Business Club. PIB-ul Chinei crește cu maximă precizie

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Ținta de creştere anuală a Chinei este pusă la circa 7% iar pentru al doilea trimestru consecutiv, economia aterizează la punct fix. Şi o face într-un mediu destul de complicat. Comerţul și investiţiile au încetinit, imobiliarele sunt deja în scădere, iar şocul de pe pieţele bursiere a stricat şi mai mult încrederea. E drept, căderea masivă a apărut după încheierea trimestrului doi, dar deranjul începuse de pe la jumătatea lunii iunie.

Autorităţile chineze anunţă că avansul important al economiei a fost suţinut de expansiunea serviciilor şi datele arată că acestea merg bine. Însă sunt foarte multe semne de întrebare.

Francis Cheung, analist CLSA: „Cu trecerea timpului țintele de creștere nu mai sunt atât de ambițioase. Anul trecut China nu a ajuns la ținta de 7,5% și cei mai mulți așteaptă un avans al PIB-ului de sub 7% în acest an. Cred că cel mai bun lucru ar fi ca aceste ținte să nu mai fie obligatorii. E bine chiar dacă rezultatele sunt sub prognoze”.

O țară își poate falsifica sau cosmetiza datele statistice. China nu face primul lucru și poate fi doar suspectată că aranjează puțin cifrele. Și s-ar putea spune că Beijingul are o istorie în spate în această privință, nu mai departe de primul trimestru.

Economiștii s-au uitat destul de lung la șirurile de date de la început de 2015, cam nedumeriți. În primele trei luni ale anului, China a raportat o creștere economică reală de 7%. Creșterea nominală a Produsului Intern Brut a fost puțin peste 5,8%. Puse cele două cifre una lângă alta, a reieșit că a existat o corecție printr-un deflator de minus 1,1% pentru a obține avansul în termeni reali, date fiind la o parte influențele venite din mișcarea prețurilor din economie. Însă în aceeași perioadă inflația a fost 1%.

Concluzia din punerea cap la cap a acestor date ar fi că economia a suferit de deflație în timp ce prețurile la consumator au urcat. E o concluzie posibilă în teorie, destul de greu de realizat în practică.

Poate fi o greșeală de colectare de date, dar ar putea fi și pusă acolo pentru a aranja rezultatul final. Experții susțin că economia de fapt ar fi crescut în termeni reali cu doar 5%.

Și istoria recentă a Chinei este plină de date contestabile. Dupa criza asiatică, în 1998, China raporta creștere de 7,8% pe an, într-o vreme în care economiile regiunii erau lovite puternic. După ce s-au uitat la alți indicatori, economiștii au conchis că, mai degrabă, avansul a fost spre 5%. Dar statisticile pot fi mișcate în ambele sensuri, în funcție de interese.

În prima parte a anilor 2000, China era suspectată că anunța creșteri mai mici decât cele reale. Statistica dădea plusuri de 8%, în timp ce calculele independente avansau procente de peste 10%. Atunci China încerca să își ascundă întărirea puternică a economiei în contextul în care își atrăgea mulți dușmani de pe urma statutului său de mare exportator de mărfuri ieftine.

În acele vremuri, însă, datele Chinei erau mai degrabă motiv de distracție la un pahar de vorbă. Între timp a ajuns a doua economie a lumii, iar evoluția sa este monitorizată atent. La fel și statisticile sale.