Criză în Departamentul de Stat din SUA. De ce „sindromul Havana” ar putea bloca activitatea guvernului american
Pe măsură ce continuă să crească numărul de diplomați și oficiali ai serviciilor de informații americani care s-au îmbolnăvit de misteriosul sindrom Havana, în interiorul Departamentului de Stat al SUA a început să se intensifice frustrarea în rândul angajaților cu privire la abordarea evazivă a Departamentului față de această situație, potrivit unei analize CNN.
O parte din oficialii Departamentul de stat al SUA atrag atenția în legătură cu lipsa de informații din partea conducerii, inclusiv în legătură cu abordarea indecisă a secretarului de stat Tony Blinken, care încă nu sa întâlnit cu niciunul dintre diplomații depistați cu „sindromul Havana”, în ciuda faptului că a declarat anterior că va acorda prioritate cazurilor de îmbolnăvire.
Mai mulți diplomați americani renunță la misiunile externe de frică să nu se îmbolnăvească
Frica de a se îmbolnăvi generează un impact puternic asupra deciziilor de carieră ale diplomaților, conform unor sursele CNN, unii dintre aceștia hotărând chiar să renunțe la anumite misiuni diplomatice din cauza posibilității de a deveni ținte ale fenomenului inexplicabil care a îmbolnăvit sute de oficiali americani în ultimii cinci ani.
Spre exemplu, doi diplomați americani care au vorbit cu jurnaliștii CNN au spus că au luat hotărârea de a nu aplica la posturile diplomatice scoase la concurs de Departamentul de stat în orașele Berlin și Viena, pentru că vor să evite orașele în care au auzit că au fost depistate cazuri de îmbolnăvire cu „sindromul Havana”.
Diplomații americani și surselele din cadrul serviciilor de informații americane au transmis public că Departamentul de stat al SUA nu le-a pus la dispoziție până în prezent datele referitoare la numărul persoanelor afectate și locațiile incidentelor. Aceștia s-au întrebat, de asemenea, ce face Departamentul de stat al SUA pentru a se asigura că ei și familiile lor nu sunt trimiși în clădiri sau apartamente unde au fost raportate anterior incidente de îmbolnăvire.
Totodată, unele victime afectate de sindromul „Sindromul Havana” sunt revoltate pentru modul în care Departamentul de stat a gestionat cazurile lor. „În cea mai mare parte nu știm nimic altceva decât ceea ce există în presă", a transmis un diplomat american, care a mai precizat că „este dificil pentru colegii săi să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la locul în care să servească”. Diplomatul a mai spus că abordarea prudentă a Departamentului de stat este și mai pronunțată în rândul diplomaților care au copii.
Departamentul de Stat caută echilibru în mijlocul crizei
Înalții oficiali ai Departamentului de stat al SUA au declarat că sunt conștienți de frustrarea și teama în rândul personalului, precizând că în prezent analizează modalitățile de a împărtăși mai multe informații cu diplomații. Totodată, reprezentanții Departamentului de stat, chestionați de CNN, au mai spus că lucrează în acest moment pentru a obține un echilibru în ceea ce privește situația, subliniind că vor să împărtășească mai multe detalii cu diplomații, astfel încât aceștia să poată lua decizii în cunoștință de cauză, în special legate de securitatea lor, însă nu vor în același timp să exagereze amenințarea.
De asemenea, Departamentul de stat al SUA a anunțat că a adunat o echipă de experți medicali în cadrul instituției, care are rolul să analizeze rapoartele cu privire la posibilele incidente de sănătate și să ofere diplomaților asistență medicală de bază în cazul în care aceștia raportează ulterior că s-au îmbolnăvit cu „sindromul Havana”.
Lipsa informațiilor de bază a stârnit întrebări în rândul diplomaților străini, aceștia încercând să-și dea seama ce se întâmplă cu un reprezentant care a fost depistat pozitiv cu „sindromul Havana” și dacă postul acestuia devine vacant sau diplomatul intră doar în concediu medical.
„Când ajungi la un post diplomatic care prezintă amenințări ridicate, ești informat că ofițerii de securitate diplomatică te vor ține la curent cu privire la eventualele amenințări și vor lua toate măsurile posibile pentru a le atenua. În această situație, însă, amenințarea nu este clară și nici măsurile de atenuare nu sunt clare”, a declarat unul din cei doi diplomați americani care au vorbit cu jurnaliștii de la CNN.
Răspunsul Secretarului de stat Blinken la criza declanșată în Departament de „sindromul Havana” este în contrast cu cel al directorului CIA, Bill Burns, despre care sursele CNN susțin că s-a implicat activ în această problemă și s-a întâlnit cu oficialii de informații care au fost depistați cu această afecțiunea neurologică.
Cu toate acestea, Departamentului de stat al SUA a transmis că Antony Blinken, care spunea la sfârșitul anului trecut că va acorda prioritate acestor incidente atunci când va deveni șeful diplomației americane, intenționează să se întâlnească în curând cu un grup de mai mulți diplomați care au fost afectați.
