Cum a arătat 2021. Diviziuni privind democrația, vaccinurile și lupta împotriva schimbărilor climatice
2021 a avut de toate. A început cu asaltul asupra democrației de la Washington, când susținătorii lui Donald Trump au invadat capitoliul SUA, a continuat cu nenumărate fenomene meteorologice extreme, care au accentuat criza climatică, după care a urmat sfârșitul umilitor și haotic al experimentului democratic al Americii în Afganistan, tensiunile comerciale dintre Casa Albă și Beijing, lupta pandemică între vaccinați și nevaccinați, regresul democratic în multe părți ale lumii, criza migranților de la frontiera Belarusului cu UE și în final criza din Ucraina, orchestrată de Vladimir Putin.
În 1947, Winston Churchill spunea că „democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme de guvernare care au fost încercate”. În 2021, democrația despre care vorbea fostul premier britanic și pe care o desemna drept model pentru mai multe națiuni, a fost afectată, potrivit unei analize CNN.
Ultimele 12 luni au fost văzute și ca momentul care va pune capăt pandemiei de COVID-19 prin vaccin. Nu s-a întâmplat așa.
Variantele virusului SARS-CoV-2 sau înmulțit, iar milioane de oameni au murit din cauza tulpinei Delta. Vaccinarea în sine a devenit o cauză a animozității, punându-i pe cei vaccinați și nevaccinați unul împotriva celuilalt și evidențiind atât inechitatea dintre națiunile bogate și cele sărace, cât și puterea coercitivă a guvernelor.
2021 a fost și anul declarațiilor mărețe, dar al acțiunilor mai puțin impresionante asupra climei. Incendiile și inundațiile din California, Germania și până în Siberia au supus atenția omenirii, dar răspunsul împotriva schimbărilor climatice de la summitul COP 26 organizat la Glasgow a fost unul sub așteptări și care nu rezolvă problema.
2021 a fost, de asemenea, anul în care impactul rețelelor sociale a fost simțit profund. Mai presus de toate, 2021 pare să fi fost un an al avertismentelor privind relațiile noastre cu tehnologia, planeta și cei care ne guvernează, fie că sunt aleși sau auto-numiți.
Democrația se clatină
Invazia Capitoliului SUA din 6 ianuarie, alimentată de teorii ale conspirației despre alegeri prezidențiale furate și incitată de un președinte în exercițiu aflat la final de mandat, a șocat o lume întreagă.
Deși rezultatul alegerilor din 2020 a fost certificat de către Congres, respingerea unui rezultat incontestabil de către o minoritate furioasă, mormăirile despre legea marțială și desfășurarea a 20.000 de membri ai Gărzii Naționale pentru inaugurarea președintelui Joe Biden au reprezentat un moment fără precedent pentru SUA, cât și pentru alte democrații ale lumii.
Evenimentele din 6 ianuarie 2021 au fost emblematice pentru diviziunile toxice care au ajuns să stăpânească societatea americană.
Chiar înainte de alegeri, președintele Joe Biden, în calitate de candidat la președinție al democraților, a avertizat că „încrederea în instituțiile democratice a scăzut, în timp ce frica de celălalt a crescut. Sistemul internațional pe care Statele Unite l-au construit atât de atent începe să se destrame de la bază”.
Într-un efort de a restabili această încredere și de a provoca o creștere a autoritarismului la nivel mondial, administrația Biden a reunit peste 100 de țări, deși virtual, la începutul lunii decembrie, la ceea ce s-a numit summitul pentru Democrație.
China și Rusia nu au fost în mod evident invitate. Președintele Biden spusese la o conferință de presă din martie că președintele chinez Xi Jinping „este una dintre persoanele care ced, asemenea lui Vladimir Putin, că autocrația va domina viitorul, iar democrația nu mai poate funcționa într-o lume tot complexă.”
Ministerul chinez de Externe a reacționat față de organizarea summitului pentru democrație, subliniind că SUA „au căutat, sub pretextul democrației, să incite diviziunea și confruntarea pe scena internațională și să distragă atenția de la problemele sale interne”.
