Atacul iranian împotriva Israelului din weekend îi dă un nou avantaj politic nesperat lui Benjamin Netanyahu, în contextul în care până la loviturile iraniene din weekend, premierul israelian părea că și-a epuizat complet capitalul politic la nivel internațional, tot mai multe țări alăturându-se vocilor care cereau o oprire a războiului din Gaza.
De acum, Iranul nu mai poate fi caracterizat drept „sperietoarea convenabilă” folosită de Israel pentru a-și justifica continuarea campaniei din Gaza – atacul din weekend a făcut din amenințarea regimului fundamentalist de la Teheran o realitate palpabilă și a accentuat impresia că un război generalizat în Orientul Mijlociu este doar la o nouă criză distanță.
Netanyahu folosește, astfel, lovitura cu rachete și drone din partea Iranului spre propriul avantaj politic în continuarea războiului din Gaza și într-o posibilă încercare de a declanșa un război și cu Libanul, scrie Politico.
Până acum, susținerile lui Netanyahu în ce privește activitatea teocrației iraniene în sprijinul declanșării conflictelor din Orientul Mijlociu erau minimalizate, iar premierul israelian era acuzat la nivel răspândit că exagerează riscurile unui atac direct din partea regimului iranian.
Acum, liderul israelian pare că poate să le spună cu satisfacție aliaților săi: „V-am spus eu!”, în timp ce situația din Orientul Mijlociu pare că își continuă deteriorarea în direcția unui război generalizat, iar aliații occidentali ai Israelului sunt forțați de circumstanțe să revină la un sprijin mai robust pentru acesta, în condițiile în care deși are numeroase probleme, Israelul rămâne singura democrație din Orientul Mijlociu.
Până sâmbătă, aliații occidentali ai Israelului puteau crede că un atac direct împotriva sa din partea Iranului este o „linie roșie” de netrecut. Sâmbătă, însă, această linie roșie a fost depășită pentru prima oară, iar Mohammad Jamshidi, adjunctul șefului de cabinet al așa-zisului președinte iranian (n. red. – Iranul este o dictatură teocratică, iar titlul de președinte presupune existența măcar a unei formule democratice și îmbrățișării unor valori democratice), Ebrahim Raisi, a spus că „ecuația strategică” s-a schimbat, de acum, între Israel și Iran.
Noua dinamică anunțată de regimul iranian îi dă lui Netanyahu un nesperat spațiu de respiro dar și un avantaj politic pe care liderul israelian, cunoscut pentru oportunismul său, îl va folosi nu doar pentru a-și continua și accentua războiul împotriva Hamas în Fâșia Gaza, dar poate și pentru a trece și la inamicul nr. 2 – Hezbollah-ul libanez, o grupare notorie pentru legăturile sale cu Iranul și pentru faptul că acționează ca un interpus iranian împotriva Israelului în regiunea Orientului Apropiat.
Premierul israelian se va folosi de aceste noi oportunități pentru a construi narațiunea că războiul din Gaza este un război existențial de supraviețuire împotriva unui dușman fundamentalist, bine înarmat, care este pe cale să obțină pentru prima dată arma atomică.
Momentul perfect pentru Netanyahu
Momentul ales de Iran pentru a lovi Israelul este extrem de avantajos pentru Netanyahu, în condițiile în care vine chiar în momentul în care părea că liderul israelian își pierde aliații unul câte unul, iar sprijinul internațional pentru războiul său împotriva Hamas devine tot mai limitat.
Președintele SUA, Joe Biden, cel mai apropiat aliat al Israelului, îi transmisese Israelului că o ofensivă la Rafah nu este oportună, în timp ce numeroase țări din Europa începuseră să contempleze inclusiv o recunoaștere, fără acordul Israelului, a unui stat palestinian.
În plus, Netanyahu se vedea în fața unei iminente „rebeliuni” din interiorul propriului guvern – extremiștii care guvernează împreună cu partidul său, vorbind de răsturnarea guvernului dacă Netanyahu decide să oprească ofensiva de la Rafah sau războiul din Gaza.
Presiunile internaționale față de Israel erau cu atât mai puternic după uciderea lucrătorilor umanitari de la World Central Kitchen, într-un atac israelian, săptămâna trecută.
