Începe Summitul pentru climă COP26. Cu ce mandat merge Klaus Iohannis la Glasgow
Duminică începe la Glasgow conferința ONU privind schimbările climatice, COP26. Timp de două săptămâni, între 31 octombrie și 12 noiembrie, peste 120 de lideri de stat și delegații din aproximativ 200 de țări, experți climatici și activiști de mediu vor participa la discuțiile legate de viitorul planetei și modul în care pot fi combătute problemele de mediu pentru a limita creșterea temperaturii medii globale la sub 1,5 grade Celsius față de perioada preindustrială. Summitul global COP26 este considerat cel mai important eveniment dedicat climei organizat după Acordul Climatic de la Paris din 2015, însă nu este încă foarte clar în acest moment dacă va exista și un acord ferm post-COP pentru ca schimbările climatice să fie controlate. Digi24.ro a stat de vorbă cu doi dintre experții de mediu care au participat în trecut la mai multe evenimente COP și înțeleg procesul de tranziție energetică către o economie verde.
COP (Conferința părților) reprezintă o Conferință a ONU dedicată subiectului schimbărilor climatice, care a căpătat la nivel global din ce în ce mai multă atenție. Evenimentul din acest an, COP 26, ar fi trebuit să se desfășoare în perioada 9-19 noiembrie 2020, însă din cauza restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19 a fost amânat cu un an. Acest summit climatic reprezintă un moment istoric pentru Scoția, țara gazdă, având în vedere că politicile publice ecologice au început să fie tot mai vizibile în discuția tranziției energetice, devenind o prioritate națională pentru guvernul scoțian din Holyrood, Edinburgh. De altfel, Scoția reprezintă unul din puținele cazuri în Europa unde un partid verde (Scottish Greens) face parte dintr-un coaliție politică aflată la guvernare.
Mizele COP26
Acest COP este deosebit de important deoarece e un test al pregătirii țărilor de a prezenta angajamente noi și mai ambițioase în vederea combaterii schimbărilor climatice.
În perioada premergătoare COP26, multe țări au prezentat noi angajamente, detaliind contribuțiile lor la efortul global de a atinge obiectivele climatice; zeci de țări, precum și întreaga Uniune Europeană, s-au angajat să îndeplinească obiectivul unui bilanț zero al emisiilor nete.
Atingerea unui nivel net al emisiilor de CO2 egal cu zero până în 2050 și păstrarea posibilității limitării încălzirii globale la 1,5 grade Celsius
Țărilor li se cere să prezinte obiective ambițioase de reducere a emisiilor pentru 2030, care să se alinieze la atingerea unui nivel net al emisiilor de CO2 egal cu zero până la jumătatea secolului.
Pentru a îndeplini aceste obiective ambițioase, țările vor trebui, de exemplu, să:
- accelereze eliminarea treptată a cărbunelui;
- reducă defrișările; încurajeze investițiile în energie regenerabilă;
- accelereze trecerea la vehicule electrice
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Măsuri de adaptare pentru a proteja comunitățile vulnerabile și habitatele naturale
Clima se schimbă deja. La COP26 trebuie să se lucreze împreună pentru a permite și încuraja țările să: protejeze și să-și reface ecosistemele; construiască sisteme de apărare, sisteme de avertizare, agricultură rezilientă și infrastructură rezistentă pentru a evita pierderea locuințelor, mijloacelor de trai și chiar a vieții.
Mobilizări financiare
Pentru a se îndeplini obiective de atenuare și adaptare la schimbările climatice, țările dezvoltate trebuie să își îndeplinească promisiunea de a mobiliza cel puțin 100 de miliarde de dolari în finanțare climatică pe an.
Colaborări eficiente
Nu se poate face față schimbărilor climatice decât luptând împreună. Astfel, la COP26 trebuie: finalizat Acordul de la Paris (regulile detaliate care fac deplin operațional Acordul de la Paris); accelerate acțiunile de combatere a crizei climatice prin colaborarea dintre guverne, întreprinderi și societatea civilă.
România va fi reprezentată la Glasgow de președintele Klaus Iohannis și de mai mulți miniștri din Guvern.
În cadrul Summitului Liderilor Mondiali, Președintele Iohannis va susține Declarația Națională din partea României. Declarațiile naționale dau tonul pentru negocierile mai tehnice care urmează la COP26 pe parcursul celor două săptămâni.
Potrivit informațiilor obținute de Digi24.ro, declarația Națională a României din acest an evidențiază rolul oamenilor și al naturii în combaterea schimbărilor climatice. Este centrată pe mobilizarea forței naturii și a potențialului fiecăruia dintre noi de a lupta împotriva schimbărilor climatice. Declarația reflectă și abordarea integrată pe care România o propune în procesul de combatere a schimbărilor climatice.