De altfel, ambasadoarea Pamela Spratlen, diplomat de carieră specializat în afaceri externe, a fost însărcinată să supravegheze grupul de lucru care analizează cazurile pozitive depistate cu „sindromul Havana”. Spratlen, care se pensionase, a fost numită în această funcție de către Antony Blinken la începutul acestui an. De atunci, aceasta s-a întâlnit cu câțiva diplomați care au fost afectați.
Citește și: O nouă ipoteză pentru „sindromul Havana” care i-a afectat pe diplomații americani: sisteme de supraveghere foarte avansate
Diplomații americani care au vorbit cu jurnaliștii de la CNN s-au declarat îngrijorați de impactul psihologic pe care l-a avut fenomenul cazurilor de îmbolnăvire cu „sindromul Havana”. Aceștia au transmis că oricine se află în spatele acestor cazuri a reușit să-și atingă scopul de a semăna frică și confuzie într-un mod care ar putea împiedica în cele din urmă capacitatea Departamentului de stat al SUA de a-și face treaba în mod eficient.
Nu toți diplomații consideră, însă, că numărul în creștere a cazurilor de îmbolnăvire cu „sindromul Havana” este suficient pentru a bloca activitatea Departamentului. Mai mulți diplomați experimentați au declarat că nu sunt de acord cu ideea de a refuza un post diplomatic din cauza suspiciunii privind o eventuală infectare cu afecțiunea neurologică a „Havana”. Aceștia au subliniat că există o mulțime de diplomați americani încă dispuși să servească în țările europene.
Victimele revoltate de ignoranța Departamentului de Stat al SUA
Pe lângă diplomații americani care sunt preocupați de apărarea împotriva amenințărilor viitoare, unele victime și-au exprimat frustrarea față de modul în care Departamentul de stat le-a tratat pe parcursul investigațiilor.
O victimă a unei serii de incidente sanitare care au avut loc în 2018 în orașul chinez Guangzhou, a susținut că Departamentul de Stat a ripostat împotriva lui pentru că a vorbit despre simptomele sale persistente. Mark Lenzi, membru al serviciilor diplomatice de securitate, a depus ulterior mai multe plângeri în legătură cu abordarea guvernamentală asupra sa.
Impactul incidentelor de sănătate asociate „sindromului Havana” și frustrarea față de gestionarea acestora de către Departamentul de stat al SUA nu sunt izolate în rândul diplomaților experimentați.
Lindsay Bryda, care a lucrat câteva luni ca stagiară la consulatul SUA din Guangzhou, a declarat pentru CNN că a avut prima și singura criză neurologică din viața ei la câteva zile după ce și-a încheiat stagiul la misiunea americană din China în iulie 2018.
Citește și: 100 de ofițeri CIA și familiile lor au fost afectați de sindromul Havana
Byrda spune că a devenit pentru prima dată conștientă de incidentele de sănătate în prima săptămână a stagiului, în luna mai 2018, atunci când oficialii consulari au convocat o întâlnire cu tot personalul american pentru a-i informa pe oameni despre o serie de îmbolnăviri în rândul unor diplomați, care erau similare cazurilor de îmbolnăvire experimentate de personalul diplomatic american din Havana în 2016.
A urmat o serie de evacuări din reședintele diplomatice, iar Bryda a aflat abia atunci că ofițerul de servicii externe care locuise înainte ei în apartamentul în care locuia ea primise tratament pentru simptome asociate „sindromului Havana”.
Bryda, ale cărei experiențe au fost confirmate de un alt stagiar care lucra alături de ea la acea vreme în consulatul american din Guangzhou, a început să prezinte simptome asociate „sindromului Havana” la scurt timp după evacuarea din apartamentul diplomatic, în timpul unei călătorii în Thailanda. Aceasta a precizat că a transmis incidentul către Departamentul de Stat, iar oficialii americani au informat-o că cazul său a fost inclus în rapoartele interne ale incidentelor sanitare anormale prevenite din China. În ciuda mai multor solicitări privind situația sa medicală, Departamentul de Stat nu i-a mai răspuns.
Pe 14 iunie, Marc Polymeropolous, un ofițer american care a condus operațiuni secrete în Europa și Asia pentru CIA, a dat un interviu pentru CBS News, în care a vorbit despre cum a fost afectat de Sindromul Havana și despre cum a fost obligat să se pensioneze după ce a fost diagnosticat.
„M-am trezit în mijlocul nopții, pentru că am avut un incredibil vertij. Am petrecut ani de zile în zonele de război din Irak și Afganistan. Mi-am pus viața în pericol, însă aceasta a fost cea mai terifiantă experiența din viața mea, pentru că simțeam că nu am mai aveam control asupra corpului și minții mele", a declarat. Polymeropolous.
