Video Locuitorii care au mai rămas în Mariupol trăiesc un coșmar nesfârșit: „Tot ce mi-a mai rămas sunt lacrimile”

De două luni, viața locuitorilor din Mariupol a devenit un adevărat coșmar. Rușii bombardează orașul în fiecare zi, fără să-i intereseze ce clădiri atacă și pe cine ucid. Cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet, oamenii cer ajutor și își aduc aminte de vremurile când războiul nu era o realitate.

Incendiu puternic într-un bloc din Sectorul 3 al Capitalei. Două persoane au fost evacuate

O femeie ar fi furat produse medicale dintr-un spital din Capitală. Acestea erau apoi vândute de soțul ei în cabinete stomatologice

Cazul băiatului mort în Spitalul din Târgu-Jiu: Noi informații contrazic apărarea chirurgului de gardă

Protest: Haka în Parlamentul Noii Zeelande. Membrii maori întrerup votul pe un proiect de lege ce amenință drepturile indigene

Momentul în care un tramvai din Timișoara sare de pe linii și ajunge pe trotuar. Din primele informații, de vină ar fi fost vatmanul

Români exploatați și transformați în sclavi în Ungaria de un grup infracțional format tot din români. Cum își păcăleau victimele

Vremea se schimbă radical din weekend. Când vom avea temperaturi de 16°C

Un tramvai din Timișoara a sărit de pe linii și a ajuns pe trotuar. Imagini surprinse după incident

Stâlpul prăbușit peste un tramvai din București a fost remontat, dar cu susul în jos

„Am nevoie de ajutor. Nu-mi pot folosi picioarele și am nevoie de ajutor. Acum, stau aici, abandonată și dorm la subsol. Am avut o casă foarte frumoasă, un apartament bun. Acum nu mai am niciun apartament. Nu mai am nimic. Sunt singură. Nimeni nu mă poate ajuta”, povestește o bătrână din Mariupol.

„Aceasta este casa mea sau ce a mai rămas din ea după bombardament. Totul este distrus. Am rămas fără adăpost. Nu am unde să merg. Nimic, nu a mai rămas nimic. Totul a dispărut”, spune o femeie stând lângă niște ruine.

Oamenii care au mai rămas în Mariupol trăiesc în condiții inumane. Nu mai au curent electric, gaze, iar alimentele și apa potabilă sunt limitate. Mulți dintre ei nu au putut pleca din cauza bombardamentelor, așa că trăiesc de la o zi la alta cu teama că nu vor supraviețui.

„Spuneți-mi, cui ar trebui să-i mulțumim pentru ce s-a întâmplat? Era atât de necesar să bombardeze populația civilă, să folosească astfel de bombe? Rușii sunt niște fanatici sălbatici. Nu au nicio rușine, nu au bun simț sau control. Nu au nimic. Au lăsat oamenii dintr-un bloc întreg fără adăpost și sunt oameni bătrâni”, spune un locuitor din Mariupol care stă afară pe o bancă lângă un bloc în ruine.

„A fost înfricoșător, foarte înfricoșător. Încă nu pot zâmbi. Tot ce mi-a mai rămas sunt lacrimile”, mărturisește o femeie care gătește afară, sub cerul liber, pe o plită improvizată lângă peretele unui bloc bombardat.

Întregul Mariupol, cândva un oraș cochet pe litoralul Mării Azov, continuă să fie atacat de soldații Moscovei. Din cei aproximativ 500 de mii de locuitori au mai rămas 100 de mii. 

Totuși, în ciuda situației dramatice, luptătorii retrași la uzina siderurgică Azovstal continuă să reziste în fața inavadatorilor și cântă imnul național cu mândrie și cu speranța că, în cele din urmă, vor învinge.

Sâmbătă, după multe încercări eșuate, 20 de civili care se adăposteau în uzina Azovstal din Mariupol, aflată sub asediul forțelor ruse, au reușit să fie evacuați și vor primi îngriirile de care au nevoie. Oficialii ucraineni spun că e vorba de femei și copii. Sute de persoane sunt însă în continuare în fabrica bombardată constant de ruși. 

Pe de altă parte, un consilier municipal spune că autoritățile ruse intenționează să îi aducă înapoi pe ucrainenii deportați în Rusia, ca să reconstruiască orașul.

Editor : Luana Pavaluca