Un complex de măsuri poate oferi soluția la schimbările climatice: soluții bazate pe natură în procesul de captare a carbonului, tehnologii verzi care să reducă emisiile din sectorul energetic și industrial, schimbarea comportamentului prin conștientizarea și educarea cu privire la problematica schimbărilor climatice.
Klaus Iohannis va participa la evenimente în format multilateral mai restrâns pe tema soluțiilor bazate pe natură, va avea întâlniri bilaterale pentru a discuta în ce măsură soluțiile digitale pot sprijini agenda climatică, pentru a discuta educația pentru climă și mediu sau rolul tehnologiilor noi în reducerea de emisii în sectorul energetic și al transportului.
Care sunt obiectivele României
Menținerea vie a țintei de 1,5 grade Celsius - România va susține la COP26 poziția comună a UE
UE încurajează contribuții ambițioase, promovează cea mai înaltă ambiție posibilă și transmite un mesaj politic puternic, clar și orientat spre acțiune pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris, concentrându-se pe accelerarea reducerii emisiilor în acest deceniu.
Președintele Iohannis va reitera determinarea României de a respecta angajamentele prevăzute prin Acordul de la Paris.
Angajamentul față de ținta europeană de reducere a emisiilor cu 55% pentru 2030
UE și statele sale membre și-au asumat printre cele mai ambițioase contribuții naționale în vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris.
UE și-a asumat obiectivul de realizare a neutralității climatice în Uniune până în 2050. În plus, UE s-a angajat și la reducerea emisiilor interne nete de gaze cu efect de seră cu 55% față de 1990 până în anul 2030.
România, în calitate de membră a Uniunii Europene, se angajează să contribuie la efortul UE. România va evidenția creșterea angajamentelor interne ale UE prin pachetul legislativ Fit for 55, anunțat în 14 iulie 2021 și aflat în plin proces de dezbatere și negociere.
România va sublinia importanța respectării în continuare a principiilor care au ghidat până în prezent politicile UE în domeniul schimbărilor climatice, respectiv echitate, solidaritate, flexibilitate și integritate de mediu.
Regulile de operaționalizare a Acordului de la Paris
UE și România susțin că la COP26 vor trebui să se depună toate eforturile pentru finalizarea regulilor de operaționalizare a Acordului de la Paris (ex. cadrul de transparență; mecanismele internaționale de piață și alinierea duratelor de angajament). E necesară continuarea dezvoltării și consolidării cadrului instituțional pentru regimul internațional al climei.
România sprijină obținerea de progrese în implementarea prevederilor Acordului de la Paris. Participarea și contribuția fiecărei țări sunt esențiale pentru consolidarea răspunsului global la amenințarea schimbărilor climatice și atingerea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris. De asemenea, România sprijină pregătirea implementării angajamentelor asumate de țări.
Măsurile de adaptare
UE și România vor accentua importanța adaptării ca element central al unei politici ambițioase în domeniul climei. Nu trebuie neglijată legătura dintre acțiunile de atenuare și adaptare: cu cât emisiile de gaze cu efect de seră sunt reduse mai mult, cu atât vor fi necesare mai puține acțiuni de adaptare. În același timp, recunoaștem necesitatea de a intensifica eforturile de adaptare într-un mod urgent, pentru a limita impactul schimbărilor climatice deja vizibil. Schimbări care generează inundații, alunecări de teren, secetă, creează un teren propice pentru incendiile de vegetație. De altfel, România contribuie la limitarea acestor efecte în cadrul unor inițiative și misiuni internaționale, precum cea desfășurată în această vară în Grecia pentru a limita incendiile de vegetație.
Pământul este mai cald astăzi cu cel puțin un grad Celsius față de era preindustrială, iar proiecțiile pe viitor arată că planeta se va încălzi până în 2100 într-un ritm accelerat, cu valori cuprinse între 1,5 grade Celsius și 4 sau chiar 5 grade Celsius.
Această incertitudine este dată în principal de politicile pe care le vor lua guvernele lumii pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, încălzirea globală va fi mult mai puternică pe continente, iar România nu va fi ocolită. Deja temperatura din țara noastră este cu 2,4 grade Celsius mai mare decât acum 60 de ani.
Potrivit Roxanei Bojariu, președinte al consiliului științific în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, până în anul 2100 în România:
- Temperatura va crește în mediu pe întreg teritoriul țării, aceste creșteri nu vor fi însă uniforme.
- Va avea mai puține zile cu ploi, însă în zilele cu ploaie precipitațiile vor fi abundente.
- Se va reduce drastic a grosimea stratului de zăpadă.
- Va avea o creștere a numărului de fenomene extreme.
- Va avea în continuare 4 anotimpuri, caracteristicile acestora se pot schimba însă.
De asemenea, în mediul urban schimbările climatice vor exacerba efectele fenomenului numit insula de căldură urbană, ce deja afectează mari orașe precum Bucureștiul.
