Yusra Mardini, înotătoare din echipa olimpică a refugiaţilor: „Pentru mine, înotul este o pasiune, este viaţa mea, este totul. E ceva ce nu poţi explica. Este în adâncul sufletului”.
Yusra Mardini a plecat anul trecut cu sora ei mai mare Sarah din Siria în Libia şi în Turcia, de unde au luat o barcă spre Grecia. La jumătatea drumului spre insula Lesbos, barca s-a stricat, iar tinerele au fost nevoite să înoate trei ore în Marea Egee până la mal.
Yusra Mardini: „Eram 20 de oameni pe barcă. După o jumătate de oră, motorul s-a oprit. Am pierdut tot. Mai aveam doar tricoul şi pantalonii de pe mine. Îmi pierdusem şi şlapii”.
Yusra şi sora ei au pornit-o spre Germania, unde au ajuns după 25 de zile. Trimise într-un centru de refugiaţi din Berlin, tinerele siriene i-au povestit unui translator că sunt înotătoare de performanţă şi că vor să-şi continue cariera sportivă.
Yusra Mardini: „I-am spus că suntem înotătoare, pe unde am fost şi ce am făcut. El s-a mirat, nu m-a crezut. I-am jurat şi l-am rugat să ne găsească un club. Ne-a găsit un club, ne-am dus acolo, ne-au văzut tehnica şi ne-au acceptat”.
Yusra s-a antrenat din greu luni de zile şi a reuşit să obţină un loc în echipa refugiaţilor la Jocurile Olimpice de la Rio.
Sven Spannekrebs, antrenorul Yusrei: „M-a inspirat de prima dată. Este directă şi foarte concentrată. Ideal pentru un antrenor. Să faci parte din prima echipă a refugiaţilor este ceva special. Uneori cred că e ceva istoric”.
Yusra a învăţat repede limba germană şi şi-a făcut şi prieteni. Vrea să fie un exemplu şi pentru alţi refugiaţi.
Yusra Mardini: „Vreau să-i reprezint pe toţii refugiaţii pentru că vreau să demonstrez că după chin şi furtună vin şi zile bune. Aş vrea ca oamenii să nu renunţe la visele lor.”
Visul tinerei din Siria este să se califice şi la Jocurile Olimpice de la Tokio, din 2020.