Frații Kani au terorizat timp de 8 ani un mic oraș libian, masacrând bărbați, femei și copii pentru a-și menține autoritatea. Acum crimele lor încep să iasă la iveală, relatează BBC.
De șapte luni, anchetatori în costume de protecție albe vin în micul oraș agricol Tarhuna, la aproximativ o oră de mers cu mașina de capitala libiană, Tripoli. Au marcat dreptunghiuri îngrijite cu bandă roșu cu alb, din care au ridicat 120 de cadavre, deși zone întinse nu au fost încă necercetate.
Gropi comune și urme de tortură
Unele par a fi cadavrele tinerilor luptători uciși în bătăliile din jurul Tarhunei din vara trecută, în al nouălea an al războiului civil din Libia. Dar mulți sunt civili - inclusiv femei și copii de până la cinci ani - unii purtând urme de tortură.
Mormintele sunt moștenirea groaznică a celor opt ani în care o familie locală, Kani, formată inițial din 7 frați, și miliția pe care au creat-o au terorizat orașul.
Trei dintre frații Kani sunt acum morți, iar ceilalți au fost obligați să fugă în iunie 2020 de forțe loiale Guvernului de acord național (GNA) recunoscut de ONU. Totuși, chiar și acum, mulți locuitori din Tarhuna se tem să vorbească despre crimele lor. Unii spun că sunt încă amenințați de departe de susținătorii fraților Kani.
„Erau ca o haită de hiene când erau împreună”
Dar ceea ce reiese din discuțiile cu cei care i-au cunoscut este o poveste terifiantă a modului în care o familie săracă a profitat de haosul care a înghițit Libia după revoluția din 2011 împotriva dictatorului Muammar Gaddafi și a ajuns să țină sub control comunitatea prin cruzime.
„Acești șapte frați erau oameni aspri, fără nicio manieră. Statutul lor social era zero”, spune Hamza Dila'ab, avocat și activist comunitar, care își amintește că i-a întâlnit la nunți și înmormântări înainte de 2011.
„Erau ca o haită de hiene când erau împreună. Înjurau și se certau. Uneori se băteau cu bâte”, spune avocatul.
Când a izbucnit revoluția, majoritatea oamenilor din Tarhuna i-au rămas loiali lui Gaddafi. Dictatorul favorizase orașul, oferind oamenilor din familiile sale conducătoare locuri de muncă bune în forțele de securitate. Frații Kani au fost printre puținii care au susținut revoluționarii - deși nu din idealism, spune Hamza Dila'ab, ci din cauza unui conflict vchi de 30 de ani cu niște veri, o familie de susținători ai lui Gaddafi.
În frământările izbucnite de după răsturnarea lui Gaddafi, frații au sesizat oportunitatea.
„Au reușit încet, discret, să asasineze acea familie, unul câte unul”, spune Hamza Dila'ab.
Moartea celui mai mic dintre frați a declanșat un val de crime
Dar acest lucru a declanșat un ciclu de răzbunare care a dus la uciderea, în 2012, a celui mai tânăr dintre frații Kani, Ali.
„Când a murit, cei 6 frați rămași l-au transformat într-o legendă”, spune Jalel Harchaoui, expert în Libia la Institutul Clingendael din Olanda, care a cercetat istoria familiei.
„Frații au decis să răzbune uciderea lui Ali nu doar găsind persoanele responsabile și omorându-le. Practic le-au ucis și familiile”, spune Harchaoui.
Frații Kani au preluat și au consolidat forțele militare din oraș, creându-și propria miliție cu câteva mii de luptători. La fel ca majoritatea milițiilor din Libia, aceasta avea acces la fonduri de stat. Și, dincolo de răzbunare, frații rămași în viață au folosit-o pentru a-și impune autoritatea absolută asupra Tarhunei.
Orașul transformat într-un mini-stat
Cei șase frați au reușit să creeze un mini-stat în Tarhuna și în jurul orașului, controlând chiar și poliția în uniformă. Conduceau un imperiu de afaceri, extorcând „taxe” de la o fabrică de ciment și alte afaceri locale, construind un centru comercial și înființând câteva companii legitime. Pe de altă parte, au contribuit la protejarea traficanților de droguri și a migranților, dar se lăudau cu lupta împotriva traficului și cu crearea unei insule de ordine în Libia devastată de război.
