Exclusiv Croația a intrat în Spațiul Schengen și în zona euro într-o singură zi. Andrei Plenkovici explică care este rețeta reușitelor țării
Croația a intrat în Spațiul Schengen și în zona euro într-o singură zi. Bineînțeles, vorbim despre muncă făcută timp de mai mulți ani înainte, în condiții de stabilitate politică a țării. Un alt pas făcut de croați pentru a-și atinge obiectivele a fost să dezvolte constant relațiile cu statele decidente. Pe lângă acest dublu succes, Croația se implică enorm și în politicile regionale, pentru că de acolo au pornit, alături de Polonia, Inițiativa celor Trei Mări. Andrei Plenkovici conduce de șapte ani Executivul de la Zagreb.
Cristina Cileacu: Andrej Plenkovic, prim-ministrul Croației, bine ați revenit la emisiunea Pașaport diplomatic.
Andrej Plenkovic: Mulțumesc foarte mult, este o plăcere să fiu aici.
Cristina Cileacu: Domnule prim-ministru, Croația este singura țară la nivelul Uniunii Europene care a reușit să fie în același timp atât în Spațiul Schengen, cât și în zona euro. Deci, cred că meritați niște felicitări. Între timp, știm că România și Bulgaria încă așteaptă să ajungă atât în zona Schengen, cât și în zona euro. Sunt voci care spun că poate terminalul de gaz lichefiat din Marea Adriatică v-a ajutat să convingeți Austria să vă permită să intrați în Schengen. Întrebarea este: ce le răspundeți acestor voci?
Andrej Plenkovic: În primul rând, ne bucurăm că ne-am atins obiectivul strategic de integrare profundă atât în Spațiul Schengen, cât și în zona euro. Sunt prim-ministru din 2016, de acum șapte ani, iar obiectivul meu din prima zi a fost să realizez aceste două obiective strategice pentru Croația și am muncit din greu pentru ambele integrări profunde. În primul rând, procesul Schengen. Am încercat de fapt să recuperăm procesul deja avansat pe care îl aveau atât România, cât și Bulgaria, pentru că ați început acest exercițiu în 2011. Am avut 286 de criterii diferite pentru Schengen, le-am îndeplinit și ne-am consolidat controlul asupra frontierei externe și aceasta este o frontieră foarte lungă, este, împreună cu granița finlandeză cu Rusia, cea mai lungă frontieră externă a UE, acum cea mai lungă frontieră externă Schengen cu granița finlandezo- rusă, care are 1.300 de kilometri, este o graniță mare. Avem 6.500 de polițiști croați care păzesc această graniță, în special cu Bosnia și Herțegovina și cu Serbia, și avem cooperare între serviciile de poliție de ambele părți. Așadar, aș spune că acest lucru a fost esențial, îndeplinirea bună a criteriilor și controlul eficient al frontierei și prevenirea rutelor de migrație ilegală, Mediterana de Est, Balcanii de Vest. Toate acestea s-au făcut pentru Schengen. Pentru zona euro, am făcut, aș spune, cel mai sârguincios proces de până acum. Am început în 2017 și 2018 și am îndeplinit criteriile ca și cum am fi din Elveția, mai degrabă decât din Croația. Iar acest lucru a fost excelent. Și s-a întâmplat astfel încât suntem singura țară care a aderat atât la zona euro, cât și la Schengen în aceeași zi a aceleiași luni și în același an, adică pe 1 ianuarie 2023. A fost multă muncă politică, dar multă muncă concretă. Nu aș spune că terminalul de gaz lichefiat din Adriatică, care a fost, de asemenea, un proiect complet realizat în cursul mandatului meu, a schimbat starea de spirit. Ceea ce am făcut a fost să arătăm ce putem face și că îndeplinim lucruri la timp. Am lucrat foarte mult cu toți liderii și de aceea am fost acceptat. Speram că atât România, cât și Bulgaria vor fi în același tren, mai ales când vine vorba de Schengen, cu zona euro România nu a ales să se alăture, doar Bulgaria a vrut. Dar, într-un anumit sens, am fost încurajați în acest proces și suntem bucuroși să susținem ambițiile atât ale României, cât și ale Bulgariei în ceea ce privește Schengen și, de asemenea, dacă zona euro ar veni vreodată subiectul de interes, am fi foarte bucuroși să susținem asta. Croația este acum într-o poziție mult, mult mai bună. În contextul crizei economice, financiare și energetice, să fii zona euro și să ai în spate Mecanismul European de Stabilitate, cred că economia noastră și cetățenii noștri sunt mai bine protejați.
