Lupta decisivă a Ucrainei pentru Donețk. Situația de pe frontul din Prokovsk, unde „inamicul nu se deranjează să-și evacueze răniții”

Soldații ruși trimiși să ia cu asalt pozițiile ucrainene au ajuns la un cimitir, în mijlocul ruinelor satului Mîhailivka. De sus, dronele spion ucrainene observau tot. Un soldat a dispărut sub un copac. Un altul a alergat spre o magazie afectată de loviturile obuzelor. La un centru de observare, maiorul Oleksandr Fanagey a murmurat câteva cuvinte. Aceasta este scena cu care reporterul The Guardian Luke Harding își începe relatarea de pe frontul din Pokrovsk, Ucraina.

Câteva secunde mai târziu, o dronă kamikaze ucraineană a lovit un rus în mișcare. Un flux video în direct a arătat că acesta a supraviețuit, cu răni la piciorul stâng. Soldatul s-a târât pe spate către un petic de iarbă și a încercat să scoată un bandaj dintr-un rucsac verde. „Va muri cu siguranță”, a prezis Fanagey. „Inamicul nu se deranjează să-și evacueze răniții”, își continuă reporterul britanic relatarea.

De ce e importantă cucerirea Pokrovsk

La sfârșitul lunii trecute, unitățile înaintate rusești au capturat o mină chiar lângă Mîhailivka, în regiunea Donetsk din estul Ucrainei. Mini-avansul lor a făcut parte dintr-o ofensivă rusă de amploare. Aceasta a început în februarie cu capturarea Avdiivika. Scopul: extinderea controlului asupra unei fâșii înguste în interiorul teritoriului ucrainean și cucerirea orașului Pokrovsk, aflat la 18 km distanță.

Pokrovsk este o bază logistică și un important nod de transport pentru forțele armate ale Ucrainei. Aici se intersectează mai multe linii rutiere și feroviare. Fără el, Kievul va avea dificultăți în a deplasa trupe, alimente și muniții către alte părți ale unei linii de front suprasolicitate - către orașul Toretsk, aflat în dificultate, mai la est, de exemplu, și către Kurakhove, la sud. Soarta orașului este legată de cea a întregii provincii Donețk.

Se prefigurează o bătălie sângeroasă. Trupele ruse se află la doar zece kilometri distanță. Există un zgomot continuu din cauza obuzelor care intră și ies. Săptămâna trecută, avioanele de război rusești au distrus poduri în oraș și în împrejurimi, pregătind terenul pentru un viitor atac frontal. Un pod distrus lega autostrada T0504 de orașul vecin Mîrnohrad. Inginerii în veste portocalii erau ocupați cu construirea unei rute de pământ alternative.

O altă bombă inamică a lovit podul de deasupra gării din Pokrovsk, acum închisă și sigilată, alături de supermarketuri, restaurante și bănci. Pokrovsk și Mîrnohrad adăposteau cândva 100.000 de oameni. Majoritatea, dar nu toți, au fugit acum, iar unele părți ale orașului sunt sinistru de goale. Bombele au lovit multe clădiri centrale, inclusiv biroul fondului de pensii al Ucrainei.

Rușii presează din două direcții. Au acaparat orașul Novohrodivka - 18.000 de locuitori - când apărătorii ucraineni s-au retras săptămâna trecută, aparent fără să lupte prea mult. De asemenea, forțele ruse avansează dinspre sud-est și dinspre Ukrainsk, care a căzut acum câteva zile. Dincolo de un petic de pădure și o cale ferată din Mîkhailivka se află orașul Selîdove, controlat de ucraineni.

Progresul lent al Kremlinului are un cost uman semnificativ

Așezat în fața unui set de monitoare, Fanagey, comandantul de artilerie al brigăzii a 15-a a gărzii naționale, a făcut zoom pe imagini macabre. Șase ruși morți puteau fi văzuți lângă un rând de morminte vechi marcate cu cruci albastre din lemn. Un alt soldat, umflat și fără cap, zăcea într-un lan de legume. „Întregul sat este un cimitir pentru ei”, a spus maiorul.

O duzină de cadavre puteau fi văzute într-un șanț antitanc. În jurul lor se aflau resturi de război: o mitralieră, căști, provizii. Șanțul duce de la mina abandonată din Mîkhailivka la un bulevard de case distruse. Loviturile de artilerie au colorat câmpurile galbene. „În ultimele două săptămâni, avântul Rusiei aproape că s-a oprit. Le-am încetinit înaintarea. Ei înaintează, dar cu un potențial mai mic”, a declarat Fanagey.

Comentariile sale confirmă - cel puțin în acest sector - afirmațiile comandantului-șef al Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, potrivit cărora asaltul Rusiei asupra Pokrovsk a slăbit. În august, Sîrskîi a lansat un atac surpriză asupra regiunii ruse Kursk. Acest lucru a contribuit la reducerea presiunii asupra altor părți ale liniei frontului, inclusiv regiunea Zaporojie și Hersonul învecinat. Moscova a retras doar „câteva trupe” din zona Pokrovsk, a declarat maiorul. El a adăugat: „Ei au o colecție uriașă de forțe”.