Pe lângă cele întâmplate în 6 ianuarie la Washington, ultimele 12 luni nu au oferit prea mult confort. În multe țări, în special în cele în care rădăcinile democrației au fost superficiale de la început, libertățile au fost erodate sau au dispărut cu totul. 2020 a adus cu sine lovituri de stat în Myanmar, Sudan și Mali, destrămarea Etiopiei, alegeri trucate în Nicaragua șii mai ales victoria talibanilor în Afganistan.
De altfel, prăbușirea guvernului din Afganistan, susținut de SUA și ONU, a fost o lovitură politică majoră pentru credibilitatea Washingtonului și a ridicat întrebări despre cât de fiabilă a fost Casa Albă ca partener și protector. Odată ce talibanii au preluat puterea, drepturile femeilor au fost înăbușite.
Pentru al 15-lea an consecutiv, organizația americană Freedom House a raportat un declin al democrației la nivel mondial, subliniind că „regimurile autocratie s-au bucurat în general de impunitate pentru abuzurile lor și au profitat de noi oportunități pentru a-și consolida puterea sau pentru a-și zdrobi disidența”.
În India, guvernul naționalist condus de prim-ministrul Narendra Modi a accentuat politicile discriminatorii și a intensificat violența față de populația musulmană, hărțuind în același timp jurnaliștii și ONG-urile.
Institutul pentru Democrație și Asistență Internațională din Stockholm a declarat că președintele Jair Bolsonaro a testat în mod deschis instituțiile democratice din Brazilia, acuzând magistrații Curții Electorale Superioare că se pregătesc să desfășoare activități frauduloase cu privire la alegerile din 2022.
Uniunea Europeană a fost tulburată de provocările unei mass-media liberă în Ungaria și de problemele ce țin de independența justiției din Polonia. Dacă 2020 a fost anul în care s-a realizat Brexit-ul, 2021 va rămâne în istorie ca anul care a văzut apariția unui Polexit juridic. Cu alte cuvinte, îndepărtarea, de facto, a Poloniei de la unul dintre principiile sacre ale proiectului european: supremația Justiției europene asupra oricărei instanțe și Constituții naționale, cum bine notează publicația Publico.
În 2021, ultimele vestigii de disidență din Rusia au fost eradicate de regimul e la Kremlin, după ce politicianul de opoziție Alexei Navalnîi a fost trimis într-o închisoare când a îndrăznit să se întoarcă acasă. Apetitul lui Putin pentru constrângere s-a manifestat pe deplin cu o acumulare de trupe militare în apropierea frontierei cu Ucraina, completată de o campanie sofisticată de dezinformare, care a pus sub semnul întrebării dreptul Ucrainei de a exista.
Însă cea mai profundă provocare la adresa valorilor democratice a venit din China, care a devenit din ce în ce mai agresivă. În 2021 s-au extins campaniile sofisticate de dezinformare ale Beijingului, pentru a acoperi abuzurile drepturilor omului în Xinjiang și chiar pentru a agrava disidența în SUA cu privire la pandemie.
China, care neagă abuzurile de drepturi ale omului în Xinjiang, și-a intensificat atacurile ideologice asupra Occidentului, promovând un nou tip de ordine internațională, pe măsură ce încrederea în democrație începe să scadă. Ministrul de externe al Chinei Wang Yi a și declarat că „Democrația variază în funcție de diferite condiții naționale și nu poate fi un model sau un standard”.
Dar provocarea Beijingului a fost mult mai mult decât ideologică. Starea de conflict în raport cu Taiwanul a crescut și a accelerat dezvoltarea rachetelor hipersonice, un program descris de generalul John Hyten, fost vicepreședinte al șefului de stat major al SUA, drept „uimitor”. „Ritmul în care se mișcă și traiectoria pe care se află China va face să depășească Rusia și Statele Unite dacă Casa Albă și Moscova nu fac nimic pentru a opri schimbarea”, a mai declarat Hyten.
Unii analiști susțin că „atât Beijingul, cât și Moscova, văd epuizarea Americii ca pe o șansă de a rezolva probleme neterminate în Marea Chinei de Sud și în fostul teritoriu care a aparținut cândva URSS”.
