Buchiniștii din Paris în epoca tehnologiei
Parisul este făra îndoială orașul îndrăgostiților, însă capitala Franței este recunoscută și prin faptul că respiră cultură prin toți porii ei. Pe lângă magia muzeelor sau a bibilotecilor, și-au adus contribuția și librarii ambulanți precum vanzătorii de cărți de pe malurile Senei.
Primele referiri la buchiniștii francezi apar în Franța secolului XVI. Atunci, vânzători abulanți se plimbau pe străzi cu coșuri de cărți de ocazie pe care le vindeau trecătorilor. În perioada Revoluției dintre 1789 și 1795, acești librari de stradă ajung la mare căutare întrucât reușesc să pună mâna pe opere importante din bibliotecile nobililor. Ei cunosc succesul și pentru că prin natura lor, au reușit să rămână în afara cenzurii.
Reporterul Digi24 a stat de vorbă cu unul dintre cei mai vechi buchiniști de pe malurile Senei. Face asta de 30 de ani.
Reporter: Am înțeles că faceți asta de 30 de ani, puteți să ne povestiți puțin despre această tradiție?
Jeff, buchinist: Da, tradiția durează de câteva sute de ani. A început de-atunci cu vânzători ambulanți, care aveau mici coșuri cu mici cărți, fascicule uneori. Apoi, oamenii au început să se instaleze aici pe chei, cu aceste cutii în care își țineau cărțile. Și e aproape un secol de când buchiniștii au locul lor permanent, aici pe cheile Senei.
Cum vremurile s-au schimbat iar cărțile au cunoscut o cădere importantă în topul priorităților tinerilor, și buchiniștii au fost nevoiți să se reorienteze pentru a supraviețui.
Sutele de chioșcuri care găzduiesc peste 300.000 de cărți mai reprezintă acum doar o curiozitate turistică. În epoca în care cărțile se citesc mai mult pe dispozitive electronice, meseria cărturarilor de pe malurile Senei pare desuetă. Poate și de aceea, buchiniștii s-au reorientat și s-au adaptat și ei vremurilor, iar acum, pe lângă timbre, cărți, fotografii vechi sau vederi, au apărut și numeroase suveniruri de calitate îndoielnică, fără nicio legătură cu romantismul zonei.
Reporter: Am văzut că sunteți în curs de adaptare la noua epocă, vindeți și suveniruri...
Jeff: Da, avem dreptul acesta acum, pentru că pe internet există acum o cantitate enormă de cărți, astfel că oamenii cumpără tot mai mult de-acolo și vin din ce în ce mai puțin să vadă ce e aici. Astfel că nu mai putem câștiga suficient pentru a trăi dacă vindem numai cărți. De aceea, primăria a decis să autorizeze vânzarea de suveniruri pariziene.
Reporter: Puteți să ne arătați o carte la care țineți mult, pe care o considerați mai scumpă decât prețul ei real?
Jeff: O să vă arăt o carte care e deja destul de scumpă. Se numește Fluturii, e din secolul XIX. Conține în jur de 50 de gravuri foarte frumoase despre fluturi. E o operă pe care eu o vând la 250 de euro, dar pe internet o găsiți între 500 și o mie de euro.
Reporter: Mai au buchiniștii succes?
Jeff: Mai sunt încă amatori, dar trebuie să ai o marfă foarte specializată, foarte bine aleasă.
Reporter: Când ați început, mă gândesc că era un lucru de succes, acum mai e la fel?
Christian, buchinist: Sunt în continuare turiști care trec pe chei, dar vindem mai puține cărți.
Reporter: Sunteți puțin dezamăgit de ce se întâmplă?
Christian: Nu, nu, ne adaptăm. Acum vindem mai multe suveniruri turistice decât cărți
Reporter: Credeți că buchiniștii vor supraviețui și acestei epoci?
Christian: Nu știu, cred că da. Face parte din farmecul Parisului, dar să facem din asta ceva prin care să ne câștigăm existența, e altceva.
Localnicii parizieni rămân nostalgici după vremurile când lumea se înghesuia la tarabe pentru a vedea ce noutăți au adus vânzătorii ambulanți, dar atât ei, cât și turiștii, se bucură în același timp că tradiția nu a murit.
Văzând numărul de cutii închise fie din cauza frigului de afară, dar de multe ori și din cauza faptului că nu mai există oameni dispuși să îmbrățișeze acest meșteșug, poți avea tendința de a crede că buchiniștii sunt pe moarte. Cu toate acestea, chiar dacă adaptată noilor reguli sociale, tradiția continua și va continua probabil mulți ani de aici încolo.
Primăria Parisului face toate eforturile posibile pentru ca această practică să nu dispară. Frecvent, autoritățile lansează apeluri prin care anunță căutarea de buchiniști. Mai mult de atât, tarabele verzi au un statut special. Sunt în patrimoniul UNESCO încă din 2011 și proprietarii cutiilor sunt scutiți de taxe și chirie cu condiția respectării regulamentelor privind bunurile vândute.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
