Ambasador: Polonia şi România ar fi fost printre fondatorii UE, dacă ar fi putut
România şi Polonia au fost despărţite de curentul politicii europene, din cauza diviziunii Europei în timpul Războiului Rece. „Cred că Polonia şi România ar fi fost în mod sigur printre membrii fondatori ai Uniunii Europene, dacă erau în poziţia să ia decizii suverane. Declaraţia a fost făcută de reprezentantul Varşoviei la Bucureşti, Marcin Wilczek, într-un interviu pentru Pașaport diplomatic.
A fost odată un lider de stat care credea că statele din centrul Europei pot fi mai puternice dacă se vor uni. Și ca să-și transforme viziunea în realitate, avea nevoie de un partener. A ales România. Actualul sediu al ambasadei poloneze din București era locul unde mareșalul Józef Piłsudski venea să discute cu politicienii români de dinainte de al Doilea Război Mondial. Omul căruia Polonia îi datorează independența a crezut în țara noastră și în valoarea de durată a unui parteneriat româno-polonez.
Cristina Cileacu: Dle ambasador suntem în faţa ambasadei Poloniei de la Bucureşti unde un personaj foarte important, mareşalul Jozef Pilsudski, a fost cazat. Pe vremea lui, România era un partener foarte important pentru Polonia. Cum putem descrie aceste relaţii în zilele noastre?
Marcin Wilczek: Cred că, pe măsură ce ne apropiem de anul 2019, anul când vom aniversa 100 de ani de relaţii diplomatice, cred că această oportunitate importantă arată că deja de 100 de ani ţările noastre au fost foarte importante una pentru alta. Aţi menţionat perioada de dinainte de război şi cred că a fost o situaţie foarte plină de viaţă, când Polonia şi România au fost foarte apropiate, mareşalul Pilsudski a avut o viziune foarte clară asupra faptului că oamenii din Europa Centrală trebuie să fie uniţi împotriva ameninţărilor comune şi cred că astăzi, într-un fel, chiar dacă suntem evident în Uniunea Europeană şi în NATO, care sunt pilonii prosperităţii noastre şi a cooperării economice, ideea unei cooperări mai apropiate dintre Polonia şi România este în continuare valabilă şi cred că una tot mai recunoscută.
Viziunea mareșalului Piłsudski includea și Turcia. Accesul la Marea Neagră și influența pe care Turcia o avea în Caucaz erau utile. Și în acea epocă Rusia era văzută ca una dintre amenințările serioase pentru statele mai mici.
Cristina Cileacu: Un alt partener important al ţărilor noastre este Turcia şi din când în când miniştrii noştri de externe se întâlnesc să discute despre cum putem lucra împreună. Aţi fost ambasador la Ankara, înainte să veniţi la Bucureşti, deci ştiţi bine acea ţară. Cum credeţi că vom lucra în continuare împreună, având în vedere actuala situaţie politică din Turcia?
Marcin Wilczek: Cred că situaţia politică din Turcia este datorată faptului că ţara trece prin schimbări majore după încercarea de lovitură de stat de anul trecut. Situaţia este, să spunem, volatilă. Schimbările, referendumul care a avut loc şi care a fost câştigat de preşedinte, urmează să fie implementat. Pe de altă parte, diviziunea din ţară a devenit tot mai vie şi mai vizibilă. Dar acestea sunt problemele interne ale Turciei, pe care ar trebui să le depăşim pentru că avem nevoie de acest lucru. Pe de altă parte, Polonia, România şi Turcia sunt situate în partea estică a lumii şi cred că interesele Poloniei, României şi Turciei rămân aceleaşi. Rămâne întrebarea cum vor fi ele rezolvate, dar cum am lucrat în Turcia, aşa cum aţi spus, patru ani ca ambasador şi trei ani înainte de asta, pe postul de consul general, ştiu că Turcia îşi cunoaşte rolul în sfera europeană şi cea vestică şi cred că vom găsi o cale să continuăm această cooperare productivă şi folositoare.
