Ambasadorul Egiptului, despre mutarea ambasadei la Ierusalim: România n-ar trebui să riște
Ideea de a muta Ambasada României de la Tel Aviv la Ierusalim presupune o decizie care comportă mai multe riscuri decât dividende și va avea un impact în relaţiile Bucureștiului cu arabii şi lumea musulmană şi chiar şi cu anumite ţări europene, avertizează ambasadorul Egiptului la București, Salah el-Sadek, într-un interviu pentru Digi24. În plus, „sunteţi acum la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Asta înseamnă că ar trebui să-i uniţi pe europeni, nu să îi divizaţi”, le transmite diplomatul oficialilor de la București.
Nordul Africii este din nou o regiune foarte agitată. În Algeria, au loc proteste, deşi preşedintele care era în funcţie de 20 de ani a demisionat. În Libia, a reînceput războiul civil. În Sudan, oamenii sunt pe străzi şi cer liderului care deţine puterea de 30 de ani să plece. Egiptul este în acest moment un important punct de stabilitate al zonei, dar faptul că are două dintre graniţe comune cu aceste puncte fierbinţi, Libia şi Sudan, aduce şi multă îngrijorare. Bun, noi suntem în România. De ce vorbim despre ceva aflat la o distanţă mare? Din cel mai simplu motiv: orice instabilitate de pe glob ne afectează, poate nu imediat, dar sigur ne face şi nouă probleme.
„Ne dorim ca lucrurile să se liniştească în mod paşnic, să nu ajungă într-o situaţie de risc şi distrugere cum am văzut în Siria, în Irak, într-o oarecare măsură şi în Yemen. Nu este în avantajul nimănui, nici al lumii întregi, pentru că primul lucru care rezultă din această destabilizare este migraţia, refugiaţii care se vor împrăştia peste tot în lume şi vom avea această problemă fără soluţie cu tot ceea ce intră la pachet”, spune Salah el-Sadek, ambasadorul Egiptului la Bucureşti, într-un interviu pentru „Pașaport diplomatic”.
În lumea arabă, alianţele se fac şi desfac în feluri greu de înţeles de cei care nu urmăresc în detaliu zona. Sunt însă câteva teme asupra cărora sunt de acord toate statele arabe, indiferent de cât de bine se înţeleg între ele. Ierusalim este un astfel de subiect şi în momentul în care cineva deschide subiectul, fără să fie în cunoştinţă de cauză, riscă să provoace efecte nebănuite. România a trecut recent printr-o astfel de situaţie, care i-a pus la îndoială credibilitatea în rândul partenerilor din Orientul Mijlociu, dar şi din Uniunea Europeană.
Avertisment pentru România: Mutarea ambasadei la Ierusalim, un risc
Balazs Barabas: Premierul României a menţionat posibilitatea mutării ambasadei noastre din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim. Care ar fi consecinţa acestui gen de mutare, în rândul ţărilor arabe, dacă s-ar întâmpla?
Salah Sadek, ambasadorul Egiptului la București: Acesta este un subiect foarte sensibil, din cauza câtorva elemente. Bineînţeles că pentru viziunea pe termen scurt, când ceva de genul acesta este spus în public, în faţa media internaţionale, are efect imediat. Era o vizită pregătită din timp pentru regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, care era aproape pe drum spre aeroport, pentru că delegaţia lui era deja aici. Şi a fost nevoit să o anuleze, ca impact pentru o astfel de declaraţie. Mai era o altă vizită planificată, pentru preşedintele Senatului, în Maroc, care a fost anulată. Asta înţeleg prin reacţii imediate, care apar din aşa ceva. Pe termen lung, trebuie să vedem cine are dreptul de decizie şi de a se ocupa cu relaţiile internaţionale în această ţară, aşa cum spune Constituţia voastră, nu a noastră. Este preşedintele. Voi sunteţi acum la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Asta înseamnă că ar trebui să-i uniţi pe europeni, nu să îi divizaţi. Va avea un impact în relaţiile cu arabii şi lumea musulmană şi cred că şi cu anumite ţări europene, dacă luăm în calcul faptul că anumiţi membri europeni au puncte de vedere diferite faţă de decizia colectivă a europenilor şi nu este vorba doar de europeni, este majoritatea lumii, cu excepţia a foarte puţine ţări, şi acest lucru l-am văzut la votul care a avut loc la Adunarea Generală a ONU. Este, aşadar, ceva împotriva voinţei comunităţii internaţionale. Dacă revenim la România, da, cred că va afecta relaţiile, pentru că noi, liderii noştri în general sunt mult influenţaţi de dorinţa popoarelor lor. Iar acest lucru este o chestiune foarte-foarte sensibilă pentru toţi oamenii din Orientul Mijlociu. Noi ne vom uita mereu la Ierusalim într-o manieră diferită de restul lumii, de alte ţări care nu au legătură directă cu acest subiect. Este un loc pentru toată lumea, pentru iudaism, pentru creştinism şi pentru islam. Iar Ierusalimul de Est este capitala Palestinei. Iar asta nu spun eu, Salah, sau ambasadorul Salah, ci asta spune legea internaţională, inclusiv ţările care acum vor să se mute la Ierusalim. Personal nu cred că România, care are relaţii stabile cu Orientul Mijlociu de zeci de ani, aţi investit în oameni şi bunăstare în această zonă, ar trebui să rişte toate acestea pentru motive neclare, pentru dividende care nu se vor returna, dacă ar face o astfel de mişcare.