Grupul de lucru al Departamentului de Stat
De când a preluat coordonarea departamentului la începutul acestui an, Pamela Spratlen a pus în aplicare o serie de noi eforturi, alături de partenerii interguvernamentali, pentru a sprijini oficialii și a cerceta mai eficient cauza principală a acestor incidente sanitare.
În prezent există un instrument interinstituțional care a fost creat pentru a evalua rapoartele acestor incidente de la diferite agenții într-un singur loc. Acesta a reprezentat o evoluție deosebită pentru anchetatorii care cercetează întreaga situație legată de „sindromul Havana”.
Deși nu a distribuit informații publice cu privire la numărul de noi incidente, Departamentul de stat al SUA a trimis o notă informativă la începutul acestui an, în care îi îndruma pe angajați și membrii familiei lor să raporteze „imediat” orice simptome medicale noi care se potrivesc cu tiparul divers al simptomelor asociate sindromului „Havana”.
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, a transmis că toate cazurile asociate sindromului „Havana” au reprezentat „o prioritate pentru secretarul Blinken încă din prima zi de mandat”.
La începutul acestei luni, ambasadoarea Spratlen și secretarul adjunct de stat pentru management și resurse umane, Brian McKoen, au convocat o întâlnire cu diplomații americani aflați la post în Viena pentru a afla direct de la aceștia care este dimensiunea situației, într-un gest care a fost menit să arate că incidentele sanitare se află pe agenda departamentului.
Cu toate acestea, unele surse diplomatice susțin că Departamentul de stat al SUA nu acordă prioritate problemei la fel de mult pe cât susține în spațiul public.
Un raport al Departamentului de Stat, desclasificat în 2018, obținut de fundația James Madison și postat pe Arhiva Națională de Securitate a Universității George Washington, a concluzionat că ancheta inițială a departamentului privind „sindromul Havana” „a fost caracterizată de lipsa unei atenții sportive din partea conducerii superioare a Departamentului, de comunicări ineficiente între oficialii însărcinați cu gestionarea crizei și de o dezorganizare sistemică".
Ce este „sindromul Havana”
Sindromul Havana a apărut pentru prima dată la ambasada SUA din Cuba în 2016, după ce mai mulți diplomați și angajați ai ambasadei au început să se simtă rău, acuzând că încep să-și piardă temporar auzul sau văzul și prezentând în același timp stări de amețeală. La scurt timp după, boala misterioasă a afectat și angajații ambasadei Canadei la Havana. De atunci, cel puțin 130 de oficiali americani aflați în misiuni în întreaga lume au fost afectați, 50 dintre ei făcând parte din CIA.
Problema, deși răsândită la nivel internațional, pare extrem de similară în fiecare loc. Majoritatea celor afectați de sindromul Havana spun că au fost loviți brusc de un val de greață, durere de cap, amețeli sau alte simptome similare unei contuzii atunci când au trecut printr-o anumită ușă, când au oprit într-o intersecție ori când s-au apropiat de o clădire anume. În acele locuri, majoritatea oamenilor aud un zgomot puternic și simt presiune sau vibrație în cap. Unii aud un zgomot de parcă ar fi urmăriți de un roi de insecte sau simt de parcă ar sta într-o rază de energie.
Oamenii de știință cred că atacurile împotriva diplomaților s-au produs prin unde radio trimise precis înspre țintele atacurilor. Un raport american din decembrie 2020, citat de BBC News, menționa că sovieticii făceau experimente cu frecvențe radio acum 50 de ani, dar nu le atribuie vina rușilor în cazul incidentelor legate de diplomații americani. Americanii i-au acuzat, în schimb, pe cubanezi că le-au atacat sonic diplomații și că încearcă să reducă prezența americană pe insulă, însă guvernul de la Havana a negat acuzațiile.
Citește și: Spionii ruși, suspecți în cazul atacului energetic din SUA. „Arată, miroase și se simte ca GRU”
Momentan, nu există dovezi că ar exista o astfel de armă sonică. Și chiar dacă ar exista, nu e foarte clar dacă ar funcționa sau dacă ar putea fi folosită în modul în care să atace astfel o persoană. Ipoteza este neplauzibilă, dar a capturat imaginația populației, după cum nota revista Foreign Policy în luna mai a acestui an.
Un studiu realizat în iunie 2019 de jurnal medical american JAMA Network, care a fost făcut pe 40 de diplomați americani afectați de „sindromul Havana”, a descoperit că aceștia au prezentat diferențe neurologice semnificative față de alți oameni, dar că încă este nevoie de mai multe cercetări pentru a confirma rezultatele. Potrivit studiului, persoanele afectate de sindromul Havana au mai puțină materie albă, uneori mai puțină materie cenușie, au probleme cu integritatea structurală a țesutului cerebelului și cu conexiunea rețelelor auditive și vizualo-spațiale. Presiunea, vibrația sau sunetul la care au fost expuși se poate să le fi modificat semnificativ creierele. Toate acestea, fără urmă de impact sau leziuni fizice, ca și când victimele ar fi avut „o contuzie fără o contuzie”.
Editor : Marco Badea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