Derapajele tot mai grave ale anumitor lideri estici sunt sancţionate de majoritatea membrilor Uniunii Europene. Premierul Ungariei, Viktor Orban, este cel mai cunoscut în cadrul blocului comunitar pentru poziţiile sale mai degrabă opuse valorilor europene. Politicienii din Polonia au atras şi ei atenţia autorităţilor de la Bruxelles, din aceleaşi motive.
Cristina Cileacu: În Europa sunt voci care compară ţara dvs. cu Ungaria, mă refer la creşterea iliberalismului. Ce credeţi că duce la aceste comparaţii?
Marcin Wilczek: În primul rând cred că aceasta este o opinie nefondată, pe care nu este simplu să o înţelegem. Este un sentiment de insecuritate în Europa, ştim că Europa este în criză, UE este în criză. Această criză este vizibilă să spunem prin Brexit, o ţară mare şi o naţiune mare a UE, un membru important care a decis să părăsească Uniunea, lucru care arată că este un fel de criză. Suntem într-o perioadă de alegeri cruciale în state membre importante, suntem puşi în faţa a diferite opinii politice care au apărut între timp şi care încă nu sunt foarte vizibile, iar anumite mişcări pe care le face guvernul polonez s-ar putea să nu fie prea mult apreciate de anumiţi oameni şi devin elemente inutile ale campaniei politice. Dar aş vrea doar să reamintesc că acest guvern are un mandat puternic democratic şi nimeni nu a pus la îndoială acest mandat şi cred că, aşa cum orice ţară are problemele ei de politică internă, care se rezolvă în interior, şi în mod clar ideile care plutesc în aer nu reflectă realitatea din Polonia.
Toate problemele din ultimii doi ani care au afectat încrederea în Uniunea Europeană au făcut să scadă şi interesul pentru dezvoltarea ei. Asupra acestui aspect încă se mai dezbate la nivelul statelor membre, iar părerile sunt împărţite.
Cristina Cileacu: Aţi vorbit despre alegeri şi mâine vom avea alegeri în Franţa. Indiferent de ceea ce se întâmplă în această ţară, pentru că sunt alegeri importante de asemenea şi pentru viitorul UE, care este ideea polonezilor despre Uniunea Europeană? Să o dezvoltăm sau să o păstrăm aşa cum este şi să încercăm să rezolvăm problemele pe care le are acum?
Marcin Wilczek: Nu cred că aceasta este o alternativă pe care o putem anticipa. Acceptarea de noi membri este una dintre politicile oficiale ale UE. Bineînţeles, este greu să vorbim despre lărgire acum când avem Brexit, dar pe de altă parte este greu pentru mine să anticipez că vom închide uşile celor care vor să se integreze în UE. Bineînţeles, UE ca orice organizaţie mare are propria dinamică, probleme interne şi noi credem de asemenea că rolul UE la nivel global ar trebui să fie cumva impus, dar nu cred că acest lucru este ceva pe care ar trebui să îl facem în primul rând sau în al doilea şi că acestea sunt scenarii pe care nu ar trebui să le implementăm împreună. Nu îmi pot imagina că vom închide uşile în faţa ţărilor din Balcanii de vest sau că nu vom continua integrarea României si Bulgariei în Schengen, de exemplu. Aceste lucruri sunt evidente.
Cristina Cileacu: Membrii estici ai UE par mai hotărâţi să păstreze Uniunea, decât membrii din partea de vest. Cum putem să ne facem vocile mai puternice?
Marcin Wilczek: Cred că noi, cei din centrul şi estul Europei, vedem Uniunea Europeană ca pe una dintre reuşitele generaţiei noastre, a celor care au fost membri ai Pactului de la Varşovia, ai blocului estic, a Uniunii Sovietice, ai vremurilor comuniste. Pentru noi, statutul de membru al Uniunii Europene este un vis îndeplinit. Este ceva la care am visat, pentru care am luptat, ceva pentru care uneori oamenii chiar şi-au dat viaţa şi vedem apartenenţa noastră la UE ca pe sfârşitul unui program care a fost iniţiat acum mult timp. Cred că foarte puţini oameni menţionează acest lucru, dar ar trebui să ne uităm la istorie, la Cortina de Fier şi la faptul că România şi Polonia au fost despărţite de curentul politicii europene, din cauza diviziunii Europei în timpul Războiului Rece. Cred că Polonia şi România ar fi fost în mod sigur printre membrii fondatori ai Uniunii Europene, dacă ar fi fost în poziţia să ia decizii suverane şi ar fi fost ţări independente şi democrate. Deci percepţia asupra UE este diferită în estul Europei, spre deosebire de vestul Europei, unde integrarea s-a făcut de mai de mult şi este văzută ca pe ceva firesc.