Atacul iranian de sâmbătă noapte îi dă lui Netanyahu șansa să argumenteze într-un mod aproape irefutabil pentru susținerea occidentală față de Israel, mai ales în condițiile în care Iranul pare că a comis o greșeală strategică de calcul majoră.
Un regim cu o susținere populară tot mai redusă acasă din cauza corupției, gestionării dezastruoase a economiei și represiunii sângeroase și tot mai atroce, Iranul poate fi acuzat acum inclusiv de faptul că este inept din punct de vedere militar. Nu este prima oară când Iranul comite astfel de greșeli criminale.
Sprijinul lui Biden pentru Israel este acum „neîndoit”, în timp ce premierul britanic a spus că „va continua să susțină securitatea” acestuia. De altfel, și alte țări de pe continent, inclusiv Franța, s-au grăbit să condamne atacul iranian și să-și realinieze sprijinul față de Israel.
În Congresul SUA, până acum puțin receptiv la mai multe ajutoare militare pentru conflictele externe, membri ai ambelor partide au vorbit de susținerea lor pentru trimiterea de ajutor Israelului.
Opțiunile de pe masa premierului israelian
Yaakov Amidror, fost consilier de securitate națională pentru Netanyahu, este de acord că atacul iranian i-a oferit premierulu israelian o oportunitate nesperată.
„Bibi are, acum, două opțiuni foarte bune, iar asta se întâmplă foarte rar. Poate fie să se ducă să ia capul bestiei – Teheranul – argumentând că se bucură de legitimitate acum, fie poată e să le zică aliaților americani că le înțelege reticența față de o escaladare în Iran, dar că e gata să facă un compromis și să ceară în schimb tot ajutorul necesar pentru a distruge capacitățile militare ale Hamas în Gaza, inclusiv la Rafah”, a declarat Amidror.
Prima opțiune – un atac direct împotriva Iranului – ar fi o operațiune extrem de dificilă și de complicată pentru Israel de unul singur, iar SUA deja a dat semnale serioase că se opune unui astfel de război.
Deși sprijinul intern pentru regimul iranian nu este neapărat solid, un atac direct ar putea să declanșeze un răspuns dur și apariția unui „patriotism de criză”. În plus, oricât de multe probleme ar avea, Iranul nu ar fi deloc ușor de învins.
Îngrijorările cu privire la ramificațiile unui război generalizat Israel-Iran fac ca posibilitatea unei extinderi a operațiunilor israeliene mai aproape de casă – la Rafah și poate în Liban – în asalturi continuate să fie o posibilitate mai mare.
Extremiștii din guvernul Netanyahu cer deja de mai multe luni acțiuni mai dure în teritoriile palestiniene și în Liban. Există deja semne că Israelul profită de atacul iranian pentru a-și face poziția mai puternică și în Gaza și în Liban.
Times of Israel a relatat că discuțiile la nivel înalt cu SUA pe tema invaziei în Rafah, operațiune cu care guvernul american anunțat anterior că nu e de acord deloc, nu mai sunt, acum, de actualitate.
Pe frontul libanez, IDF-ul a lovit puternic în nord-estul țării, duminică, vorbind de atacuri împotriva unui „important sit de producție de armament” al Hezbollah.
„Bibi ascultă pe toată lumea și va încerca să echilibreze toate cererile care i se fac dar nu pot să spun că e probabil scenariul în care nu vor exista represalii.
Există perspectiva că ne aflăm într-un punct de cotitură care va aduce beneficii diplomatice Israelului dacă este gestionat corect. Atacul a dat jos masca Iranului și a arătat lumii ce este, de fapt, acest regim și nu vrem ca acțiunile noastre să distragă de la asta.
Avem o oportunitate să construim o coaliție anti-Iran mult mai puternică, dacă ne jucăm cărțile corect. Așa că da, vor fi represalii, nu văd cum ar putea Bibi să nu o facă, dar nu vor fi atacuri generalizate, vor fi limitate și măsurate și menite să dea un mesaj, nu să ne alieneze aliații care ne-au ajutat atât de mult noaptea trecută”, a declarat un oficial din guvernul israelian sub rezerva anonimatului.
Editor : Adrian Dumitru