Dezbaterile din cadrul COP26 vor avea loc în jurul promisiunilor făcute în 2015, când aproape 200 de lideri mondiali au semnat Acordul Climatic de la Paris și și-au asumat să:
- încetinească impactul schimbărilor climatice
- dezvolte planuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră
- adopte măsuri care să limiteze creșterea temperaturii medii globale la 2 grade Celsius sau, ideal, sub 1,5 grade Celsius
- implementeze măsuri de adaptare la impactul schimbărilor climatice
- dezvolte planuri de adaptare la pierderi cauzate de dezastre climatice
- asigure că statele dezvoltate vor oferi sprijin financiar și tehnologic statelor sărace și vulnerabile în lupta împotriva schimbărilor climatice
Jucătorii globali înainte de summitul de la Glasgow
- SUA - au promis să-și dubleze contribuția în țările cu venituri mici și medii
- China - a anunțat încetarea finanțării cărbunelui de peste mări
- Turcia - a ratificat Acordul de la Paris privind clima
- Rusia - plan de emisii zero până în 2060, însă până atunci se va juca cu robinetul de gaz.
Ce lideri vor participa la COP26
Președintele SUA Joe Biden, premierul britanic Boris Johnson, premierul scoțian Nicola Sturgeon, Prințul Charles, premierul israelian Naftali Bennett, premierul australian Scott Morrison, președintele turc Tayyip Erdogan, președintele francez Emmanuel Macron, premierul canadian Justin Trudeau, premierul italian Mario Draghi, președintele columbian Ivan Duque, premierul suedez Stefan Lofven, președintele Elveției Guy Parmelin, președintele sud-coreean Moon Jae-in, alături de mulți alții șefi de stat sau de guvern se află pe lista participanților, conform publicației The Scotsman.
Alături de aceștia vor lua parte la discuții și cardinalul Pietro Parolin, reprezentant al Vaticanului, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, precum și tânăra activistă de mediu Greta Thunberg sau naturalistul britanic Sir David Attenborough.
Marii absenți la întrunirea considerată cel mai mare eveniment climatic de la Acordul de la Paris din 2015 sunt Xi Jinping, președintele Chinei (cel mai mare emițător de dioxid de carbon din lume), și președintele rus Vladimir Putin. În schimb, atât Moscova cât și Beijingul vor fi reprezentate la COP26 la nivel de miniștri, China chiar trimițându-l în Scoția pe cel mai bun specialist în domeniul climatic pe care îl are, Xie Zhenhua, și care a fost reactivat recent de Partidul Comunist Chinez după o pauză de trei ani.
Ce este COP și ce puteri are pentru a schimba abordarea țărilor în ceea ce privește schimbările climatice
În urmă cu 30 de ani, între 28 martie și 7 aprilie 1995, a avut loc la Berlin, în Germania, prima conferință COP. La invitația ONU, liderii mondiali de la acea vreme s-au întâlnit pentru a lua împreună o decizie privind schimbările climatice, semnând o convenție prin care să se angajeze că vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
De atunci, toate țările - numite „părți”, de unde și prescurtarea COP de la „conferința părților” - care au semnat Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) s-au întâlnit în fiecare an ca să discute despre eventuale progrese și despre provocările pe care le-au întâmpinat, exceptând anul pandemic 2020.
La întâlnirile COP, reprezentanții națiunilor care au convenit asupra cadrului se reunesc pentru a negocia modalități de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de a reduce efectele mortale ale schimbărilor climatice.
Deși scopul Conferinței ONU constă în conștientizarea la nivel global a problemelor de mediu și în promovarea cooperării între națiuni, puterile sale sunt limitate în mai multe privințe, inclusiv cele financiare, tocmai din cauza complexității subiectului schimbărilor climatice.
Un expert climatic care a participat la câteva COP-uri în trecut a povestit pentru Digi24.ro ce se întâmplă, de fapt, în cadrul conferinței ONU pentru schimbări climatice.
„În fiecare an, înainte de de sărbătorile de iarnă, avem un eveniment global important despre care ne place să vorbim în anticiparea gândurilor bune de Crăciun sau de Anul Nou. Acest eveniment e marea conferință climatică, COP-ul, și se ocupă cu menținerea apocalipsei pe agenda publică. Mulți vor să facă din el un eveniment zvelt, progresist, care să ne schimbe modul de viață într-un an și să ne facă ecologiști de serviciu.
De fapt, în esența lui, COP-ul e o conferință la care participă cei mai anoști lideri de guvern, miniștri și diplomați din lume. În mare parte, este un ghiveci de politicieni care încearcă să împace capitalismul-dezastru cu însăși atmosfera Terrei care an de an se îmbogățește cu și mai multe gaze cu efect de seră. Toată tevatura asta anuală face parte din procesul pe care eu îl numesc ONU-sian, adică e foarte greoi, care cere mult timp și resurse, și, de cele mai multe ori, rezultatul se cheamă statu-quo sau, mai aproape de noi, schimbarea e cam aceea din discursul lui Farfuridi”, spune Raul Cazan, cofondator și președinte al organizației 2Celsius, o organizație europeană de mediu.
