La un an de la moartea lui Prigojin, Putin este din nou umilit (Politico)

În urmă cu un an, un avion care îl transporta pe Evgheni Prigojin a explodat în aer, ucigându-i pe toți cei aflați la bord. Greșeala fatală a șefului mercenarilor Wagner a avut loc cu două luni mai devreme, când a ordonat oamenilor săi să mărșăluiască asupra Kremlinului și a crezut că poate scăpa nepedepsit.

Deși lovitura de stat a eșuat, rușii au fost martorii unui lucru inimaginabil: o provocare la adresa autorității lui Vladimir Putin din partea unuia dintre oamenii săi de încredere.

Un an mai târziu, rușii sunt din nou confruntați cu ceea ce, înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, ar fi fost de neconceput. La Kursk, trupele străine au intrat în Rusia pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial, în cadrul unei ofensive ucrainene surprinzătoare, provocând fuga a aproximativ 133.000 de persoane, scrie POLITICO.

Confuzie, aproape panică

„Există un sentiment general de confuzie”, a declarat pentru POLITICO Vladimir, un rezident din Kursk care a cerut să rămână anonim din motive de siguranță. „Care se poate transforma în panică în orice moment”.

Deși este prea devreme pentru a spune cum se va desfășura situația din Kursk, incursiunea - la fel ca lovitura de stat a lui Prigojin - a făcut o “gaură” în promisiunea Kremlinului față de rușii obișnuiți că războiul împotriva Ucrainei nu îi va afecta.

În ambele cazuri, realitatea a scos la iveală minciuna Moscovei, care susține că deține controlul total.

Cu toate acestea, consecințele politice pentru Putin ar putea să nu fie atât de imediate pe cât ne-am aștepta.

S-ar putea să nu știm niciodată în ce măsură rușii l-ar fi susținut pe Prigojin dacă acesta nu și-ar fi întrerupt rebeliunea în iunie anul trecut. Dar mesajul său, conform căruia conducerea militară a Rusiei conduce țara la dezastru, a avut în mod clar un mare impact.

Atunci, locuitorii orașului Rostov-on-Don din sud s-au grăbit să îl întâmpine pe Prigojin și pe oamenii săi ca pe niște eroi. Din păcate pentru Kremlin, unii propagandiști și figuri politice cheie au rămas tăcuți pe măsură ce Prigojin se apropia de Moscova, iar reacția forțelor de ordine a fost suspect de târzie.

În ultimul an, Kremlinul a luat măsuri pentru a recâștiga controlul.

În primul rând, o epurare pe scară largă a Ministerului Apărării din Rusia pare a fi menită să îi liniștească pe unii dintre ultranaționaliștii care împărtășeau disprețul lui Prigojin față de cadrele militare de vârf ale țării, precum și să insufle o nouă disciplină și teamă în rândul celor care s-ar putea gândi să încalce gradele.

Fostul ministru al apărării Serghei Șoigu, care a fost una dintre principalele ținte ale criticilor frecvente ale lui Prigojin, a fost mutat la Consiliul de Securitate. Alții au fost mai puțin norocoși, mai mulți înalți funcționari fiind arestați și inculpați în cadrul unei anchete în curs privind corupția.

Noul șef al apărării este Andrei Belousov, un tehnocrat care, potrivit analiștilor, deși este bun la calcularea cifrelor, nu are experiența și carisma necesare pentru a reprezenta o amenințare politică sau militară pentru Putin.

Acest lucru îi permite președintelui rus să controleze mai bine armata, avându-l alături pe Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General.

Între timp, pe măsură ce războiul a escaladat, mașina de propagandă a Rusiei a profitat de fiecare ocazie pentru a arăta că, așa cum a avertizat Putin când a lansat „operațiunea militară specială” în februarie 2022, NATO vrea să invadeze Rusia, incursiunea de la Kursk fiind dovada supremă.

Mesajul este că, totuși, cu cât amenințarea este mai mare, cu atât rușii ar trebui să rămână mai uniți și că cei care nu o fac, precum Prigojin, sunt trădători.

