De la Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, niciun alt politician nu a dominat viaţa politică a ţării aşa cum a făcut-o Recep Erdogan. E de 13 ani la putere. 11 ani a fost premier, în vremea în care şeful guvernului avea cu adevărat puterea, iar rolul preşedintelui era mai mult simbolic.
Acum, Recep Erdogan e preşedinte şi şi-a transferat sieşi puterea premierului. Ce înseamnă că deţine puterea explică, sintetic, unul dintre consilierii săi.
Yiğit Bulut, consilier al preşedintelui Turciei: „În ţara aceasta există deja un lider şi face politică. Nu mai e nevoie de nimeni altcineva care să facă politică. Face politică atât acasă, cât şi peste hotare. Datoria noastră este să-l susţinem pe liderul acestei ţări.”
În primii ani de guvernare, Erdogan a fost considerat omul care a adus prosperitate în Turcia şi stabilitate în regiune şi era dat ca exemplu de Occident. Reformele sale economice au ajutat Turcia să treacă foarte uşor peste criza economică care a afectat toată planeta începând cu 2008. În plan politic, însă, a strâns foarte mult cercul puterii, astfel încât să poată controla totul. Şi-a impus viziunea şi a încercat să-i reducă la tăcere pe cei care vorbeau împotriva lui.
Vara lui 2013 a fost un test. Pe care Recep Erdogan l-a picat. Săptămâni la rând a încercat să reprime uriaşe manifestaţii de stradă organizate la Instabul, Ankara şi în alte mari oraşe. Zeci de mii de oameni ieşiseră în stradă, nemulţumiţi de planurile sale urbanistice din centrul Istanbului, dar demonstraţiile s-au transformat într-un protest la adresa guvernării lui Erdogan.
Iar Erdogan s-a transformat dintr-un lider model, într-un lider autoritar.
De la Recep Erdogan, la Vladimir Putin. Un alt exemplu de lider care deţine puterea absolută la el în ţară, în Rusia.
"Putin şi Erdogan se aseamănă: autoritari, perseverenţi, de neînduplecat, naţionalişti, care nu au timp de detalii precum libertatea de expresie. Amândoi sunt iuţi la mânie, dar se pot înfrâna rapid atunci când la mijloc sunt interese strategice", e concluzia unui editorial publicat de The New York Times.
Vladimir Putin e la putere în Rusia de 16 ani. Două mandate de preşedinte, un mandat de premier şi, acum, e a treia oară şef al statului. Între timp, Duma de la Moscova a trecut o lege prin care mandatul preşedintelui a fost extins de la patru la şase ani. Cel mai probabil, Putin va candida din nou pentru Kremlin la alegerile din 2018. Nu a spus clar acest lucru, dar nici nu a respins ideea.
În politica internă, Vladimir Putin a avut grijă să nu aibă opoziţie. A luat toate măsurile pentru a reduce influenţa străină în Federaţia Rusă, astfel încât ruşii să nu aibă idei de manifestări democratice. La fel ca Recep Erdogan, Vladimir Putin a mizat pe apelul la credinţa poporului.
În Turcia, Erdogan pare că îndreaptă ţara spre islamizare. În Rusia, Vladimir Putin e susţinut de Biserică şi de însuşi Patriarhul Kiril. Şi ar mai fi un element comun pentru cei doi preşedinţi autoritari. Deşi sunt contestaţi şi criticaţi de Occident, la ei în ţară sunt foarte populari. Erdogan a scos în stradă duminică peste un milion de susţinători. Iar Putin are o rată de popularitate de peste 85 la sută.