Devine Libia noua Sirie?
În Libia a început în 2014 un război, după ce fostul dictator Muammar Gaddafi a fost ucis. Pentru o perioadă părea că situaţia s-a mai calmat. Ţara a fost împărţită în doi poli de putere: estul este al generalului Khalifa Hafar, un militar profesionist din vechea gardă, iar vestul este condus de un guvern recunoscut internaţional şi susţinut de diferite miliţii locale. Acum este în derulare o nouă fază a conflictului, pentru preluarea totală a controlului ţării. Doar că, la ceea ce era deja în Libia se adaugă şi mulţi luptători jihadişti, care au scăpat din Siria şi Irak.
***
Balazs Barabas: Egiptul este un factor foarte important pentru stabilitatea regiunii din Nordul Africii. Vedem că în aceste zile, vecinul dvs, Libia, are de făcut faţă unor riscuri uriaşe ale reapariţiei unui război civil în ţară. Forţele internaţionale au plecat din zonă. Ne putem aştepta ca Libia să devină o nouă Sirie?
Salah Sadek: Sperăm că nu. Sperăm că nu va fi mai rău decât este deja acum. Egipt este una dintre cele mai afectate ţări din regiune, din cauza situaţiei din Libia, pentru că avem o graniţă comună de peste 1200 de kilometri, care este păzită doar pe o parte, cea egipteană. Este o graniţă trasată în deşert, foarte greu de închis, aşa că noi suferim de pe urma a ceea ce se „scurge” din Libia, adică grupări teroriste care vin ţintit spre Egipt, din zona lor de siguranţă libiană, unde se odihnesc înainte să vină la noi. Aşa că noi suntem foarte preocupaţi, nu doar pentru că suntem parte din lumea arabă sau din zona de Nord a Africii, dar ne îngrijorează şi securitatea noastră naţională, pentru că este sub ameninţarea celor care vin din Libia. Nu ştim cui aparţin, nu ştim cine îi sponsorizează, nu ştim cine îi susţine, deci avem multe îngrijorări legat de ceea ce se întâmplă. Şi am cerut de foarte mult timp comunităţii internaţionale şi ONU, să fie susţinută armata naţională libiană, pentru că nu putem avea facţiuni diferite, miliţii diferite, fiecare cu propriul său punct de vedere, fiecare cu sponsorul ei şi fiecare cu scopurile ei, pentru că până şi scopurile vin de la cei care le dau bani. Trebuie deci să fie o armată naţională şi apoi facţiunile politice din Libia să se adune, conform rezoluţiei ONU şi să discute viitorul politic al acestei ţări importante. Este o ţară bogată, este aşezată în punctul sensibil al Europei, pentru că este una dintre ţările mediteraneene şi este foarte important ca viziunea lumii asupra Libiei să nu fie una egoistă, să nu fie restrânsă la un anumit fel de interes propriu, fără să se vadă viziunea de ansamblu a situaţiei din Libia.
Balazs Barabas: Ajutaţi-ne să clarificăm puţin situaţia de acolo, diferitele legături între diferitele forţe. Generalul Haftar este susţinut de Egipt, pe de altă parte SUA au cerut oprirea imediată a acţiunilor militare din Tripoli, iar guvernul care conduce ţara, ceea ce este considerat ţară, este de asemenea recunoscut internaţional. Deci care sunt interesele şi cine pe cine susţine în Libia?