Ziua de 10 aprilie 2010 a însemnat un moment de cotitură pentru politica poloneză. Avionul în care se afla o delegaţie oficială condusă de preşedintele ţării la acea vreme, Lech Kaczynski, s-a prăbuşit pe teritoriul Rusiei. Chiar dacă autorităţile ruse continuă să spună că nu au avut nicio implicare în acest tragic accident, situaţia nu este încă închisă.
Cristina Cileacu: Ce spuneţi despre recentele declaraţii ale procurorilor polonezi, care spuneau că ruşii au fost implicaţi în accidentul de la Smolensk, din 2010, în care şi-a pierdut viaţa fostul dvs preşedinte Lech Kaczynski şi alţi 95 de oameni? La ce să ne aşteptăm mai departe?
Marcin Wilczek: Cred că este o întrebare pentru procurori. Sunt detalii care apar în ancheta încă în derulare şi sperăm că vom avea explicaţii finale pentru această dramă traumatizantă care a avut loc şi care a ucis atâţia oameni, inclusiv preşedintele şi soţia sa care mergeau spre comemorarea ofiţerilor ucişi la Katyn de ruşii de la NKVD în timpul războiului.
Cristina Cileacu: Dar fratele fostului preşedinte, Jaroslaw Kaczynski, a făcut declaraţii şi mai dure şi a spus că Vladimir Putin şi fostul premier Donald Tusk au fost de asemenea implicaţi în acest accident.
Marcin Wilczek: Nu pot comenta declaraţiile lui şi nici contextul în care au fost date. Cred că pur şi simplu procurorii au nevoie de timp şi de acces la toate informaţiile de care au nevoie, de înregistrările din turnul de control, care să-i ajute să clarifice această situaţie.
Ideea mareşalului Jozef Pilsudski de a uni statele din Europa centrală şi de est revine în actualitate. Intermarium este proiectul pe care polonezii vor să îl dezvolte, alături de ceilalţi membri europeni din zonă.
Cristina Cileacu: Dacă ne întoarcem puţin spre politica internă a ţării dvs, ce puteţi să îmi spuneţi despre proiectul Intermarium? Este un proiect care vrea să folosească trei mări mari, Adriatica, Baltica şi Marea Neagră. Despre ce este vorba?
Marcin Wilczek: Este un proiect care implică membri ai UE şi membri ai NATO, deci este ceva pe care noi îl considerăm util pentru a dezvolta cooperarea din regiunea noastră, pentru a o ajuta să aibă mai multă vizibilitate şi pe de altă parte, când vezi cum a mers şi merge procesul de integrare, vedem că partea noastră de Europa a fost mai degrabă orientată spre vest, că s-a concentrat pe construcţia de drumuri, de axe de infrastructură, că am preferat să ne legăm regiunea de vest. Lucru care este bineînţeles logic şi util.
Acum, la 20 de ani de la integrarea în UE este timpul, oamenii noştri au descoperit că în regiune se poate face mai mult şi infrastructura nu este suficientă. Legăturile economice nu sunt ajutate de calitatea slabă a infrastructurii care leagă Polonia de Slovacia, Ungaria, România. Cred că dacă ne uităm pe hartă, de la graniţa de nord a României până la graniţa de sud a Poloniei sunt 120 de km. Dar, ca să străbaţi aceşti 120 de km ai nevoie de ceva mai mult decât puţine ore şi o călătorie plină de neprevăzut, dacă mergi cu maşina. Dacă vrei să mergi cu trenul de la Bucureşti la Varşovia, durează 26 de ore şi trebuie să schimbi trenul la Budapesta.
