Jurnaliștii CNN au ajutat un fost translator al armatei americane să se apropie de aeroportul din Kabul, când bărbatul și familia sa pierduseră aproape orice speranță. A fost încercarea vieții sale pentru afganul care în câteva zile a trecut de la deznădejde cruntă și spaimă la fericire extremă.
De mai bine de o lună, sute de mii de afgani fug de talibani. Când a căzut Kabulul, singura salvare pentru ei a rămas aeroportul, dar drumul până acolo s-a dovedit un infern și pentru mulți a fost, din păcate, chiar ultimul drum. Alții au reușit, după ce au trecut prin spaima vieții lor.
„Nu vreau să fiu omorât de talibani. Ne vor tăia capetele, dacă îmi găsesc ascunzătoarea. Vă rog, ajutați-ne!”, a fost apelul disperat, făcut printre hohote de plâns, al lui Abdul Rashid Shirzad, un translator afgan de 34 de ani, care a lucrat pentru armata americană.
Dosarul său dovedește că era extrem de apreciat de soldații americani și primea rapoarte pozitive. Totul s-a schimbat când a picat un test poligraf și i-a fost respinsă viza specială pentru Statele Unite. Atunci a început și coșmarul său, pentru că știa că odată cu revenirea talibanilor vor începe iar răzbunările, execuțiile sumare.
Un alt translator identificat de jihadiști a fost, de altfel, târât din casă și executat chiar în fața familiei sale și a vecinilor. Pentru Abdul, era clar. Intrarea talibanilor în Kabul înseamna că a venit momentul să dispară din raza lor de acțiune.
„Ne îndreptăm spre aeroport, sperăm să reușim și să supraviețuim. Acolo este o mașină a talibanilor, cea cu steag alb. El este Ali Akbar, chiar acolo este soția mea. Eu sunt Abdul, el este Ali Abbas și dincolo este Ali Omid” - așa își prezenta familia Abdul Rashid Shirzad într-o înregistrare pe care o făcea în mașină, în drum spre aeroport.
La aeroport, era haos. Mii și mii de alți afgani încercau să treacă de filtre. „Acolo este poarta păzită de infanteriștii marini. Nu e nicio șansă să intrăm”, spune Abdul.
De două ori a încercat familia lui Abdul să intre pe aeroport. N-a fost chip să se apropie, iar teama de a fi recunoscuți de talibani i-a făcut să bată în retragere. Au fost momente de cumplită disperare.
„De ce uită soldații americani de noi? După tot ce am făcut pentru ei? Câte sacrificii am făcut. De ce ne lasă în urmă?”, s-a întrebat Abdul Rashid plângând.
Șansa lui Abdul a venit însă de la jurnaliștii CNN, pe care îi cunoscuse în trecut. În ciuda riscurilor enorme, când au primit aprobarea să plece spre aeroport, reporterii au strecurat familia translatorului dincolo de filtrele talibanilor. Au trecut și de soldații britanici, dar când să răsufle liniștiți, americanii i-au respins din nou. Ca să vă dați seama cât de complicată este verificarea unor solicitanți de azil, au fost zeci de apeluri între Kabul, Londra, Hong Kong, Virginia Beach și Atlanta. Într-un final a venit aprobarea...
„Suntem în terminalul aeroportului! Am reușit! Suntem atât de fericiți!” - a izbucnit Abdul Rashid Shirzad în momentul reușitei.
Abia după două zile familia translatorului a putut decola de la Kabul lăsând în urmă infernul din Afganistan. După o escală în Golful Persic, a venit și anunțul așteptat: „A bătut cineva la ușa noastră și ne-a spus: Împachetați tot ce aveți, aveți avion acum! Eram așa de încântați, încă nu știm exact ce destinație avem... Avionul aterizează la Washington, suntem așa de aproape de final. Suntem așa de fericiți”, a mărturisit Abdul Rashid Shirzad.
Abdul, soția lui și cei trei băieți sunt acum în siguranță. Translatorul și-a revăzut și colaboratorii militari cu care nu se mai întâlnise de 9 ani. Departe de răzbunarea talibanilor, Abdul are un singur gând: el și familia lui sunt cei mai norocoși din lume.
Editor : Luana Pavaluca