Șters din memorie

„Prigojin a avut o contribuție considerabilă în lupta împotriva naționaliștilor ucraineni”, a declarat vineri Vladimir Dzhabarov, un senator rus, citat de postul rusesc News.ru. „Dar în timp de conflict, șeful unui grup de mercenari nu are dreptul să comită un astfel de act”, a adăugat el.

Cu toate acestea, majoritatea presei ruse au ignorat pur și simplu aniversarea morții lui Prigojin, ca parte a unui efort general al Kremlinului de a șterge numele său din memoria publică.

Dar se pare că unii ruși nu au uitat.

Vineri, mulți au adus flori și lumânări la mormântul său din Sankt Petersburg și la memoriale improvizate în întreaga Rusie.

În Rusia de astăzi, acest lucru este echivalent cu un act de sfidare.
Subtextul a fost cel mai clar în orașul Novosibirsk din Siberia, unde susținătorii lui Prigojin i-au adus un omagiu domnitorului războiului într-un loc dedicat victimelor represiunii din era sovietică.

Subtextul a fost cel mai clar în orașul Novosibirsk din Siberia, unde susținătorii lui Prigojin i-au adus un omagiu domnitorului războiului la un loc dedicat victimelor represiunii din era sovietică

Oricât de nepotrivit ar fi să îl comparăm pe Prigojin, care a tolerat tortura și execuțiile extrajudiciare, cu victimele lui Stalin, mulți dintre susținătorii săi îl văd ca pe cineva care a fost ucis pentru că a spus adevărul puterii.

Vineri, mai mulți bloggeri au reluat o veche teorie a conspirației conform căreia Prigojin ar putea fi de fapt încă în viață.

Este un semn că „există încă oameni care doresc să se alinieze cu el și cred că le reprezintă interesele”, a scris antropologul Alexandra Arkhipova.

De asemenea, sugerează că eșecurile Rusiei în război nu se traduc automat într-o dorință de mai multă democrație în rândul rușilor, ci, cel puțin în unele cercuri, ar putea alimenta o dorință pentru o conducere mai autoritară.

Între timp, Putin urmează o schemă familiară care pare rezervată crizelor.
Președintele a stat departe de zona de frontieră afectată și, în schimb, a călătorit în Azerbaidjan.
Când, în sfârșit, a abordat criza de la Kursk, la șase zile după incursiunea inițială, a transferat responsabilitatea restabilirii ordinii asupra subalternilor săi și a dat vina pe Occident.

Minimalizând importanța a ceea ce se întâmplă, Putin a folosit cuvântul „situație” pentru a se referi la ceea ce se întâmplă. În același timp, el a făcut pe darnicul, promițând să acorde o compensație suplimentară de 15.000 de ruble (145 de euro) pentru cei care au fost forțați să fugă din Kursk.

Va fi suficient?

„Cei care susțineau războiul au acum sentimentul că au fost trădați”, a declarat Vladimir, locuitor din Kursk. „Dezamăgirea domnește”.

Cu toate acestea, astfel de sentimente nu au tins să se traducă direct în critici la adresa Kremlinului sau a lui Putin. De fapt, apelurile publice la Putin din partea locuitorilor din Kursk arată că mulți încă îl văd pe președinte drept salvatorul lor, mai degrabă decât cauza problemelor lor.

Cu toate acestea, lovitura de stat a lui Prigojin a arătat că loialitatea percepută este superficială. Și că, atunci când sunt chemați să îl apere pe Putin și sistemul său, rușii ar putea reacționa cu o ridicare pasivă din umeri.

Indiferent cât de fermă pare strânsoarea Kremlinului, episodul Prigojin a fost „o pată stânjenitoare pe biografia lui Putin, care i-a pătat grav imaginea”, a scris analistul politic Abbas Galliamov.

Având în vedere că alte evenimente atrag acum atenția, acțiunile lui Prigojin ar fi putut să dispară din memoria oamenilor.

Dar, a adăugat Galliamov, „când va veni timpul, își vor aminti”.

Editor : S.S.