Salah Sadek: Generalul Haftar nu reprezintă o miliţie. El reprezintă armata naţională a Libiei şi asta am spus de dinainte de a apărea el la putere, în timpul cât a condus şi vom spune şi după ce nu va mai conduce. Noi am spus mereu că trebuie susţinută doar o armată naţională a acestei ţări. Întrebi despre cine pe cine sprijină, dar este ceva destul de greu de stabilit, este destul de multă ceaţă asupra tuturor facţiunilor. ISIS nu s-a evaporat din Irak şi Siria. Dacă am vorbi despre cât de mulţi au fost prinşi, câţi au fost ucişi şi câţi au fost răniţi, nimeni nu are numere. Unde s-au dus? Lumea internaţională a serviciilor secrete ştie că mulţi dintre ei au fost transferaţi în Libia. Cine i-a transferat? Aceasta este o altă mare întrebare, dar este dificil pentru mine, din poziţia mea, să încep să arăt cu degetul spre unul şi altul, dar lumea (n.r. serviciilor secrete) ştie exact cum se mişcă, cine îi plăteşte şi alte lucruri de gen. Aşa că revenind la noi, nu este despre susţinerea lui Haftar şi a altora. Facţiunile politice din Libia au relaţii foarte bune cu Egipt şi au fost primiţi de multe ori de noi, pentru întâlniri şi discuţii, indiferent că era vorba de oficiali sau non-oficiali. Libia este pentru noi un vecin, de când există Egiptul. Noi nu avem doar afaceri cu Libia, comerciale, legate de petrol sau alte lucruri de acest gen. Este o relaţie veche de vecinătate şi o vom menţine aşa. Aşa că nu avem un anume interes în Libia. Ceea ce vrem este să avem o Libie stabilă, funcţională, pentru că, din nou, există şi factorul refugiaţi. Mulţi libieni au venit în Egipt. În plus, mulţi refugiaţi din restul Africii profită de avantajul lipsei de securitate din Libia şi urcă în bărcile traficanţilor pentru a ajunge în Europa şi alte ţări. Miliţii, care sunt fie teroriste sau islamiste, fiecare 1.000 de persoane care se transformă într-o armată care primeşte şi susţinere, de unde îşi iau salariile, armamentul, cu siguranţă cineva îi ajută, iar ei ţin Libia divizată şi sunt şi o sursă de pericol şi pentru alţii, nu doar pentru Egipt. Pentru ţările din jur, precum Tunisia, Algeria şi tot nordul Africii, Libia este un fel de exportator de noi fabrici de terorism, un iniţiator pentru refugiaţii ilegali spre Europa şi alte ţări vecine, o zonă sigură pentru migranţii ilegali din Africa şi alte ţări, pentru comerţul ilegal, indiferent dacă vorbim despre droguri sau armament, aşa că nu putem să avem aceste lucruri în zilele noastre, în zona şi în poziţia Libiei. Acestea nu sunt sigure pentru nimeni din zonă. Noi, comunitatea internaţională, trebuie să avem cumva un început bun pentru a termina această situaţie în maniera potrivită.
***
Pericolul unui nou val de refugiați
Instabilitatea din Nordul Africii poate afecta grav nu doar statele de pe continentul lor, ci şi Europa. Chiar dacă s-au produs o serie de schimbări cerute de populaţia din aceste ţări, să ţinem minte că procesele de transformare reală ale regimurilor politice sunt de lungă durată.
Balazs Barabas: Vedem un altfel de „Primăvară Arabă” în regiune. Vedem proteste în Sudan, împotriva actualului preşedinte şi de asemenea, în Algeria, preşedintele Bouteflika a demisionat. Cum credeţi că vor afecta toate aceste mişcări, ţara dumneavoastră?
Salah Sadek: Instabilitatea afectează în mod sigur toate ţările din zonă, nu doar Egiptul. Orice instabilitate în nordul Africii, în lumea arabă, se revarsă împotriva stabilităţii tuturor ţărilor din zonă şi a tuturor celorlalte ţări arabe. Ceea ce se întâmplă este, din nou, cam ce s-a întâmplat în timpul Primăverii Arabe, dar în diferite forme, în diferite ţări, după cum vedem în cazul fiecărei situaţii. Din nou, o să spun mereu, nu există o haină care să li se potrivească tuturor. Fiecare ţară are propria conducere, propriul specific. Chiar dacă pentru cei care privesc de la distanţă pare că aşa este tot Orientul Mijlociu şi toate ţările arabe, nu, fiecare are un specific care va apărea la un moment dat. În Algeria sunt demonstraţii paşnice, iar conducerea ţării, în mod înţelept, a ales să răspundă nevoilor oamenilor. Şi cum preşedintele Bouteflika a demisionat, ar trebui să stea calmi şi să discute despre viitorul comun, politicienii şi liderii ţării. De dragul acestei ţări foarte preţioase au un drum foarte lung de parcurs pentru libertate şi este un stat de care au nevoie toate celelalte, inclusiv Europa, să rămână stabil. Despre Sudan, aici au loc demonstraţii. Sunt zvonuri despre o lovitură de stat, dar personal nu am informaţii pentru că nu a apărut nimic nici din partea oficialilor. Nu ştiu unde se va ajunge, dar pentru noi acesta este un vecin direct, este la sud de noi şi în mod categoric avem nevoie de stabilitate în Sudan, respectând ceea ce vor oamenii. Noi nu intervenim în nicio ţară când este vorba despre alegerile oamenilor, dar ne dorim ca lucrurile să se liniştească în mod paşnic, să nu ajungă la statutul de ţară în situaţie de risc, de destabilizare şi distrugere cum am văzut în Siria, în Irak, într-o oarecare măsură şi în Yemen. Nu vrem aşa ceva deloc, nu este în avantajul nimănui, inclusiv lumea întreagă, pentru că cel mai simplu lucru care rezultă din această destabilizare, este migraţia, refugiaţii care se vor împrăştia peste tot în lume şi vom avea această problemă fără soluţie cu tot ceea ce intră la pachet.
