Medicina face progrese uriaşe şi minuni de la zi la zi. Jay, un băieţel din Marea Britanie, descoperă ce înseamnă copilăria pentru prima dată, la şapte ani. A trecut cu bine printr-un transplant unic: a primit în acelaşi timp şi de la acelaşi donator cinci organe vitale - ambii rinichi, ficatul, pancreasul şi o parte din intestinul subţire. Acum poate mânca şi poate ţopăi în voie.
- Înainte de toate, cum te simţi?
- Fericit!
Este lecţia de fericire pe care Jay, băiatul de şapte ani, o dă întregii lumi. De când se ştie, Jay a fost hrănit artificial, printr-un tub, pentru că organele sale vitale au început să cedeze încă de când avea o lună şi jumătate. Atunci a început o luptă pentru viaţă, pe care abia acum băiatul poate spune că a câştigat-o. Pentru prima oară în viaţa lui Jay poate simţi ce mănâncă, la fel ca orice alt copil. Prima experienţă e de neuitat. Pentru el, pentru părinţi, pentru medici.
„Nu ne vine să credem că vrea atât de multe... merge în ritmul lui. Am crezut că va trebui să-l învăţăm (să mănânce - n.r.), am crezut că va trebui să-i arătăm ce să facă şi să-l învăţăm, dar el este atât de hotărât să ne facă pe toţi mândri de el. Era atât de dornic să spună "mami, mami, uite cum mănânc!"”, spune Katie Freestone, mama lui Jay.
Jay este bine astăzi şi se poate bucura de o copilărie normală, graţie medicilor de la Spitalul de Pediatrie din Birmingham. Ei au realizat practic imposibilul. I-au transplatat într-o singură intervenţie cinci organe vitale de la un singur donator. Le-au conectat la aorta băiatului, pentru vascularizare optimă şi pentru a limita posibilitatea ca organismul lui să respingă grefa multiplă.
„Operaţia este unică în sensul că băiatul avea nevoie de transplant de ficat, intestin şi rinichi, aşa că a trebuit să ne dăm seama cum să planificăm extragerea şi apoi transplantul. Nu este o procedură obişnuită şi nu sunt mulţi care să aibă o astfel de experienţă în centrul nostru. Am avut multe de planificat”, spune Khalid Sharif, chirurg.
Acum, Jay trăieşte cu patru rinichi și două pancreasuri, până ce organismul lui se adaptează cu noile organe. Jay vrea mai mult decât orice să scape de spitalele în care şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. Pentru părinţii lui, tot ce se întâmplă acum, după ani de calvar, e un miracol.
„Nu există cuvinte pentru a spune cât de recunoscătoare sunt. Adică, sigur că spui mulţumesc dar nu va fi suficient niciodată. Nu ştiu... nu am cuvinte pentru cât de recunoscătoare sunt...”, spune mama lui Jay.