Miza reuniunii din acest an este considerată foarte mare și la fel de importantă precum cea de la Paris. COP26 reprezintă tocmai ocazia ca liderii lumii să acționeze împreună și rapid pentru a limita creșterea temperaturii și schimbările climatice.
Uniunea Europeană, cel mai mare contribuitor la finanțarea internațională a combaterii schimbărilor climatice, a adoptat în vară Legea europeană a climei, care conferă caracter obligatoriu obiectivelor climatice ale UE de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 și de a reduce emisiile cu cel puțin 55 % până în 2030.
Deși președintele chinez și cel rus nu participă la COP26, premierul Indiei, Narendra Modi, care conduce țara aflată pe locul trei în topul statelor campioane la emisii de gaze cu efect de seră, s-a angajat să participe la summitul COP26. La fel ca alți lideri de țări aflate în topul poluatorilor, și el va fi supus presiunii de a se angaja să reducă mai rapid emisiile și să stabilească o dată limită pentru a atinge neutralitatea carbonului, o țintă pe care Xi Jinping a stabilit-o deja pentru 2060, spre surprinderea tuturor.
În raportul grupului interguvernamental de experți al ONU însărcinat cu evaluarea riscurilor asupra încălzirii globale (IPCC), catalogat drept „Cod roșu pentru umanitate”, oamenii de știință au avertizat la unison că omenirea trebuie să reducă emisiile de aproximativ la jumătate până în 2030 și că acest efort trebuie făcut în comun.
Numai că sunt unele țări, precum Australia, care au precizat că vor susține planuri mult mai puțin ambițioase decât, de pildă, Canada, Japonia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană și chiar China. Dintre țările dezvoltate, toate, cu excepția Noii Zeelande, au obiective semnificativ mai ambițioase decât Australia de reducere a emisiilor până în 2030.
Organizația Greenpeace susține că summitul COP26 este primul summit global în care statele vor trebui să prezinte ținte ambițioase de reducere a emisiilor și planuri care să dovedească parcursul prin care le vor atinge.
„COP26 E relevant pentru că acesta e ultimul deceniu în care omenirea mai poate să evite cele mai devastatoare efecte ale încălzirii globale: dezastre naturale de neimaginat, creșterea nivelului mării și pierderea covârșitoare a biodiversității. Este, totodată, o oportunitate unică de a crea o economie mai puternică și echitabilă la nivel global. Cu cât guvernele amână mai mult să acționeze concret și benefic, cu atât va fi mai dificil ca procesul de combatere a schimbărilor climatice să devină un succes”, se arată într-un comunicat al Greenpeace.
Pentru a menține temperaturile globale sub acea limită de 1,5 grade Celsius, fiecare stat trebuie să renunțe la proiectele bazate pe combustibili fosili și la arderea cărbunelui. Țările dezvoltate trebuie să ofere suport financiar celor vulnerabile pentru a face același lucru și pentru a le ajuta în fața impactului schimbărilor climatice.
Greenpeace susține că este crucial să existe un acord în privința tuturor problemelor de mediu, dar pentru ca COP26 să devină un real succes, decidenții politici trebuie să își concretizeze promisiunile cu planuri, politici și investiții reale.
COP26, un summit cu multe semnale de alarmă
La începutul acestei săptămâni, Patricia Espinosa, secretarul executiv al Convenţiei-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), a declarat că la momentul actual este în joc stabilitatea țărilor și obiectivele la care s-au angajat acestea, iar un eșec al discuțiilor la summitul COP26 de la Glasgow ar putea conduce la noi conflicte și haos în multe regiuni ale planetei.
La rândul său, Alok Sharma, președintele COP26 a declarat că „ceea ce încercăm să facem aici, la Glasgow, este în realitate foarte dificil și categoric mult mai dificil decât ce s-a realizat la Paris, pentru că negocierea se poartă pe mai multe niveluri”.
„Ceea ce au realizat liderii lumii la Paris a fost extraordinar, a fost un acord-cadru, dar o mare parte dintre normele detaliate au fost lăsate pentru mai târziu. E ca şi cum am fi la un examen şi au mai rămas doar întrebările cele mai dificile, iar noi nu mai avem foarte mult timp şi examenul se va termina într-o jumătate de oră”, a descris preşedintele COP26 mizele summitului.
Totodată, prim-ministrul britanic Boris Johnson a spus înainte de reuniunile G20 și COP26 că liderii lumii trebuie să acționeze direct și rapid împotriva schimbărilor climatice, pentru că „civilizația se poate prăbuși asemenea Imperiului Roman antic dacă nu sunt luate măsuri”.
