În ianuarie 2021, autoritățile din Chicago au arestat un bărbat în vârstă de 36 de ani, Aditya Singh, care a trăit timp de 3 luni pe Aeroportul Internațional O'Hare. Din octombrie 2020, stătea în aeroport, bazându-se pe generozitatea străinilor care îi cumpărau mâncare, dormind în terminale și folosind băile din sălile de așteptare. A fost descoperit abia când un angajat al aeroportului i-a cerut actul de identitate, relatează CNN.
Singh nu este primul om care a trăit cu lunile în aeroport. Sunt astfel de cazuri care s-au prelungit timp de ani întregi. Dar nu toți cei care trăiesc într-un aeroport o fac voit. Mehran Karimi Nasseri, care a trăit 18 ani pe aeroportul Charles de Gaulle din Paris și a inspirat filmul „The Terminal”, a fost inițial nevoit să trăiască acolo, pentru că nu i-a fost permis accesul pe teritoriul Franței.
Aeroporturile sunt ca niște „mini-orașe”. Au lăcașuri de cult, poliție, hoteluri, restaurante, magazine și transport public. Așa că e posibil să locuiești în aeroporturi, deoarece acestea oferă facilitățile de bază necesare supraviețuirii: hrană, apă, băi și adăpost. Iar cei hotărâți să rămână acolo pot găsi modalități de a rămâne nedescoperiți perioade lungi de timp.
Una dintre modalitățile prin care potențialii rezidenți ai aeroportului evită detectarea este pur și simplu să se amestece cu mulțimea. Înainte de pandemie, aeroporturile americane transportau între 1,5 milioane și 2,5 milioane de pasageri pe zi.
Dar nu toți cei care se trezesc dormind într-un terminal își doresc acest lucru. Unii au de așteptat ore întregi până la următoara cursă, alții se trezesc blocați în aeroporturi din cauza zbourilor pierdute sau anulate sau a vremii nefavorabile. Dar acești oameni stau o zi, cel mult două aici.
Apoi sunt cei care, fără să vrea, sunt blocați pe perioadă nedeterminată într-un aeroport. Cel mai cunoscut caz este cel al lui Mehran Karimi Nasseri.
Acesta a ajuns pe aeroportul Charles de Gaulle în 1988. Conform propriilor sale declaraţii, a fost extrădat din Iran în 1977, pentru protestele sale împotriva şahului. După un deceniu petrecut în Belgia, a decis să se mute în Marea Britanie, unde locuia mama sa.
Însă servieta în care avea actele i-ar fi fost furată. Chiar şi aşa, acesta s-a urcat din Paris într-un avion cu destinaţia Londra, însă a fost trimis imediat înapoi de autorităţile britanice.
Pentru că nu avea niciun act, iar afirmaţiile sale n-au putut fi verificate, Nasseri s-a trezit într-o situaţie bizară. Nu avea voie să pună piciorul pe teritoriul francez, dar nici nu putea fi evacuat din aeroport, unde sosise legal.
Timp de 18 ani, acesta a trăit în sala de aşteptare a terminalului. A fost hrănit de angajaţii aeroportului şi a folosit băile de acolo pentru toaletă. Nasseri s-a acomodat atât de bine cu situaţia sa, încât a refuzat să plece chiar şi după ce, în 1999, a primit drept de şedere în Franţa.
Iranianul şi-a petrecut timpul citind, scriind un jurnal care avea să se transforme într-o carte autobiografică şi studiind economie. A devenit şi un preferat al presei, fiind deseori vizitat de reporteri şi căpătând faimă internaţională.
Alt rezident pe termen lung a fost Edward Snowden, informatorul NSA, care a petrecut mai mult de o lună pe aeroport din Rusia în 2013, înainte de a primi azil.
Un altul este Sanjay Shah, care a zburat în Anglia în mai 2004 cu un pașaport de cetățean britanic din teritorii. Oficialii de la imigrarări i-au refuzat intrarea pentru că au crezut că vrea să se stabilească în Anglia. Trimis înapoi în Kenya, Shah s-a temut să iasă de pe aeroport, deoarece renunțase deja la cetățenia kenyană. A stat un an pe aeroport, până când oficialii britanici i-au acordat cetățenia deplină.
Editor : M.B.
