Franţa - trei copii din zece nu trăiesc într-o familie ”tradiţională”

Aproape trei copii din zece (29%) nu trăiesc într-o familie ”tradiţională” în Franţa, adică nu locuiesc alături de cei doi părinţi biologici ai lor, potrivit unui studiu publicat luni de INSEE (Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, n.r.), care a evidenţiat numeroasele configuraţii familiale existente în această ţară europeană, informează AFP, citat de News.ro.

În Franţa metropolitană trăiau 13,7 milioane de copii în 2011, dintre care 9,8 milioane (71%) locuiau în familii ”tradiţionale”, adică alături de cei doi părinţi biologici ai lor, fără să aibă fraţi vitregi şi nici surori vitrege. Însă 2,4 milioane dintre ei (18%) trăiau în familii monoparentale, iar 1,5 milioane dintre ei (11%) în familii recompuse - alcătuite din adulţi care au divorţat şi apoi s-au recăsătorit.

Dintre copiii care trăiesc în familii recompuse, 530.000 locuiau alături de cei doi părinţi şi de fraţii lor vitregi sau surorile lor vitrege, iar 950.000 trăiau alături de un singur părinte biologic şi de un părinte adoptiv.

În total, 3,4 milioane de minori - reprezentând un sfert din total - locuiesc în principal alături de un singur părinte, iar 900.000 de copii locuiesc, de asemenea, parţial, alături de celălalt părinte.

Prin schimbarea rezidenţei, aceşti copii pot să modifice în anumite momente configuraţia familială a căminului în care locuiesc.

Dintre 9,8 milioane de copii care trăiesc într-o familie ”tradiţională”, 140.000 împărţeau în anumite momente locuinţa cu fraţii lor vitregi şi surorile lor vitrege care veneau să locuiască alături de ei pentru anumite perioade.

În sens invers, 530.000 de copii trăiesc în familii recompuse, alături de ambii părinţi şi de copiii provenind din relaţiile anterioare ale adulţilor. Între 90.000 şi 120.000 dintre ei trăiesc în familii ”tradiţionale” atunci când fraţii lor vitregi şi surorile lor vitrege pleacă să locuiască alături de celălalt părinte.

Multirezidenţa adulţilor poate să modifice, de asemenea, pentru perioade parţiale de timp, configuraţia familială a minorilor.

De exemplu, 80.000 de copii trăiesc în principal cu un singur părinte, chiar dacă cei doi părinţi ai lor formează un cuplu, în cazurile în care cei doi părinţi nu locuiesc împreună.

Această configuraţie ”atipică” poate fi explicată prin alegerea adulţilor de a nu locui împreună, printr-o distanţă geografică determinată de motive profesionale sau poate să vizeze familiile de imigranţi atunci când unul dintre părinţi a rămas în ţara de origine.

În acest caz, familia monoparentală devine în anumite momente ”tradiţională”, atunci când al doilea părinte se alătură domiciliului familial.

În ceea ce îi priveşte pe adulţi, 330.000 de părinţi - dintre care 290.000 de taţi - trăiesc în majoritatea timpului singuri şi, apoi, în familii monoparentale, în perioadele în care copiii lor vin să locuiască alături de ei. În această situaţie se află 490.000 de minori.

Aproximativ 810.000 de părinţi (580.000 de taţi şi 230.000 de mame) declară că au cel puţin un copil minor care nu locuieşte niciodată alături de ei. În această situaţie se înscriu 850.000 de copii minori care nu locuiesc niciodată alături de tatăl lor şi 320.000 de copii care nu locuiesc niciodată alături de mama lor.

Dintre cei 770.000 de adulţi care locuiesc alături de copiii noilor parteneri de viaţă ai lor, unul din cinci (20%) nu au deocamdată copii biologici.