În fruntea mini-statului se afla Mohammed al-Kani, un salafist (adept al unei forme fundamentaliste a islamului), al doilea cel mai în vârstă dintre frați. El era singurul membru al familiei cu ceva educație și care avusese un loc de muncă stabil - înainte de revoluție lucrase ca șofer pentru o companie petrolieră.
„Politica lor a fost să terorizeze oamenii fără niciun alt motiv decât să creeze frică. Au ucis doar din acest motiv. Oricine li s-ar fi împotrivit ar fi murit”, spune Hamza Dila'ab.
În 2017, frații au organizat o paradă militară, care a inclus armament greu, șirur de polițiști în uniformă și lei. Felinele erau proprietatea personală a fraților Kani și se spune că ar fi fost hrăniți cu carnea unora dintre victimele familiei.
Schimbarea taberei și lupta pentru Tripoli
Apoi, în 2019, frații Kani au schimbat tabăra în războiul civil. Abandonând alianța cu GNA, care controla vestul Libiei, ei l-au invitat pe cel mai mare dușman al acesteia, genul Khalifa Haftar, stăpânul jumătății de est a țării, să folosească orașul Tarhuna ca platformă de lansare pentru a ataca Tripoli, capitala Libiei.
Dintr-o dată, Tarhuna a devenit centrul unei lupte internaționale. Haftar a fost susținut de o stranie alianță a Franței, Egiptului, Emiratelor Arabe Unite și Rusiei, care a trimis mercenari în orașul fraților Kani. Împotriva lor, Turcia a trimis arme pentru a sprijini guvernul de la Tripoli. Cel mai probabil, o dronă turcească i-a ucis pe doi dintre frați, Mohsen și Abdul-Adhim, în septembrie 2019.
Moartea lor și eșecul de a cuceri Tripoli au declanșat cea mai sângeroasă perioadă pe care a cunoscut-o Tarhuna.
Fuga fraților Kani
„Crimele au fost mai frecvente, deoarece lucrurile nu funcționau. Cum să te asiguri că populația nu conspiră cu inamicul? Deci familia Kani a devenit din ce în ce mai paranoică”, spune Jalel Harchaoui.
Luptătorii pro-guvernamentali au capturat în cele din urmă Tarhuna la începutul lunii iunie 2020, iar ceilalți patru frați Kani și miliția lor au fugit împreună cu forțele lui Haftar în estul Libiei.
„Aveam atât de multe speranțe, nici nu am dormit în noaptea aceea, copiii au fost fericiți”, spune Rabia Jaballah, o localnică al cărei văr a fost ucis și al cărei soț a fost răpid de miliția fraților Kani.
A doua zi, ea și mulți alții ai căror soți, frați sau fii fuseseră răpiți, s-au repezit la centrele de detenție ale fraților Kani în căutarea lor. Într-o închisoare, spre groaza lor, au găsit un rând de celule de 70cm pe 70cm - abia suficient de mari pentru a sta acolo. Erau haine aruncate, dar închisoarea era goală.
Sute de oameni sunt încă dați dispăruți
„Ne-a distrus complet speranța. Pereții erau plini de sânge. Nu am mai rezistat”, povestește ea.
Peste 350 de oameni din Tarhuna și din împrejurimi sunt înregistrați ca dispăruți, dar localnicii spun că numărul acestora se apropie de 1.000.
Până acum au fost identificate foarte puține dintre cadavrele găsite în gropile comune, deoarece identificarea pe bază de ADN este abia la început.
Ororile gropilor comune
„Este pentru prima dată când găsim femei în morminte comune sau copii. De asemenea, am găsit un corp îngropat cu echipament medical, o mască de oxigen și tuburi intravenoase... un bărbat viu luat din spital și îngropat. Acesta este un șoc și pentru noi”, spune Kamal Abubakr, șeful Autorității guvernamentale GNA pentru căutarea și identificarea persoanelor dispărute.
Între timp, Curtea Penală Internațională a deschis o anchetă cu privire la crimele din Tarhuna, iar Mohammed al-Kani a fost inclus pe o listă de sancțiuni ale guvernului SUA. Dar, sub protecția generalului Haftar, este puțin probabil ca el și frații săi rămași în viață să se confrunte cu justiția în curând.
Editor : Monica Bonea