De asemenea, naturalistul britanic David Attenborough a avertizat liderii mondiali că va fi prea târziu pentru lupta împotriva schimbărilor climatice în cazul în care summitul ONU privind clima organizat în Scoţia nu va avea succes, precizând în același timp că naţiunile mai bogate au o responsabilitate morală de a acţiona.
Ce s-a întâmplat la COP-urile din trecut
Raul Cazan a povestit care au fost marile succese ale reuniunilor anterioare al ONU, cunoscute drept COP-uri.
„Reuniunile anterioare ale COP au condus la crearea Protocolului de la Kyoto (1997), un tratat internațional în care multe țări au convenit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. A fost cel mai ambițios tratat climatic înainte ca Acordul de la Paris să fie negociat la COP21. La reuniunea COP de la Paris din 2015, aproape 200 de națiuni s-au angajat să ia măsuri semnificative pentru a limita schimbările climatice la 2 grade Celsius de încălzire sau mai puțin. Întâlnirile ulterioare ale COP s-au concentrat pe detalierea Acordului de la Paris, iar COP26 va continua să lucreze pentru atingerea obiectivelor tratatului.
În decembrie 2015 eram la Le Bourget, lângă Paris, în clădirea în care Acordul urma să fie semnat. Din nefericire, mă aflăm la doi pereți distanță de sala mare în care Laurent Fabius a dat cu ciocănelul verde în masă. Gestul solemn al ministrului de externe francez, vizibil extenuat, distribuit pe sute de monitoare în tot complexul COP-ului cu numărul 21, a fost urmat de un răcnet în crescendo, aplauze, fluierături, Christiana Figueres, Al Gore, Francois Hollande aplaudând vehement și agitându-și pumnii în aer ca la o finală de Cupă Mondială”, povestește Raul Cazan.
„Diavolul stă în detalii”
Legat de cum măsurăm succesul sau eșecul angajamentelor climatice și care este combinația adecvată de finanțare publică și privată pentru a îndeplini angajamentul unui stat, dar și ce facem cu privire la transparență, Raul Cazan a spus că „Diavolul chiar e în detalii.”
„O mare problemă se ascunde în mecanismele de piață. La 7 ani de la Protocolul de la Kyoto, Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) intra în vigoare și începea creditarea globală a carbonului. Au fost multe tranzacții bancare sau creditare pentru “aer cald” care nu făceau decât să ascundă scurgerile de carbon, adică pentru activitate industrială din lumea dezvoltată se transferau producția și emisiile în altă parte a globului la care se adăugau și niște credite de carbon. Apoi diverse speculații cu aceleași credite combinate cu eliberarea de prea multe permise a făcut prea des din CDM o schemă pentru “băieți deștepți”. Modul de măsurare și de calculare a emisiilor a fost mereu un ghimpe în coasta UNFCCC, iar piețele carbonului mereu complică treaba. De aceea, taxarea emisiilor companiilor ar fi cea mai simplă soluție în ciuda aparenței socialiste care îi sperie pe marii jucători din business global.
La COP-ul de la Marrakesh, din 2001, a apărut și mecanismul LULUCF (utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură), care lua în calcul absorbanții de carbon (carbon sinks), adică capacitatea pădurilor sau mlaștinilor de a reține carbonul, dar și aceea de a extrage CO2 din atmosferă în procesul de fotosinteză sau, în termeni climatici, generarea de emisii negative ori biosechestrarea carbonului. Pentru tona de carbon eliminată astfel un credit de carbon”, a punctat Raul Cazan.
O mică revoluție și un mare punct de inflexiune
„La COP-ul desfășurat în 2009 la Copenhaga rămâne în istoria recentă ca cel mai mare flop diplomatic în ce privește clima. De acolo a plecat și planul de a inova dreptul internațional public cu un tip de acord cu totul nou, diferit de clasicul tratat multilateral, în care să nu fie stipulate obligații clare și termeni stricți,ci ținte autoimpuse într-un fel de competiție a ambițiilor de reducere a emisiilor între statele părți. Astfel, în Acordul de la Paris dispar obligații seci precum cele stipulate, de exemplu, în Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon din 1987 (intrat în vigoare în 1989) și care obligă părțile să reducă gazele fluorurate în termeni foarte ritoși. Sub Acordul de la Paris avem „contribuții determinate la nivel național” (NDC) care, deși pun o mare presiune de ordin moral asupra statelor părți, lasă mult spațiu echivocului.
