De ce nu se află China, cea mai puternică economie din zona Pacificului și a doua a lumii, printre cele din acordul Pacificului? Simplu, spun cei de la Reuters, pentru că Tratatul Trans Pacific are exact rolul de a scoate sau măcar să reducă prezența Chinei pe multe piețe.
Peste 90% dintre taxele vamale dintre cele 12 state membre vor fi eliminate în condițiile în care forța de muncă din Vietnam, Malaezia sau Brunei e totuși mai scumpă decât cea din China. Așadar, acordul are șanse mari să scadă competitivitatea produselor chinezești în America, Japonia sau Australia, piețe mari dar care au devenit mult prea dependente de subansamblele ieftine din China.
De altfel, după semnarea acordului, Casa Albă a remis un comunicat în care președintele Obama spune că atunci „când mai mult de 95% dintre potențialii noștri clienți trăiesc în afara granițelor noastre, nu putem lăsa țări cum este China să facă regulile jocului. (...) Noi trebuie să scriem aceste reguli și să deschidem noi piețe pentru produsele americane”.
De fapt, americanii renunță cu bună știință la mai multe taxe care aveau rolul de a proteja propria economie cu scopul deja declarat de a scurt-circuita exporturile Chinei. La fel de adevărat este și faptul că Statele Unite se află la o distanță considerabilă de China, în vreme ce o bună parte dintre țările semnatare se găsesc la o aruncătură de băț. Sau la o aruncătură de rachetă.
Japonia ar fi vrut de exemplu China în Parteneriatul Comercial Trans Pacific. În schimb, Beijingul a anunțat că intenționează să pună bazele unui pact similar în zona Asiei de Sud Est. De fapt, China se află într-un bloc comercial din care mai fac parte Rusia și Iranul și la care ar mai putea adera mai multe state fost sovietice. Dar China mai face ceva... construiește insule artificiale în Marea Chinei de Sud, într-o zonă disputată cu Filipine, Vietnam, Malaezia, Brunei sau Japonia, așadar țări care prin Acordul Comercial Trans Pacific intră automat pe rutele comerciale protejate de uriașa forță navală americană.
China încearcă să controleze o regiune maritimă prin care se face comerț de 5.000 de miliarde de dolari anual.