Dezvoltarea regională, încă timidă
Cristina Cileacu: Sunteți acum în București pentru proiectul Inițiativa celor Trei Mări, iar Croația a fost un inițiator al acestui proiect. Dacă ne uităm la cel mai recent raport, sunt 58 de proiecte, dar doar cinci dintre ele sunt realizate. De ce durează atât de mult?
Andrej Plenkovic: Pot spune că în 2016, când procesul Inițiativei celor Trei Mări, adică legătura dintre statele baltice, statele Mării Negre și statele adriatice ale Uniunii Europene, a fost un proiect politic, co-fondat de Croația la acea vreme, președintele nostru Kolinda Grabar-Kitarovic și, de asemenea, Polonia în special, care au fost un fel de actor principal, aș spune, în cadrul proiectului și România,desigur, a devenit rapid una dintre cele mai active țări, proiectul a fost lansat la nivelul președinților, iar președinții din fiecare dintre țările noastre au mai puțină putere executivă. De aceea vin aici ca prim-ministru, cu pârghia cooperării interministeriale, a managementului de proiect, a implicării ministerelor secundare, a companiilor publice, a tuturor celor care trebuie să se implice pentru a începe procesul și, de asemenea, pentru a obține finanțare, pentru că proiectele sunt acolo din partea tuturor țărilor noastre și au forme diferite de finanțare. Este important să prezentăm proiectele din Inițiativa celor Trei Mări, dar și să avem grijă de finanțarea care poate accelera procesul. Asta facem cu conductele și gazoductele noastre, cu rețelele transeuropene, cum ar fi coridorul Cinci C, facem cu alte proiecte din domeniul digital. Și, prin urmare, cred că suntem pe drumul cel bun.
Grecia se alătură Inițiativei 3Mări
Cristina Cileacu: Grecia a devenit un nou membru al inițiativei celor Trei Mări. S-a întâmplat în București. De ce nu a fost invitată Grecia de la bun început?
Andrej Plenkovic: Cred că pentru că nu făcea parte din acest triunghi care lega Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră. Ei sunt mai la sud, aparțin Mării Ionice și Mării Egee, iar ideea inițială a fost despre cele trei mări implicate. Dar cred că Grecia, implicarea Greciei şi am salutat și susţinut decizia de ieri, când președintele Sakellaropoulou a fost aici, va contribui la coeziunea grupului. Și, de asemenea, este foarte bine că Moldova a obținut același statut de partener asociat la fel cum l-a obținut Ucraina anul trecut. Și cred că acest lucru ar fi bun pentru Inițiativă (n.r. a celor Trei Mări).
Relațiile bune înseamnă implicare
Cristina Cileacu: Și care sunt planurile pentru Ucraina și Moldova?
Andrej Plenkovic: Ideea este că membrii Iniţiativei celor Trei Mări sunt în acelaşi timp şi membri ai Uniunii Europene. Acesta este principalul criteriu de la început și cu toți partenerii din alte țări care susțin Germania, Franța, Statele Unite, Japonia, și Marea Britanie. Cred că este foarte bine că toată lumea susține această Inițiativă. Şi cred că pentru ambiţiile europene ale Ucrainei şi Moldovei, în speranţa de a lua cât mai curând deciziile de deschidere a negocierilor de aderare, acest lucru va facilita integrarea atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere al proiectului.