COP-ul din 2010, care s-a desfășurat la Cancun în Mexic, a fost un mare punct de inflexiune. Atunci, reducerea emisiilor a devenit la fel de importantă precum adaptarea la schimbările climatice și s-au pus bazele finanțărilor rapide pentru proiecte de adaptare în țările în curs de dezvoltare. Acestea sunt mereu p sursă de scandal între participanții la COP-uri. Evident, nu putem compara emisiile Olandei cu cele ale Burkinei Faso. Însă, efectele schimbărilor climatice lovesc mai tare statul african, deci e o chestiune de justiție globală constă în a finanța statele sărace din zone afectate și care trebuie să se adapteze urgenței climatice. În același timp, există mereu riscul ca fondurile să ajungă în conturile unor dictatori siniștri sau în buzunarele unor oligarhi omnipotenți în state extrem de corupte”, a explicat Raul Cazan.
Care este contextul unui COP
Mulți membri ai societății civile sunt acolo pentru a oferi expertiză și contribuții asupra procesului de negociere și pentru a motiva un rezultat pozitiv, remarcă Raul Cazan.
„Înaintea fiecărei reuniuni COP, părțile decid problemele majore care trebuie negociate. În cadrul întâlnirii propriu-zise, Conferința Părților lansează negocierile și apoi le închide, iar în cele două săptămâni dintre acestea vor avea loc cinci sau șase întâlniri simultan pentru a discuta subiectele atribuite. Cele mai mari și mai importante întâlniri au loc într-o sală imensă în care toate țările au cel puțin două locuri, cu spațiu în jurul marginilor sălii pentru observatori. Există, de asemenea, întâlniri mai mici, cu mai puține locuri pentru observatori și unele care sunt limitate doar la delegații de țară. Unele sesiuni sunt difuzate pe web sau intern la televizoare, în timp ce altele nu.
Eu personal am asistat la o serie de întâmplări amuzante. Am văzut oameni mergând pe podea într-un costum murdar de urs polar pentru a evidenția pierderea habitatului pe măsură ce gheața polară se topește. Am văzut un om îmbrăcat într-un costum înnegrit de Moș Crăciun pentru a sublinia faptul că cărbunele este cel mai murdar combustibil.
De asemenea, asistat la decernarea mai multor premii negative numit Fosila zilei, care sunt oferite de Rețeaua de Acțiune pentru Climă din care și ONG-ul pe care îl conduc face parte. Astfel, în fiecare zi unui negociator de țară care face cel mai inutil comentariu sau obiecție în timpul întâlnirilor primește acest premiu. De-a lungul timpului, SUA a câștigat o mulțime de Fosile. Premiul are tot sensul din lume, pentru că unele discursuri sunt atât de goale de conținut încât, în contrapartidă, cel cu meandrele concretului și sinergia faptelor ar fi de o profunzime marc-aureliană.
Odată cu întâlnirile COP, există evenimente secundare în care oamenii vorbesc despre munca lor și despre cum au rezolvat o anumită problemă legată de schimbările climatice”, a mai transmis Raul Cazan.
Cât de pregătită este România pentru COP26
Laura Nazare, coordonatoarea campaniei de tranzitie energetica la Bankwatch România, susține că „urgența climatică în România este tratata superficial de către politicieni și autorități”.
„Pe de o parte, România își arată sprijinul pentru atingerea neutralității climatice, însă continuă să susțină industria combustibililor fosili, nu ia măsuri coerente pentru protecția biodiversității, iar măsurile pentru combaterea poluării aerului în orașe încă se lasă așteptate. România nu are o strategie pentru combaterea și adaptarea la schimbările climatice, deși acestea se produc într-un mod tot mai accelerat și sunt vizibile deja la nivel național (ex. deșertificare, indundații severe, creșterea nivelului de precipitații și a temperaturii medii anuale). La nivel European, decidenții au înțeles că pentru limitarea efectelor schimbărilor climatice este nevoie de un cadru de reglementare ambițios, dar și de resurse financiare considerabile pentru sprijinirea acestor eforturi. Obiectivele climatice și energetice europene pentru 2030 și 2050 sunt instituite tocmai pentru a intensifica lupta împotriva schimbărilor climatice. Atingerea obiectivului de neutralitate climatică și implicit limitarea schimbărilor climatice nu vor fi posibile în lipsa unui efort colectiv și susținut la nivel național și european”, a explicat Laura Nazare pentru Digi24.ro
La rândul său, expertul climatic Raul Cazan susține că îi este greu să-și dea seama în mod clar care este politica climatică a României, pentru că ambiguitatea este similară altor politici publice românești.
„În perspectiva COP-ului de la Glasgow, Ministerul Afacerilor Externe a declarat că România „s-a alăturat luptei împotriva schimbărilor climatice și sprijină implementarea priorităților în domeniu la nivel regional, internațional și global”.
Chiar și așa, România se află pe locul 30 în Indicele de performanță al schimbărilor climatice (CCPI) 2021 elaborat de Germanwatch, NewClimate Institute și Climate Action Network - la care și 2Celsius a participat. Anul trecut, România era pe locul 24. Studiul spune că, în ciuda potențialului mare în sectorul energiei regenerabile din România, „politicile slabe de sprijin, combinate cu inconsecvențele legislative, continuă să contracareze o tranziție către o energie curată”.