În apărarea „democrației originale” din Egipt
Egipt este o ţară stabilă acum, care încearcă să îşi revină după cele două revoluţii prin care a trecut în doar 3 ani. Preşedintele egiptean, Abdel Sisi, este printre cei mai criticaţi lideri din lume, dacă este vorba de respectarea drepturilor omului şi a statului de drept. Iar acum are în vedere schimbări constituţionale prin care vrea să îşi securizeze puterea pe termen lung.
Balazs Barabas: Să revenim la Egipt unde va fi un referendum pentru o nouă Constituţie, care, dacă va fi adoptat, va da puteri preşedintelui Sisi pentru încă 15 ani. În plus, va putea să numească membri ai sistemului de justiţie şi să rămână în continuare şef al armatei. Numiţi acest lucru drept democraţie, când un lider numeşte oameni în sistemul de justiţie, conduce armata şi are şi garanţia de a rămâne la putere pentru 15 ani?
Salah Sadek: Din nou, alegeţi principalele titluri care apar pe internet.
Balazs Barabas: Şi nu sunt reale?
Salah Sadek: Puteţi să-mi spuneţi exact articolele care urmează să fie amendate şi care sunt amendamentele? Cred că nu puteţi, deci ceea ce dvs şi alţii arătaţi, ceea ce mulţi spun ca o prejudecată asupra amendamentelor constituţionale, sunt lucruri zvonite pe internet şi internetul nu este doar în Egipt, România sau SUA, ci are multe interferenţe şi noi toţi ştim asta. Motivul pentru amendamentele constituţionale: orice Constituţie, după o astfel de activitate cum a fost la noi în ţară, două revoluţii în trei ani şi multe mişcări după perioade mari de stagnare, are nevoie de o îmbunătăţire ca să se potrivească şi cu nevoile actuale. Acest lucru este ceva normal. Egipt nu este un exemplu singular în acest sens, multe ţări din lume, multe, multe ţări din lume au trecut prin acelaşi exerciţiu de îmbunătăţire a deciziilor pentru a face faţă noilor realităţi. Aceasta, aţi spus, i-ar da lui Sisi (n.r. preşedintele Egipt), încă 15 ani la putere. Acest lucru depinde de decizia lui de a rămâne în funcţie. Să aibă controlul armatei: el este comandantul suprem al armatei, la propriu. Aceste amendamente i-ar da dreptul să aleagă miniştrii pentru guvern, nu pentru el. Armata care îşi alege liderul nu are parte de numiri politice, deci are deja autoritate, nu are nevoie de adaosuri. Aţi întrebat dacă aceasta este o democraţie sau nu. Ce înseamnă democraţie? Ceva susţinut sau nu de oameni. De aceea avem un referendum şi nu mai suntem acum o ţară în care oamenii sunt timizi şi nu spun ce vor, cu ce sunt de acord şi cu ce nu sunt de acord. Dovada mea pentru acest lucru sunt cele două revoluţii care au avut loc în doar trei ani. Aceste mişcări, aceste revoluţii care au avut loc, au fost împotriva stagnării. Să nu îmi spuneţi că egiptenii, după tot ceea ce au avut de suferit, vor face ce li se spune. Nu. Iar dacă oamenii, majoritatea oamenilor vor alege asta, va fi democraţie. Pentru că vedem în alte ţări, cu diferite alegeri făcute de liderii lor, mulţi oameni nu sunt de acord, dar ei se supun alegerii şi votului majorităţii. Şi la fel va fi şi în Egipt.
Urmăriți emisiunea „Pașaport diplomatic” în fiecare vineri, de la 11:30, și sâmbăta în reluare, după „CinemaTePeca”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