Balcanii de Vest, mult mai aproape de UE
Cristina Cileacu: Și cum rămâne cu țările din Balcanii de Vest? Sunt planuri similare și pentru ei, pentru că știm că o parte din aceste țări au vrut să devină membri ai UE. Acest proces este întârziat. Cum rămâne cu aceste inițiative, sunt planuri?
Andrej Plenkovic: Aici, dacă vorbim despre mare, cel puțin unele ar fi eligibile imediat: Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, dacă folosim acest criteriu, ar fi rapid accesul, cele care nu au ieșire la mare sunt Serbia, Kosovo și Macedonia de Nord, dar cred că și ieri s-a menționat în cadrul dezbaterilor că și pentru aceste țări poate fi avut în vedere un tip similar de statut de incluziune cu cel acordat Ucrainei și Moldovei. Am fi fericiți dacă se întâmplă asta, pentru că este bine ca noi, în toate forumurile să încercăm să punem accent pe ceea ce este important. Iar importanța acestei Inițiative este o conexiune mai bună, nord-sud, de la Marea Baltică la Adriatică, cred că aceasta a fost una dintre cele mai importante probleme. Dar și având în vedere agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, având în vedere consecințele pe care le are asupra noastră, a tuturor, în ceea ce privește situația națională, economică, energetică, financiară, socială, cu cât avem mai multă coeziune, cu atât susținem mai multe proiecte comune. Este mai bine.
Cristina Cileacu: Din moment ce am menționat faptul că unele țări din Balcanii de Vest sunt dispuse să devină membre ale UE și la nivelul UE încă mai avem această dezbatere, să extindem sau nu Uniunea Europeană, desigur, știți mai bine decât știm noi aici, că sunt o mulțime de probleme nerezolvate în aceste țări. Ce vor aduce aceste țări în Uniunea Europeană dacă vor deveni membre probleme sau dezvoltare?
Andrej Plenkovic: Nu putem scăpa de identitatea noastră, de cine suntem. Din păcate, regiunea Europei de Sud-Est a fost foarte împovărată de tot felul de probleme deschise, care sunt acolo istoric. Unele dintre ele și multe dintre ele sunt moștenire ale politicii sârbe ample ale lui Milosevic, Serbia Mare, și agresiunea împotriva Sloveniei, Croației, Bosniei și Herțegovinei, Kosovo. Sunt multe frustrări din cauza problemelor care rămân nerezolvate. Și din acest punct de vedere, chiar și astăzi, când te uiți la situația dintre Serbia și Kosovo, este una dintre acele probleme deschise, când te uiți la dificultățile și funcționarea Bosniei și Herțegovinei, este un alt exemplu, când te uiți la diviziunile din Muntenegru, la fel. Acestea sunt exemplele critice despre cât de complicată este situația. În plus, faptul că Kosovo nu a fost recunoscut de cinci state membre UE, ceea ce împiedică...
Cristina Cileacu: Inclusiv România.
