Pe măsură ce Italia începe să relaxeze restricțiile, rezidenții unora dintre cele mai sărace cartiere din Napoli își împărtășesc poveștile despre cicatricile lăsate de pandemie asupra orașului lor. Restaurantele și parcurile se redeschid, pot avea loc înmormântări cu un număr redus de participanți și unele afaceri sunt reluate. Dar, blocarea activității din cauza noului coronavirus a lăsat răni adânci într-o țară care avea deja probleme economice.
BBC a stat de vorbă cu câțiva oameni din Napoli ale căror vieți au fost schimbate, poate, ireversibil.
„Mai întâi a fost urgență din cauza virusului și apoi urgență socială”.
„Mai rău decât asta este moartea”.
„Deja nu mai avem nimic. Tot ce ne-a rămas sunt foamea, boala și înfometarea”.
„Să spună că nu putem deschide deloc pentru mine a echivalat cu pierderea vieții, pentru că munca este viața mea”.
Napoli este un oraș cu un astfel de spirit. Dar aici, ca și în restul Italiei, cea mai lungă carantină din lume din cauza pandemiei și-a spus cuvântul. Restricțiile sunt relaxate, dar suferința nu e.
Mark Lowen, reporter BBC: „Veniți și uitați-vă aici, este una dintre inițiativele sociale care au apărut aici. Dacă ai hrană de donat, o pui în coș, dacă ți-e foame și ai nevoie, iei mâncare gratuit din acest coș. Solidaritate cu multă distanțare socială.”
„Încercăm să compensăm, să găsim o soluție temporară pentru a umple golul lăsat de guvern. Statul a fost absent de aici, pentru că încă se organiza. Birocrația nu permite ca ajutorul să ajungă direct la oameni. Dacă totul merge bine, ne-am putea reveni într-un an. Dar, între timp, cum să trăim?”
„A fost devastator pentru noi ca și pentru toată lumea. A fost picătura care a umplut paharul. În general, soțul meu lucrează la negru, cu banii în mână. Eu lucrez legal ca menajeră în mai multe case, dar, din nefericire, soțul meu, nu. Nu câștigăm nimic. Eu nu am mai lucrat de la începutul lui martie, i-am spus proprietarului că pot plăti doar jumătate din chirie luna aceasta, dar tot m-a amenințat. Va fi foarte dificil și obositor să ne revenim”.
Restaurantele precum pizzeriile, toate afacerile unde sunt angajați mulți oameni vor avea nevoie de timp pentru a deschide.
„Mă numesc Teresa Iorio, fac pizza, am câștigat două campionate de pizza, nu am putut lucra timp de trei luni din cauza acestei urgențe prin care au trecut Italia și lumea. Astăzi nu redeschid, pentru că trebuie să mă organizez. Este o zonă de birouri, dacă oamenii nu vin la muncă, nu pot lucra. Impactul a fost enorm, pentru că din asta trăiesc.
Asta este viața mea. Deschid obloanele dimineața și câștig bani pentru sora mea, pentru nepoata, pentru mine, ca să trăim”.
Reporter BBC: „Dacă nu puteți redeschide deloc ce va însemna pentru dumneavoastră?”
„Ar fi mai bine să mor, pentru că mi-ar ucide toate visele pentru care mi-am sacrificat viața. Pentru mine personal, ar însemna să-mi pierd viața, pentru că viața mea este munca”.
Mark Lowen, reporter BBC: „Unele dintre cele mai sărace zone din Napoli sunt, desigur, și cele mai dure. Ne îndreptăm către o zonă din oraș numită Scampia, care are adevărate probleme sociale și mergem acolo cu poliția pentru a ne face o idee în privința modului în care carantina i-a afectat pe cei din pătura de jos a societății”.
"Se face trafic de droguri, se fură, era de așteptat în aceste vremuri de criză."
Reporter BBC: "A crescut infracționalitatea în timpul carantinei?"
"Da, da, mult! În fiecare zi se fac arestări, în fiecare zi, pentru că tinerii nu au de muncă. Chiar și copiii încearcă să facă trafic de droguri și să fure mașini. Poți să-i condamni? În curând, nu vom mai putea să ne uităm la TV, pentru că vom fi nevoiți să-l vindem".
Reporter BBC: "Cum vă cheamă?"
"Pe mine? Filomena. Nu putem continua așa, înnebunim aici".
Reporter BBC: "Reușiți să supraviețuiți?"
"Am riscat totul pentru a supraviețui. Deja nu mai avem nimic. Ne-au oprit din a munci, au închis tot. Ce a mai rămas? Să murim de foame? Asta nu e viață!"
Mark Lowen, reporter BBC: „Aceasta regiune, Campania, este una dintre cele mai sărace din Uniunea Europeană. Italia iese din carantină, dar a lăsat atât de multe cicatrici aici. Pentru oamenii care trăiesc într-o astfel de sărăcie, nu se vor schimba multe”.
Redactare G.M.