Îndoieli și nemulțumiri
Pe măsură ce regimurile autocratice capătă cțt mai multă consistență, o stare de incertitudine și neliniște a pătruns în multe țări occidentale. Sondajele din acest an au identificat o nemulțumire publică în creștere și o frustrare în ceea ce privește corupția, inegalitățile sociale și gestionarea pandemiei.
De exemplu, un sondaj Pew Research realizat în primăvară în 17 țări a constatat că în țări precum Italia, Spania, Statele Unite, Coreea de Sud, Grecia, Franța, Belgia și Japonia, aproximativ două treimi dintre oameni „cred că sistemul lor politic are nevoie de schimbări majore sau trebuie reformat complet. " Majoritatea respondenților au precizat, de asemenea, că nu au încredere că acele schimbări se vor produce.
Nemulțumirea se extinde și în ceea ce privește economia liberală, care a determinat progresul global din ultimele trei generații. În Italia, Spania și Grecia, cel puțin opt din 10 persoane consideră că sistemul economic are nevoie de schimbări majore sau de o revizuire completă. Două treimi dintre cetățenii SUA și din Franța împărtășesc acest sentiment, în ciuda redresării economice post-pandemice a multor economii occidentale, pe măsură ce restricțiile s-au relaxat în timpul anului.
Există o strânsă corelație între această nemulțumire și opiniile despre modul în care a fost tratat coronavirusul, scriu jurnaliștii de la CNN. Într-un sondaj din iunie efectuat în 13 economii avansate, Pew Research a constatat că 34% dintre oameni au simțit că țările lor sunt mai unite în timpul pandemiei, dar 60% au considerat că diviziunile naționale s-au înrăutățit de când a început pandemia de COVID-19.
Chiar dacă lumea a început să iasă provizoriu din pandemie, mulți dintre oameni au rămas vulnerabili la consecințele sale dezbinatoare, cum ar fi inechitatea în ceea ce privește accesul la vaccinuri. Lupta dintre binele social și drepturile unui individ s-a accentuat din ce în ce mai mult.
„Chiar dacă aveți cea mai libertariană perspectivă asupra vieții, vaccinurile și bolile infecțioase pot fi și ar trebui să fie și trebuie să fie o excepție”, a declarat Saad Omer, directorul Institutului Yale pentru Sănătate Globală din SUA.
Mulți însă văd în ideea de imunizare împotriva COVID prin vaccin un un „atac la adresa libertății lor individuale”. În ceea ce privește obligativitatea vaccinării, secretarul britanic pentru sănătate, Sajid Javid, a descris-o ca fiind „neetică”.
Ezitarea oamenilor de a se vaccina a devenit unul dintre sloganul anului, în special în Germania, unde decesele cauzate de Covid-19 în luna decembrie au fost la cel mai mare nivel din februarie. La fel s-a întâmplat și în SUA.
La protestele împotriva vaccinului ani-COVID și a permiselor obligatorii de sănătate s-au zeci de mii de oameni în Franța și Italia. Într-un weekend rece din decembrie, peste 40.000 de oameni au protestat în Austria împotriva blocajelor și a unui mandat de vaccinare. Manifestațiile antivacciniste din Germania și Olanda au devenit, la rândul lor, violente.
În SUA, angajații au riscat să fie concediați deoarece respingeau ideea de a se vaccina, considerând-o drept un atac ilegal și imoral împotriva drepturilor lor. Contrastul a fost evident. În timp ce lucrătorii esențial din statele bogate cu acces la vaccin refuzau să se imunizeze, în mare parte din lume, lucrătorii din domeniul sănătății sau cei esențiali care luptă în prima linie împotriva pandemiei nici măcar nu au avut șansa de a se vaccina.
Dar doar 2,5% din cele 6,4 miliarde de doze de vaccin administrate la nivel global au fost administrate în Africa, unde trăiește 17% din populația lumii. În 2020, Organizația Mondială a Sănătății a avertizat în mod repetat cu privire la riscurile și nedreptatea inechității vaccinurilor. În 2021, avertismentul a devenit o realitate.