Andrej Plenkovic: Inclusiv România, acest lucru complică situația din punct de vedere al atmosferei generale. Dar ce s-a schimbat, cu siguranță, și trebuie să recunosc că aceasta este o anumită parte a contribuției în privința abordării generale a politicii de extindere, din cauza politicii Rusiei, pentru că Ucraina este acum pe o cale mult mai rapidă către Uniunea Europeană, Moldova are o cale mult mai rapidă spre Uniunea Europeană. Chiar și Georgia are aceeași cale mai rapidă către Uniunea Europeană. Și este cumva sentimentul că politicile țărilor din Europa de Sud-Est și fostele politici de vecinătate sunt practic acum în același tren. Cu câțiva ani în urmă, nici măcar nu ar fi invitați la aceleași întâlniri, darămite să fie tratați în termeni egali. Prin urmare, poziția noastră, și având în vedere experiența noastră în negocierile de aderare, este foarte simplă. În primul rând, ar trebui să păstrăm principiul propriilor merite, deci să nu avem o abordare de bloc, ci să-i tratăm pe toți în mod individual. În al doilea rând, să evităm prin toate mijloacele ca problemele bilaterale dintre ţări, care nu au legătură cu acquis-ul comunitar (n.r. drepturi și obligații membri UE), să nu fie luate în calcul. Dacă se întâmplă asta, atunci cei care sunt deja în UE vor avea privilegiul să-i blocheze pe cei care sunt afară şi apoi creează complicaţii în percepţia generală a procesului. Dar ceea ce este important de înțeles, și voi românii, așa cum și noi croații știm foarte bine, este structura bugetară a Uniunii Europene. Uniunea Europeană, 80% din buget este finanțat de zece state membre, pentru moment, iar acestea sunt contribuabilii neți. Câțiva dintre noi suntem încă beneficiari neți, așa-numitele țări de coeziune, iar cei care plătesc mai mult doresc să aibă o situație previzibilă de luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene, ceea ce este relativ ușor și logic de înțeles. Prin urmare, cred că întregul proces de extindere va depinde de contextul contribuției bugetare și de modalitățile prin care ar trebui să decidem luarea deciziilor și, de asemenea, numirile instituțiilor Uniunii Europene. Experiența anului 2019, am fost la acea vreme unul dintre negociatorii din partea Partidului Popular European, suntem partidul soră al PNL, aici în România, și a fost un proces foarte dur. Deloc simplu și nu cel mai satisfăcător exercițiu la care am participat. A fost dificil. Europa este mai fragmentată din punct de vedere politic, în privința partidelor politice și influenței, ceea ce cu siguranță joacă un rol în ceea ce înseamnă sentimentul legat de direcția procesului.
Influența acționează ca vasele comunicante
Cristina Cileacu: Dar dacă nu acceptăm aceste țări în Uniunea Europeană, și adăugăm la listă și Ucraina și Moldova, desigur, toată lumea trebuie să îndeplinească criteriile, așa cum ați spus. Dar, între timp, este Europa suficient de prezentă acolo, pentru că vedem influențe rusești în țări din Balcanii de Vest, le vedem încă în Moldova, le vedem încă în Ucraina.
Andrej Plenkovic: Cred că în ultimii doi ani a fost o schimbare tectonică. Când am devenit membru al Consiliului European în 2016, am început imediat să susțin că ar trebui să acordăm mai multă atenție țărilor din Balcanii de Vest și, de asemenea, țărilor din vecinătate, pentru că era un spațiu mare și gol. În 2000, a avut loc o primă întâlnire a liderilor UE și cei din Balcanii de Vest, care a avut loc la Zagreb. Jacques Chirac era președintele francez la acea vreme, așa că a fost cu mult timp în urmă. Apoi a avut loc o întâlnire în 2003, acum 20 de ani. Și apoi a fost o pauză de 15 ani până când Boiko Borisov a găzduit summitul de la Sofia. Apoi a mai fost unul la Zagreb în 2020, din păcate în vremurile COVID, prin videoconferință. Dar acum, ne întâlnim practic în fiecare an, iar acum este o atmosferă total diferită. Liderii sunt acolo, îi cunosc pe toți liderii Uniunii Europene. Și cred că treptat, odată cu faptul că am creat un exercițiu de grup și mai multă presiune pe acest subiect, este un nivel ridicat de conștientizare în rândul liderilor UE cu privire la necesitatea integrării țărilor din sud-estul Europei în UE. Înainte de asta, nu era ușor. Vă spun, a fost o pauză de nouă ani în care Consiliul European nu a avut nici măcar o singură propoziție, darămite un paragraf despre Balcanii de Vest în concluziile sale. Consiliul European se reunește de cel puțin patru ori pe an. Deci a fost neglijat. Acum, acest lucru a fost schimbat, iar Uniunea Europeană, în special prin programele Comisiei, investește mult mai mult. Și am avut întotdeauna zicala simplă, uite, dacă vom ezita, dacă nu ne vom implica, Rusia o va face, China, Turcia, orice altă țară care are capacitatea...
