„Acest foc arde de 4.000 de ani și nu s-a stins niciodată. Nici chiar ploaia, zăpada, vântul nu îl sting”, spune spune Alieva Rahila, ghid turistic la versantul Yanar Dag.
Efect secundar al rezervelor abundente de gaze naturale ale țării, care uneori se ajung la suprafață, Yanar Dag este unul dintre numeroasele focuri alimentate din subteran și care i-au fascinat și înspăimântat pe oameni de-a lungul mileniilor.
Exploratorul venețian Marco Polo a scris despre fenomenul misterios când a trecut prin Azerbaidjan în secolul al XIII-lea. Alți comercianți de pe Drumul Mătăsii au adus veștile despre flăcări în călătoriile lor prin alte țări.
Acesta este motivul pentru care țara și-a câștigat supranumele de „țara focului”.
Astfel de focuri au fost numeroase în Azerbaidjan, dar pentru că au dus la o reducere a presiunii gazului în subteran, interferând cu extracția comercială a gazelor, majoritatea au fost stinse.
Yanar Dag este unul dintre puținele exemple rămase și poate cel mai impresionant.
La un moment dat, a jucat un rol cheie în vechea religie zoroastriană, care a fost fondată în Iran și a înflorit în Azerbaidjan în mileniul 1 î.Hr.
Pentru zoroastrieni, focul era o legătură între oameni și lumea supranaturală și un mediu prin care se pot dobândi înțelegerea și înțelepciunea spirituală. Este purificator și susține viața și este o parte importantă a ritualului religios.
Astăzi, cei mai mulți turiști care ajung la Yanar Dag vin mai degrabă pentru spectacol decât pentru împlinire religioasă.
Experiența este cea mai impresionantă noaptea sau iarna. Când ninge, fulgii se dizolvă în aer fără să atingă pământul, spune Rahila.