduri mutuale şi de investiţii imobiliare, milioane de americani s-au trezit că nu îşi mai pot achita ipotecile la casă. În plus, sectorul auto a intrat în colaps şi giganţi precum General Motors sau Chrysler s-au pus sub protecţia legii falimentului.
În ultimii cinci ani, Washington-ul a cheltuit sume imense pentru a stabiliza sistemul bancar, pentru relansarea sectorului auto şi pentru stimularea economiei. Nu a fost însă de ajuns. 8,7 milioane de americani şi-au pierdut locurile de muncă. Costurile crizei în Statele Unite sunt estimate la aproximativ 22 de mii de miliarde de dolari.
„Am ajuns în acest punct din cauza unei epoci de iresponsabilitate gravă, de la conducerile marilor corporaţii, până pe culoarele puterii de la Washington D.C. Ani de zile, prea mulţi directori de pe Wall Street au luat decizii imprudente şi periculoase, în căutare de profit, fără să le pese prea mult de riscuri, de control şi de faptul că ar putea fi traşi la răspundere", declara președintele american Barack Obama în ianuarie 2009.
În Europa, furtuna a izbucnit în 2010, când Grecia a cerut ajutor extern, pentru a nu intra în incapacitate de plată. Țara care a cheltuit peste puterile ei şi a ascuns adevărul despre starea sa financiară a devenit veriga slabă a zonei euro. Au urmat Irlanda, Portugalia, Spania, care s-au trezit împovărate de datorii.
În schimbul acordării ajutoarelor financiare de urgenţă, Uniunea Europeană le-a impus reduceri bugetare drastice. Guvernele au fost nevoite să taie în carne vie: au făcut concedieri masive, au redus salariile, au îngheţat pensiile, aplicând în paralel creşteri de taxe şi impozite. Iar populaţia s-a revoltat. Europa a fost cuprinsă de greve şi proteste.
Măsurile de austeritate au avut şi efecte pe scena politică. În Islanda, Letonia, Ungaria, Cehia, Irlanda, Portugalia, Spania, Grecia, Belgia şi Italia, guvernele au căzut, fie în urma demisiei, fie în urma alegerilor. Stânga a câştigat tot mai mult teren. Însă şi mai îngrijorător a fost faptul că mulţi europeni şi-au îndreptat speranţele spre populişti, extremişti şi naţionalişti. Liderii europeni au făcut toate eforturile pentru a salva, cu orice mijloace, zona euro şi moneda unică.
„Am aprobat un tratat fiscal, un tratat privind stabilitatea şi convergenţa în uniunea economică şi monetară. În al doilea rând, am căzut de acord, la nivelul statelor membre ale zonei euro asupra mecanismului de stabilitate economică”, spunea anul trecut preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.
Pentru moment, pericolul dezmembrării zonei euro a fost îndepărtat, deşi tot mai multe voci critică politica inflexibilă de austeritate promovată de Germania, motorul economic al Uniunii Europene.
„Da, noi am realizat deja unele lucruri, dar consider ca în faţa noastră încă ramâne o perioadă foarte dificilă”, spunea Angela Merkel, cancelarul Germaniei, în 2012.
Analiştii şi politicienii susţin că soluţia finală este integrarea şi cedarea controlului asupra finanţelor şi economiilor naţionale Bruxelles-ului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