Cristina Cileacu: Arabia Saudită.
Andrej Plenkovic: Arabia Saudită chiar Statele Unite vor fi mai prezente decât Europa și nu are sens. Este o zonă a Europei, care este complet încercuită de statele membre ale UE. Deci, chiar dacă mă uit la relaţiile croate cu România, unde avem un schimb comercial între șase-șapte sute de milioane de euro, dacă ar fi o integrare a ţărilor din Balcanii de Vest, am fi mai conectaţi pentru că, ştiţi, suntem la o oră şi 30 de minute cu avionul, Bucureşti-Zagreb, suntem literalmente vecini, dar nu se simte în viața de zi cu zi, nici aici, la București, nici la Zagreb.
Cristina Cileacu: Dacă Uniunea Europeană a început să rezolve această problemă cu Balcanii de Vest, așa cum ați spus, ce ar trebui să facă Uniunea Europeană cu vocile din interior, deci, membri ai blocului, care spun că poate ar trebui să încetăm să ajutăm Ucraina, că războiul continuă pentru că noi toți ajutăm Ucraina.
Andrej Plenkovic: Sunt total împotriva unui astfel de discurs. Croația a fost o victimă a agresiunii și știm ce înseamnă să fii atacat. Știți, ce înseamnă să moară oameni, când infrastructura ta este anihilată, când sute de mii de cetățeni de-ai tăi devin refugiați și rămâi cu daune de război pe care trebuie să le repari zeci de ani după aceea. Prin urmare, politica noastră, a Croaţiei, este o politică de principiu. Ucraina este o victimă, iar Rusia este un agresor. Cooperăm pe scena mondială în baza unor valori, a unor principii, și, în cele din urmă și fundamental, în baza dreptului internațional. Dacă vom neglija valorile, principiile, modul în care este guvernată lumea și principalele elemente, aș spune, ale modului în care funcționează întreaga guvernare globală, adică ordinea multilaterală, bazată pe dreptul internațional, atunci putem uita de tot ce facem. Și de aceea trebuie să rămânem uniți, să sprijinim Ucraina. În primul rând, oferindu-le suficiente mijloace financiare pentru a funcționa ca un stat în situație dificilă. Au un teritoriu imens care este acum ocupat. Au costuri uriașe de întreținere a structurilor militare, de funcționare a statului, a sistemului bancar, a tuturor serviciilor sociale, a tot ce trebuie făcut. Și, de asemenea, să susțină armata. Și cred că am extins cu toții acest ajutor, după posibilități. Dacă vom adopta în rândul statelor membre UE și în special al liderilor, discursul că ar trebui să încetăm imediat totul și ucrainenii ar trebui să se împace cu faptul că vor pierde mai mult teritoriu, dacă am compara 2023 cu 2014, acesta ar fi un mesaj foarte greșit, pentru că astăzi este Ucraina, mâine va fi altcineva.
Discursul urii prinde la public
Cristina Cileacu: Și totuși acest mesaj reușește cumva să prindă, pentru că dacă ne uităm la nivelul Uniunii Europene, cred că toate țările noastre au aceeași problemă când vine vorba de partide de extremă dreapta, o ascensiune care nu poate fi explicată sau poate fi explicată. Cum vedeți dvs?
Andrej Plenkovic: Orizontul politic european devine din ce în ce mai fragmentat. Sunt multe influențe externe la nivelul partidele politice din Uniunea Europeană. Și nu este un secret că multe dintre ele vin din Rusia, este un lucru foarte clar, a fost clar de mult timp deja. Dar asta aduce și pune mai mult...