Rușii și-au schimbat tactica

În prezent, ei folosesc rar vehicule blindate pe un câmp de luptă saturat de drone. În schimb, grupuri mici de 10 până la 15 soldați se strecoară pe jos, zi și noapte, a spus comandantul, folosind diferite căi. Dacă nu sunt detectați, ei se adună la un punct de întâlnire și încearcă să se infiltreze în liniile ucrainene. „Cu rușii este vorba de cantitate, nu de calitate”, a declarat Fanagey.

În urmă cu două săptămâni, rușii au trimis o coloană mecanizată în Mîkhailivka, formată dintr-un tanc T-72 din era sovietică și două vehicule de luptă ale infanteriei. Soldații ucraineni au deschis focul. Echipajul tancului - șoferul, artileristul și mecanicul - a ieșit cu grijă și s-a ascuns în niște arbuști. O dronă i-a lichidat. Ucrainenii au plecat cu tancul. „A trecut mult timp de când am primit de la inamic un vehicul armat funcțional”, a declarat Stanislav, adjunctul maiorului.

Potrivit lui Stanislav, Rusia este capabilă să avanseze pentru că armata sa este mult mai mare. „Noi nu avem suficientă muniție. Pentru fiecare obuz pe care îl tragem noi, ei trag șapte. Sau chiar mai mult. Ne lipsește infanteria”, a recunoscut el. „Situația este un pic mai bună decât acum șase luni [când Congresul SUA a blocat livrările de arme]. Dar cu acest ritm al luptelor nu este suficient. Rusia este o țară mare. Are bani și resurse. Își finanțează armata cu petrol și gaze”.

Punctul culminant al campaniei militare a Moscovei din acest an

În urmă cu un deceniu, forțele ruse au cucerit pe ascuns capitalele regionale estice Donețk și Luhansk. Obiectivul politic și strategic al lui Vladimir Putin este de a cuceri întregul oblast Donețk, precum și alte trei provincii ucrainene pe care le-a „anexat” în 2022. Stanislav a declarat că preluarea Pokrovskului nu va fi ușoară pentru ruși. „Putem rezista!”, a spus el.

Aproximativ 18.000 de persoane din Pokrovsk au ignorat apelurile oficiale de evacuare. În cazul în care forțele ruse vor ocupa orașul, acestea se vor afla la o distanță scurtă de granițele administrative ale regiunii și de drumul spre Dnipro. De la Pokrovsk, invadatorii ar putea amenința și, eventual, izola un lanț de orașe de garnizoană ucrainene din nord: Kostiantînivka, Drujkivka, Kramatorsk și Sloviansk. Deja se bombardează autostrada dintre Pokrovsk și Kostiantînivka.

Occidentul, vinovat de regresul ucrainean de pe front

Vitalii Milovidov, ofițerul de presă al Brigăzii a 15-a, a declarat că Occidentul este de vină pentru regresele pas cu pas ale Ucrainei în 2024. El a citat restricțiile Casei Albe privind utilizarea armelor cu rază lungă de acțiune susținute de SUA - subiectul discuțiilor purtate săptămâna trecută la Washington între Joe Biden și Keir Starmer.

Milovidov a declarat că, dacă loviturile la mare distanță ar fi permise, Ucraina ar putea lovi depozitele de arme și aerodromurile folosite de Rusia în asaltul său dur asupra estului Ucrainei. „Aceasta va face logistica inamicului mai dificilă. Ei vor trebui să mute totul la 250-300 de kilometri de linia frontului”, a precizat el. „Dacă am fi primit undă verde mai devreme, situația noastră militară ar fi fost diferită. Nu ar fi existat niciun avans asupra Pokrovskului”.

Fanagey a declarat că este optimist că Ucraina ar putea câștiga, în ciuda dimensiunii descurajante a adversarului său. El a vorbit despre munca precisă a unităților sale experimentate de artilerie și drone, precum și contribuția adusă de brigăzile vecine. „Am avut trei ani de război. Dacă primim suficiente arme, victoria este absolut posibilă”. Și cum rămâne cu amenințările lui Putin de a folosi arme nucleare? „Minte”, a spus vesel comandantul.

În Mîkhailivka, fuioare groase de fum gri se ridicau pe un cer albastru senin. Un obuz ucrainean lovise o cabană. Clădirea ardea cu furie. Niciunul dintre locuitorii satului - 1.300, odinioară - nu a mai rămas. Singurele suflete sunt intrușii ruși. A simțit comandantul remușcări pentru că a ucis atât de mulți dintre ei? „Nu. Ei sunt inamicul, au venit să ne ia pământul. Dacă ei nu mor, infanteria noastră va muri în schimb. Niciodată nu am crezut că voi fi bucuros să omor pe cineva, dar îi urăsc”.

Editor : B.E.