Ca să vă arăt cum cresc legăturile şi cât sunt de importante, este faptul că liniile aeriene poloneze, LOT, zboară de 3 ori pe zi de la Bucureşti la Varşovia şi de 6 ori pe săptămână de la Cluj la Varşovia. Oamenii călătoresc, oamenii umblă, primesc informaţii din diferite locuri din România că polonezii îi vizitează, că românii merg în Polonia, fie cu afaceri sau de plăcere. Chiar am fost ieri la Bran şi erau 15 autocare cu turişti polonezi, doar la Bran. Dacă vin la Bran, înseamnă de asemenea că merg şi la Bucureşti, că se duc în Deltă, că merg la Cluj şi că vizitează ţara. Ar trebui să îmbunătăţim infrastructura, ca să dezvoltăm relaţiile interumane, dar de asemenea şi să vedem afacerile că merg mai bine şi la preţuri reduse.
Cristina Cileacu: Putem spune că acest proiect este legat mai degrabă de infrastructură?
Marcin Wilczek: Este un proiect de economie şi infrastructură. Ideea de bază este să îmbunătăţim conexiunile din regiune, economice şi cele de infrastructură. Cred că în Polonia am început deja construcţia unui drum expres, care leagă Polonia de Slovacia şi mai departe de Ungaria şi România. Am condus, când am venit din Varşovia la Bucureşti cu maşina, 18 ore, asta înseamnă că am fost nevoit să mă opresc undeva peste noapte în timpul călătoriei. Dar sper că atunci când voi pleca din Bucureşti la Varşovia, voi conduce mult mai puţin şi poate fără să mă opresc undeva peste noapte.
Cristina Cileacu: Şi noi sperăm la acelaşi lucru... Ne-am început discuţia aminitind de memoria mareşalului Jozef Pilsudski şi aţi vrut să îmi arătaţi ceva legat de personalitatea lui, aici la Bucureşti.
Marcin Wilczek: Într-adevăr. Vă rog.
Cristina Cileacu: Dle ambasador, m-aţi adus în parc să văd un monument. Este un momument dedicat mareşalului Jozef Pilsudski.
Marcin Wilczek: Este un loc special în Bucureşti pentru toţi polonezii. În primul rând în acest parc avem un monument dedicat lui Jozef Pilsudski, pe care l-am menţionat deja, care a fost un mare admirator al României, un mare prieten al României şi un mare gânditor, strateg, care a vazut cooperarea polonezo-română ca un element important al independenţei şi stabilităţii celor două state înainte de război. Este de asemenea un loc special pentru polonezi în Bucureşti, pentru că suntem aproape de strada Polonă şi tot în zonă este strada Jozef Pilsudski, deci este un loc din Bucureşti cu accente poloneze.
Aş vrea să vă arăt cât de des venea în România, este foarte neobişnuit pentru un şef de stat să vină într-o ţară de patru ori în timpul mandatului său. A murit în 1935, era foarte bolnav nu se putea mişca. Activitatea lui s-a diminuat după 1932, dar după cum vedeţi, a vizitat România destul de des. A fost în Bucureşti, dar a fost şi la Sinaia. Acest om de stat a făcut posibil ca Polonia să reapară din nou pe harta Europei.
Cristina Cileacu: Credeţi că relaţiile româno-poloneze vor ajunge vreodată să fie la fel de călduroase ca în vremea maresalului Pilsudski?
Marcin Wilczek: Căldura şi afecţiunea sunt acolo. Un ambasador vorbeşte rar despre afecţiune în relaţii, pentru că de regulă oamenii vorbesc despre interese, dar este o simpatie reciprocă între popoarele noastre, văd mulţi turişti polonezi care vizitează România, un lucru în plus pe lângă contactele oficiale. Oamenii noştri de afaceri investesc în România şi avem investiţii poloneze de jumătate de miliard de euro în România şi vedem şi investitori români care merg în Polonia.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