Cristina Cileacu: Îmi pare rău că vă întrerup. Este doar Rusia sau poate că și politica noastră dezamăgește oamenii?
Andrej Plenkovic: Este multă influență. În plus, sunt unele partide politice care au un discurs autentic în această direcție. Dar cred că aceia dintre noi care suntem, să zicem de partea dreaptă a istoriei, ar trebui să fim mai vocali, mai articulaţi, mai puternici şi mai cu miză, luând poziții și explicând, făcând, cum spun francezii, pedagogie politică pentru cetățeni, pentru că trăim în era comunicării, în care toată lumea este comunicator, toată lumea este actor. Nu mai suntem într-un peisajul mediatic sărac, și această confuzie și posibilitate pentru cetățean de a obține atât de multe informații, nu neapărat întotdeauna adevărate și verificate, dă o sarcină mai mare și mai dificilă guvernelor, liderilor politici să explice ce se întâmplă. Și asta facem. Am și în Croația mulți dintre actori care sunt foarte apropiați de discursul pe care l-ați descris mai mult sau mai puțin, dar noi ținem direcția și vom ține direcția. Cred că este important să facem asta. Altfel, nu ar trebui să cedăm discursurilor care sunt în mod clar convenabile pentru o parte implicată în acest război și în această agresiune. Pentru mine este de neconceput, de aceea am reușit să menținem unitatea, să păstrăm unitatea atât de mult timp, cu 11 pachete de sancțiuni, cu un puternic sprijin financiar, politic, economic, umanitar și militar pentru Ucraina. Și mobilizarea pe care am văzut-o, acest lucru nu s-a întâmplat după Al Doilea Război Mondial. Nimeni nu a primit atât de mult ajutor ca Ucraina. Și știu că nu este ușor să întreții toate acestea, pentru că totul devine, pe măsură ce trece timpul, cumva un lucru obișnuit sau o știre zilnică. Suntem mai puțin șocați acum decât am fost șocați în februarie 2022. Dar ar trebui să continuăm să sprijinim Ucraina. Și acesta a fost și mesajul care a fost prezent ieri în dezbaterea liderilor, după discursul președintelui Zelenski. (n.r. de la Inițiativa celor Trei Mări)
Un alt peisaj politic la nivel UE?
Cristina Cileacu: Întrebarea finală, având în vedere că anul viitor vom avea alegeri europene, având în vedere situația actuală cu partidele extremiste din toată Europa, vă așteptați să avem un nou peisaj politic la nivelul Parlamentului European? Mai mulți extremiști?
Andrej Plenkovic: Va fi mai fragmentat decât este astăzi, dar sunt sigur că majoritatea care va fi formată după alegerile din 9 iunie va fi din nou majoritatea, să zicem, a partidelor politice rezonabile, care vor forma majoritatea și vor sprijini activitatea viitoarei Comisii. Era deja clar, la alegerile din 2019, că avem nevoie de un consens mai larg. Nu suntem de acord cu multe probleme, ca Partidul Popularilor Europeni, progresiștii sau social democrații, sau Renenew, sau conservatorii, sau verzii, dar ar trebui să lucrăm împreună pentru a forma o direcție relativ stabilă, pentru ca executivul european să funcționeze în următorii câțiva ani. Pentru că acest mandat, când mă uit în urmă, la discursul anului 2019, despre ce vorbeam? Vorbeam despre tranziția verde și tranziția digitală, digitalizare și decarbonizare. Când ne uităm la ceea ce s-a întâmplat, a fost pandemia COVID 19, a fost redresarea economică, a fost criza energetică și a fost agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Deci, din 2019 până în 2023 sau 2024, prioritățile au fost modificate complet. Și nimeni, nimeni, nimeni, nimeni nu se aștepta de fapt ca acest lucru să se întâmple. Am început să realizăm ce s-ar putea întâmpla abia în 2021. Nu înainte, mă refer la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