Continuă spunând că România „nu se îndreaptă în direcția bună” când vine vorba de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a consumului de energie”, mai spune Raul Cazan.
Aceasta mai explică și care este norocul României. „Avem însă norocul istoric de a fi membri UE și Uniunea negociază în numele tuturor membrilor la COP. Iar UE e un leader în politicile internaționale de mediu. E foarte important acest leadership. Astfel, UE își arată angajamentul față de multilateralism în relațiile internaționale. Își formează, totodată, și o identitate particulară, dar mai ales exportă norme de mediu și creează astfel regulile de bază ale jocului.
Bine, trebuie să reținem un detaliu important. UE este parte a negocierilor la COP-ul climatic, dar nu e o parte per se - subiecții de drept internațional rămân statele membre. Acum, la COP26, UE va merge cu gândul de a exporta Pactul Verde European. Cu alte cuvinte, Europa vrea să fie primul continent neutru din lume din punct de vedere climatic. Pentru a realiza acest lucru, s-a angajat să reducă emisiile cu cel puțin 55% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990. Odată cu European Green Deal, strategia de creștere a UE, Europa face pași concreți către o economie decarbonizată. Această transformare a economiei și a societăților europene nu numai că va contribui la reducerea emisiilor, ci va stimula și inovarea și investițiile, va crea mai multe locuri de muncă și va stimula creșterea economică”, subliniază expertul climatic, care mai punctează și faptul că România va participa activ la contribuția europeană pe componenta de mediu cu 21 miliarde de euro.
Tranziția energetică a României către sursele de energie regenerabile
În contextul crizei energetice actuale, Laura Nazare a explicat ce face România pentru a accelera tranziția energetică: „În ciuda potențialului național considerabil privind producerea energiei din surse regenerabile, autoritățile naționale nu au intesificat eforturile pentru dezvoltarea durabilă a acestui sector. Din 2016, odată cu finalul schemei de sprijin pentru promovarea energiei regenerabile și atingerea obiectivului 2020 de 24% pondere a energiei regenerabile în consumul final brut de energie, investițiile în noi capacități au stagnat. În prezent nu există un sistem de sprijin coerent pentru creșterea ponderii regenerabilelor în mixul de energie, iar măsurile identificate în documente strategice, care ar determina reconstrucția sectorului, întârzie să fie implementate.
La momentul actual, sectorul energiei regenerabile din România are nevoie în primul rând de un climat investițional stabil și o predictibilitate crescută a cadrului legislativ. Însă, desigur, nu e nevoie doar de mecanisme de suport, ci și de accelerarea investițiilor în modernizarea, extinderea și creșterea nivelului de digitalizare a rețelelor electrice, care în momentul de față nu mai pot prelua în mod adecvat capacități suplimentare de energie regenerabilă, precum și sprijinirea investițiilor în sisteme de stocare a energiei. Acestea pot conduce la o integrare mai eficientă a energiei produse din aceste surse. Așadar, investițiile în interconexiuni, sisteme inteligente de transport, stocare și gestionare a cererii de energie trebuie să fie prioritizate.
În ceea ce privește creșterea prețului la energie, România a luat doar măsuri pe termen scurt de subvenționare a producători și consumatorilor, tratând mai degrabă efectele decât cauzele. În continuare decidenții mizează pe gaz pentru rezolvarea problemei, deși gazul este cel care a produs-o. Energiile regenerabile sunt cele mai ieftine din piață și ar trebui considerate o primă soluție pe termen lung. Nu am auzit deloc acest lucru în discursul autorităților române”.
De asemenea, aceasta a mai vorbit și despre angajamentele climatice ale României.
„În 2021 România a stabilit că va renunța la cărbune până în 2032, un pas crucial pentru tranziția energetică. Din păcate este planificat ca o mare parte din cărbune să fie înlocuit cu gaz fosil, logică care contravine ideii de tranziție energetică și protecției climei, gazul fiind de asemenea o sursă de emisii de gaze cu efect de seră. Pe de altă parte, există planuri pentru investiții masive în regenerabile, însă acestea trebuie să fie susținute de dezvoltarea rețelei de transport, stocare și digitalizare, care se află la un nivel scăzut în România.
Mai mult decât atât, investițiile în cercetare, dezvoltare și inovare sunt practic inexistente la nivel național, iar dezvoltarea acestui segment ar putea genera soluții concrete pentru o decarbonizare reală. Evident, în lipsa unui cadru legislativ și investițional predictibil și stabil, succesul procesului de decarbonizare este limitat”, a mai precizat Laura Nazare, coordonatoarea campaniei de tranzitie energetica la Bankwatch România.