Cel de-a doilea an pandemic a accelerat și creșterea uluitoare a problemelor de sănătate mintală, în special în rândul adolescenților. Vizitele la urgențe pentru tentative de sinucidere au crescut cu 51% în rândul adolescentelor americane la începutul anului 2021, comparativ cu aceeași perioadă din 2019. Organizația Salvați Copiii a găsit rezultate similare în Spania și alte țări din occident. Totodată, în Franța, o melodie și un joc video au provocat un val de ură împotriva copiilor născuți în 2010.
„Bla, bla, bla”
În 2021, schimbările climatice au devenit tot mai evidente, iar mulți dintre oameni și-au pierdut încrederea în politicieni în privința rezolvării crizei climatice. Activista suedeză de mediu Greta Thunberg a surprins această frustrare în timpul summitului COP26 de la Glasgow, când a subliniat: "Ei (politicienii) promit că vor reconstrui mai bine. Bla, bla, bla. Că vom avea o economie verde. Bla, bla, bla. Că vom ajunge la emisii zero net până în 2050. Bla, bla, bla". Greta Thunberg a mai spus că „speranțele și ambițiile noastre (ale oamenilor) se îneacă în promisiunile lor (politicienilor) goale”.
Summitul mult așteptat nu a reușit să oprească influența marilor poluatori, care încă vor să exploateze combustibilii fosili. Înainte de adoptarea textului final, India și China au propus din nou modificarea termenilor în ceea ce privește subvențiile pentru cărbune și combustibili fosili. Negociatorul Indiei pentru climă, Bhupender Yadav, a propus ca textul să fie modificat pentru a cere o „reducere treptată” a cărbunelui în loc de o „încetare treptată”. De altfel, India a avut cea mai vocală poziție în cadrul ultimei zi a summitului, spunând că nu e treaba ONU să dicteze ce surse de energie ar trebui să utilizeze țările.
Cerințele Indiei și Chinei au fost acceptate, în ciuda discursurilor înalte privind protejarea mediului înconjurător pentru generațiile viitoare.
Între timp, în lumea din afara sălii de la conferința COP 26, economiile încercau să depășească întreruperile lanțului de aprovizionare pe fondul crizei de energie post-pandemică. În fața creșterii prețurilor la petrol și gaze, administrația Biden a cerut Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol să mărească livrările.
Ca urmare a acestei tulburări, numai în al treilea trimestru al anului 2021, companii precum Exxon Mobil și Chevron au realizat profituri de 12,9 miliarde de dolari. Saudi Aramco a câștigat, la rândul său, 30,4 miliarde de dolari în aceeași perioadă.
Aceste creșteri de preț au alimentat niveluri de inflație nemaivăzute în Occident de o generație și, de asemenea, au făcut ca Europa să fie și mai dependentă de Rusia pentru gazele sale naturale lichide.
Rețelele sociale au ajuns să ne controleze, iar 2022 nu va fi un an liniștit
Dezbaterea despre influența globală a rețelelor sociale și cum să o reglementăm a fost intensificată în 2021 datorită unui cetățean american pe nume Frances Haugen, o fostă angajată a Facebook, care a dezvăluit mii de documente ale companiei.
Haugen a declarat în fața unei comisii din Senatul SUA că produsele companiei „dăunează copiilor, stimulează diviziunea și viciază democrația”. De asemenea, fosta angajată Facebook a subliniat că marea companie americană și-a pus „profiturile înaintea clienților”.
Dar dincolo de marketing și algoritmii platformelor de social media, 2021 a fost martorul utilizării continue a social media pentru incitare.
2021 a pregătit scena pentru lupte în diverse domenii între companii, oameni și țări, care vor continua mai departe în 2022. Democrațiile vor trebui să concureze cu autocrațiile pe piața ideilor, încercând în același timp să coopereze în probleme precum schimbările climatice, terorismul, securitatea cibernetică și sănătatea (înaintea următoarei pandemii).
În 2022, efortul global va fi direcționat spre a lăsa pandemia de coronavirus în urmă, în încercarea de a soluționa consecințele sale economice, sociale și psihologice. Dar nu va fi ușor.
Editor : Marco Badea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