Totodată, aceasta mai spune că tranziția energetică va fi făcută abia pe jumătate dacă procesul de decarbonizare va implica trecerea unităților de producere a energiei pe bază de cărbune la cele pe bază de gaz fosil.
„Prioritatea autorităților trebuie să fie în principal în diminuarea efectelor negative sociale și economice ale tranziției de la cărbune și accelerarea investițiilor în energie regenerabilă și eficiență energetică. În ceea ce privește sectorul clădirilor, renovarea parcului de clădiri și implementarea măsurilor de eficiență energetică trebuie intensificate. Resurse financiare există, însă este nevoie și de creșterea capacității administrative pentru atragerea și utilizarea lor într-un mod durabil și coerent.
Pe lângă aceste aspecte ce țin mai mult de domeniul energetic, eforturile autorităților trebuie să se îndrepte și către implementarea de urgență a acțiunilor pentru protecția biodiversității, pentru managementul eficient al ariilor naturale protejate, dar și instituirea și aplicarea unor măsuri coercitive serioase pentru cei care aduc atingere mediului înconjurător. Implementarea acestor măsuri trebuie să se realizeze de urgență”, mai spune Laura Nazare.
În timp ce alte surse intră în teren ca să joace, energia nucleară urmează să fie lăsată pe banca de rezervă la COP26
În aceeași idee a taxonomiei investițiilor ecologice, România se află și în grupul statelor iubitoare de energie nucleară, susține Raul Cazan.
„Inutil de spus că emisiile reduse ale Franței se datorează ponderii mari a nuclearului în mixul energetic al țării. Franța obține mai mult de două treimi din electricitate din energie nucleară, ceea ce îi oferă cele mai scăzute emisii față de orice altă economie majoră. Această abordare este în contrast puternic cu Germania, unde nuclearul generează 11% din energie, în timp ce combustibilii fosili reprezintă 44%, din care 24% cărbune.
Energia nucleară are mari susținători în UE. Franța, evident, Slovacia și Finlanda construiesc noi centrale, iar planuri nucleare în diferite stadii de pregătire sunt în Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria și chiar și la noi, în România. Însă anxietatea față de energia nucleară este încă mare după dezastrul de la Fukushima, dar și legată de evenimente din prezent, precum construirea în Belarusul condus de Lukashenko a unei centrale nucleare la 20 km de frontiera cu Lituania.
Alte țări ar vrea să ia în considerare reactoarele mici modulare (SMR), o tehnologie futuristă, atunci când vor deveni disponibile. În cazul în care Comisia Europeană o consideră o sursă de energie curată într-o taxonomie modificată, ar fi posibil ca state de-a dreptul împotriva energiei nucleare, precum Italia, să ia în vizor construirea de mini-reactoarele (SMR-uri).
La COP26, vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans va face publicitate Pactului Verde European în forma sa actuală, deci nuclearul (și pentru România) rămâne în expectativă”, a mai spus cofondatorul 2Celsius.
Cât de rapid se pot adapta industriile poluante din România la trendul ecologic
Laura Nazare crede că industriile poluante din România pot să se adapteze trendului ecologic și să tindă spre decarbonizare completă dacă autoritățile naționale vor stopa subvenționările pentru continuarea business as usual al acestor activități.
„Vedem deja că acest lucru este posibil, unul din cei mai mari producători de oțel a anunțat că vrea să devină neutru climatic până în 2030, producătorii de cărbune încep să instaleze fotovoltaic. România trebuie să elaboreze instrumente și să pună la dispoziția tuturor sectoarelor economice resurse legislative și financiare pentru reducerea amprentei de carbon. Așadar, fără un semnal coerent către decarbonizare din partea autorităților, tranziția ecologică a acestor industrii poluante nu se va realiza în ritmul potrivit”, susține activista de mediu.
Laura Nazare mai spune că România trebuie să își concentreze eforturile pe decarbonizarea reală a economiei.„Asta înseamnă prioritizarea investițiilor în energie regenerabilă și stocare, susținerea cooperativelor/prosumatorilor/comunităților descentralizate de energie, investiții în eficiență energetică, accelerarea măsurilor de protecție a biodiversității și a acțiunilor de limitare a efectelor schimbărilor climatice. Decarbonizarea nu înseamnă trecerea de la un combustibil fosil la altul și nici pomparea de resurse financiare într-o industrie scumpă, cu beneficii de mediu îndoielnice”, evidențiază coordonatoarea campaniei de tranzitie energetica la Bankwatch România.
Aceasta a mai subliniat că summitul COP26 e un moment de cotitură pentru că ne aflăm în ultimul deceniu în care mai putem face ceva pentru a evita efectele devastatoare ale încălzirii globale, precizând în același timp că, acum, mai mult ca oricând este nevoie să redefinim modul în care folosim și producem energia, producem și consumăm bunuri și cum protejăm biodiversitatea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
